Mexic

Mexic, despre care mulţi au impresia că ştiu tot felul de lucruri, este un loc al misterelor, cu o istorie fascinantă, o ţară care nu se dezvăluie imediat turiştilor, fapt pentru care ar putea fi destul de greu de înţeles, din cauza diversităţii sale. O diversitate din care în timp au apărut arta şi muzica populară, pictura şi poezia, legendele şi povestirile. Însă, dacă aveţi ocazia, nu vă daţi în lături în a alege ca destinaţie de vacanţă Mexic şi întâlnirea cu ruinele aztece din zona oraşului Ciudad de Mexico, staţiunile de pe coastă (Acapulco fiind cea mai vestită), peşterile prehispanice de la Yagul şi Mitla din Valea Centrală Oaxaca, oraşul şi Parcul Naţional Palenque sau Yucatan (un loc unde vizitatorul intră în contact direct, cu enigmatica Civilizaţie Maya).

* * *

Mexicul este cea mai nordică ţară hispanică din America Latină şi totodată cea mai populată ţară vorbitoare de limba spaniolă din lume. Şi fiindcă este în fapt o republică federală, numele său oficial este Estados Unidos Mexicanos (adică Statele Unite Mexicane). Cei ce vin aici să se relaxeze, se vor bucura de vreme frumoasă şi caldă, plaje minunate (celebre în întreaga lume pentru frumuseţe şi ospitalitate), de oraşe a căror istorie este legată de colonizarea spaniolă, de o bucătărie tradiţională ce oferă produse delicioase, artă, situri arheologice unice, muzee, arhitectură veche dar şi modernă (demnă de secolul XXI), ca să nu mai vorbim de tradiţii, obiceiuri, legende sau poveşti pline de farmec.

* * *

Mayaşii s-au aflat printre cei ce de-a lungul timpului, şi-au pus puternic amprenta asupra teritoriului Mexicului. Astăzi, cunoaştem despre ei că au fost specialişti în matematică, astronomie şi arhitectură, că au venerat Soarele, Luna, stelele şi multe alte fenomene ale naturii. Ba chiar că s-au arătat adevăraţi „regizori” în jocul cu natura, astfel că unele dintre cele mai importante temple ale lor au fost proiectate să creeze un simbolic spectacol de lumină la fiecare Echinocţiu.

* * *

De exemplu la Templul Kukulkan (din Chichèn Itzá), mişcarea Soarelui provoacă o umbră asemănătoare cu un şarpe care coboară în josul piramidei. Şi Dzibilchaltun (situat la 14 km nord de Mèrida - capitala Yucatanului) oferă turiştilor imagini de neuitat. Aici trebuie doar să vă sculaţi înainte de răsărit şi să urmăriţi cum Soarele străluceşte prin fereastra de pe partea cealaltă a Templului celor Şapte Păpuşi.

* * *

Cultura mexicană este la fel de elocventă şi variată ca şi peisajul, în ea regăsindu-se elemente din diferite perioade, din vremea preistorică până la colonizarea spaniolă. Interesant este faptul că peste 85% dintre mexicani trăiesc la oraş, aceştia respectă într-un număr foarte mare tradiţiile şi obiceiurile strămoşilor.

* * *

Vorbind despre Mexic, am putea spune că acesta se mândreşte cu o moştenirea artistică deosebită, cu mult anterioară invaziei europene, iar dovezile pot fi admirate astăzi de turişti. Astfel, artiştii mayaşi au decorat zidurile Templului din Bonampak (din sud-estul regiunii Chiapas), cu scene murale înfăţişând bătălii dure sau tablouri armonioase ale familiei regale. Şi alţi sculptorii, cum ar fi olmecii au cioplit în bazalt capete rotunde de dimensiuni impresionante, iar în ceea ce priveşte picturile rupestre descoperite în Baja California, acestea au o vechime de aproape 5.000 de ani.

* * *

Sosirea conchistadorilor spanioli a schimbat semnificativ arta mezoamericană, mai cu seamă după ce Biserica Catolică a ajuns o forţă dominantă în viaţa de zi cu zi. Sfinţii şi Fecioarele au înlocuit Zeii şi Zeiţele, iar artiştii locului au fost învăţaţi să picteze şi să sculpteze figuri străine. Numai că, spre cinstea lor, aceştia nu şi-au uitat niciodată originea. Şi astfel, astăzi putem admira pe unele ziduri ale bisericilor coloniale îngeri cu anumite trăsături mayaşe şi caneluri ce includ vechi simboluri ale focului şi vântului.

Ţesăturile, vasele din lut, sticlăria şi sculpturile din lemn, sunt la ele acasă în Mexic. Civilizaţiile mezoamericane timpurii au creat veselă decorativă din lut şi apă, mixtecii au realizat pandantive fabuloase din jad şi aur, precum şi alte bijuterii. Iar artizanii băştinaşi au învăţat rapid tehnicile europene după cucerirea spaniolă şi, combinând tradiţionalul cu elementele străine au dat naştere unei noi arte populare, considerată a fi una dintre cele mai mari bogăţii a Mexicului. Iar mexicanii sunt conştienţi de acest lucru, drept pentru care muzeele şi locurile publice asociate cu artele, au adesea librării sponsorizate de guvern, denumite „Librerias Educal”, de unde pot fi achiziţionate lucrări de specialitate.

* * *

Muzica ocupă şi ea un loc aparte în cultura mexicană, fapt pentru care se spune că în sufletul fiecărui mexican există un muzician, după cum un vechi proverb ne aminteşte că: „Desigur, durerea se cântă atunci când nu poate fi plânsă”.

Cele mai renumite şi mai familiale melodii sunt interpretate şi cântate de obicei de către muzicienii mariachi, cu viori, trompete şi alte instrumente asemănătoare chitarei. Baladele pasionale şi pline de sensibilitate stau la baza celor mai multe melodii. Până la apariţia lor, muzica mexicană se baza pe tradiţii religioase şi băştinaşe, fiind în mare parte regională (chiar şi azi anumite zone ale ţării pot fi recunoscute după sunetele lor particulare).

* * *

În Mexic, dansul datează şi el încă de pe vremea culturilor indiene şi înseamnă mult mai mult decât „La Macarena”, evoluţia lui fiind de-a dreptul spectaculoasă. Ritualul catolic şi tradiţiile băştinaşilor au fuzionat, dând naştere dansurilor ce celebrează sărbătoarea Paştelui. Măştile de căprioară şi florile sunt elementele cel mai des întâlnite, care caracterizează ritualurile importante precolumbiene, ce presupuneau sacrificarea acestor blânde animale, pentru binele poporului. În prezent dansatori costumaţi în căprioare şi alţii care îi reprezintă pe Isus şi Fecioara Maria, se reunesc în dansuri elaborate, pentru a apăra (spun ei) biserica de oamenii răi.

Mexicanilor le place foarte mult să danseze. Fără a ţine cont de vârstă, aceştia merg ori de câte ori au ocazia în discoteci, unde se mişcă pe ritmuri spaniole, de salsa, merengue, pop sau rock.

* * *

Şi nu putem părăsi Mexicul, fără a vă spune câteva cuvinte şi despre bucătăria acestei ţări, un amestec de elemente tradiţionale şi europene, cunoscută pentru varietatea de ingrediente, dar şi pentru multitudinea condimentelor, majoritatea autohtone.

Bucătăria mexicană foloseşte cel mai des porumbul (o plantă cu o semnificaţie religioasă pentru mayaşi), fasolea, orezul, dovleacul şi ardeiul, iar ca verdeţuri şi condimente amintim: oregano, cacao, scorţişoară, chili, ceapă şi usturoi.

Reţetele cu carne sunt la mare preţ în special în nordul Mexicului, unde sunt crescute vite, capre dar şi struţi. La fel şi cele ce au în combinaţie brânzeturile.

Ciocolata joacă şi ea un rol important în tradiţia culinară mexicană, aceasta fiind foarte apreciată încă de pe vremea aztecilor. La început, ciocolata a fost o băutură amăruie, făcută din seminţele arborelui de cacao, iar mai apoi condimentată cu ardei iute sau vanilie. Înainte de sosirea europenilor în America de Sud, ciocolată reprezenta un lux, fiind adesea folosită ca monedă de schimb.

Cât despre băutura cea mai cunoscută din Mexic, aceasta poartă numele de „tequila”. Istoria sa este incertă, se ştie însă că la început a fost preparată în apropierea oraşului Tequila (de aici venindu-i şi numele), înainte de venirea conchistadorilor spanioli, în jurul anului 1520.

Puternic alcoolizată (realizată din căpăţânile de agavă albastră), tequila a câştigat importanţă abia în timpul Revoluţiei mexicane, la începutul secolului XX, când s-a transformat într-un sentiment de mândrie şi un simbol al identităţii naţionale.