KARACHI

Sub aspectul mărimii, Karachi nu are egal în Pakistan. Iar între anii 1947 – 1959, oraşul a fost chiar capitala statului. Cine îl vede astăzi, cu greu poate să creadă că în trecut, locul a fost la origini un mic sat pescăresc. În doar câteva cuvinte, istoria sa ar suna astfel: pe 1 februarie 1839 (o dată simbol a timpurilor moderne), în largul localităţii s-a ivit o navă britanică sub comanda lui Charles Napier, care a apreciat imediat valoarea ei strategică. Odată cucerit portul, acesta a fost extins, iar Charles Napier a devenit primul guvernator al întregii provincii Sindh.

* * *

După destrămarea Indiei britanice şi apariţia Indiei hinduiste şi a Pakistanului musulman, valuri de musulmani refugiaţi din India au sosit în Karachi. Statutul de capitală, portul uriaş şi numeroasele întreprinderi industriale le întăreau speranţa de a-şi găsi un loc de muncă. În scurt timp însă, s-a ajuns la o suprapopulare fără precedent. Mai mult de atât, aşezarea suferă foarte mult şi din pricina climei deloc prietenoase: cea mai mare parte a anului, aerul este fierbinte şi sufocant, iar multe dintre clădiri sunt aşezate în apropierea ţărmurilor maritime mlăştinoase. Toate acestea, au decis în cele din urmă, mutarea capitalei din Karachi la Islāmābād.

* * *

În Karachi turistul găseşte un număr mare de monumente şi muzee. Observatorii fini remarcă imediat atmosfera vechii Anglii, cu patosul său atât de caracteristic. Numeroase clădiri, precum Old Frere Hall, poartă amprenta stilului gotic. Arhitectura Catedralei Sfânta Treime (ridicată în cinstea soldaţilor căzuţi în timpul războaielor coloniale, este şi ea o mărturie a influenţelor britanice în Pakistan. Dar cel mai bun exemplu în acest sens, rămâne Clubul Sindh (de pe strada Abdullah Haroon). Grădini minunate, scăldate în parfumul florilor, o sală de biliard şi una de lectură, întreţinute în vechiul stil englez – a fost mediul în care în trecut gentlemenii cu uniforme kaki şi căşti albe s-au simţit cel mai bine. Până în anul 1950 uşile clubului, erau închise pentru populaţia băştinaşă. În prezent, culoarea pielii a fost înlocuită cu cea a banilor, aceştia din urmă fiind cei care decid cine are sau nu acces în interior.

* * *

Karachi diferă foarte mult de celelalte oraşe pakistaneze, cultura sa fiind caracterizată de o îmbinare a elementelor din Orient, Asia centrală, Asia de sud şi Occident, dar şi de statutul său ca important centru de afaceri. Aici există o diversitate considerabilă în elementele culturale şi acest fapt a produs un amalgam cultural unic.

Dintre multitudinea de obiective turistice şi istorice, vă recomandăm să vizitaţi: Planetariumul (un observator virtual unde se fac simulări ale fenomenelor cosmice şi ale sistemului solar), Palatul Mohatta (unul dintre cele mai frumoase muzee pakistaneze) sau Muzeul Naţional (un adevărat rai pentru pasionaţii de arheologie, cu colecţii ce cuprind artefacte găsite la Harappa – centrul Culturii Indului – care se numără printre cele mai vechi civilizaţii superioare din istoria omenirii). În muzeu pot fi obţinute şi unele sfaturi în cazul aveţi de gând să vă planificaţi o excursie în siturile arheologice din apropiere de Karachi.

* * *

Ajunşi în Karachi nu ocoliţi nici Mausoleul Quaid-e-Azam, dedicat părintelui statului pakistanez, Muhammad Ali Jinnah, construit în întregime din marmură albă. Localizat chiar în centru, acesta este de altfel şi un punct de referinţă al oraşului. Partea sa interioară a fost turnată din 12 tone de bronz, pentru ca nici măcar cutremurele să nu poată deranja odihna de veci a fostului conducător. La fiecare sfert de oră, pe lângă mormânt, mărşăluiesc gărzi, în a căror cadenţă poate fi recunoscută influenţa şcolii militare britanice.

* * *

Există foarte multe lucruri pe care turistul le poate face în Karachi. Pentru a nu fi însă copleşit de mărimea şi aglomeraţia sa (ce seamănă mai degrabă cu o lume întreagă, decât cu un oraş), important este ca oricine ajunge aici să aibă schiţat încă de acasă un plan a ceea ce doreşte cu adevărat să viziteze. Pentru pasionaţii de cumpărături, Piaţa împărătesei (un bazar uriaş), este locul ideal, unde se găsesc tot felul de produse, de la condimente de toate felurile sau fructe, la animale de companie, textile şi încălţăminte. Aflată în Cartierul Saddar, piaţa este o destinaţie căutată de turişti şi pentru atmosfera ce se găseşti aici. Un amestec de culori şi miresme, dublate de comercianţi amabili, mereu gata să negocieze.

* * *

Înainte de a părăsi Karachi, mai trebuie să vă spunem, că locul rămâne până în ziua de astăzi unul dintre centrele Cultului lui Zoroastru. Practicile zoroastriene includ o iniţiere spirituală şi mai multe ritualuri de purificare cu scopul de a alunga spiritele rele. Adepţii acestui cult îşi înmormântează morţii după aşa numitele „funeralii celeste”, adică pe nişte coline înalte, acolo unde trupurile neînsufleţite rămân doar cu Soarele şi vulturii, ne întinându-se astfel nici pământul, nici aerul şi nici apa, fiindcă  zoroastrienii cred că nimic nu e bine să tulbure ori să murdărească puritatea sacră a Lumii.