ILUSTRATE DIN CUBA - Zidul de apărare al Havanei

Cei care ajung astăzi în capitala Cubei nu îşi pot imagina că, în trecut, acest oraş deschis către mare era în totalitate înconjurat de fortificaţii. Dar când dai ici şi colo peste resturi de zid făcute din ciment şi având o înălţime considerabilă, nu se poate să nu te întrebi de ce se află acolo, odată ce nu fac parte din cadrul arhitectural modern al zonei în care se găsesc. Zidurile sau porţiuni din acesta care pot fi văzute în apropierea gării centrale din Havana, precum şi în alte zone ale oraşului, făceau parte în trecut din vechiul zid de apărare ce a trebuit construit pentru a proteja aşezarea care, încă de la începuturile sale a fost foarte râvnită pentru poziţia sa geografică şi pentru posibilităţile de dezvoltare economică pe care le putea oferi insulei. Principala sa atracţie era, la acea vreme, portul, care devenise cel mai important din America. Aici se întâlneau flotele care se întorceau în Spania încărcate cu aurul şi argintul din colonii.

*
* *

Oraşul Havana a fost supus în perioada colonială atacurilor
corsarilor şi piraţilor, fapt pentru care trebuia apărat cu orice preţ. Aceste
agresiuni repetate puneau în pericol viața
locuitorilor spanioli ai oraşului, dar ameninţau şi bogăţiile strânse aici de
Coroana Spaniei. Atunci a fost formulată ideea fortificării Havanei prin
lucrări de inginerie militară, pentru a ţine la adăpost această prosperă urbe. Aşa
au luat naştere fortăreţele Real Fuerza, San Salvador de la Punta, El Morro şi
cea remarcabilă dintre acestea, San Carlos de la Cabaña. Au fost înălţate, de
asemenea, turnurile Cojímar, La Chorrera y San Lázaro, care stau încă în
picioare.

Regele Spaniei din acea vreme a
considerat totuşi insuficiente aceste fortificaţii şi a decis să înconjoare orașul
cu un zid de apărare pentru a-l transforma într-un loc impenetrabil. Pentru că,
într-adevăr, Havana era încă vulnerabilă întrucât toate fortificaţiile pe care
le avea o puteau apăra de atacurile dinspre mare, dar nu şi de pe uscat.

*
* *

Este cunoscut faptul că pentru ducerea la bun sfârşit a ridicării unui zid pentru protejarea oraşului Havana, au fost făcute mai multe propuneri, printre care şi aceea de a ridica un zid de lemn, sau cea de a înconjura oraşul cu şanţuri de apă, ca la castelele medievale.

Construirea unui zid de lemn a fost respinsă
aproape imediat, întrucât acesta putea fi uşor străpuns folosindu-se focul, iar
propunerea de a înconjura oraşul cu şanţuri
de apă a fost considerată prea puţin practică, deoarece ar fi creat locuitorilor
probleme legate de salubritate. Cert este că aceste idei nu au dus la niciun
rezultat şi toate planurile au fost uitate timp de câţiva ani, până când între
Spania şi câteva dintre marile puteri ale vremii, ca Anglia şi Olanda, au avut
loc unele evenimente care au obligat Coroana spaniolă să îşi îndrepte atenția
spre apărarea posesiunilor sale de peste mări. Astfel, în anul 1667, regele
Spaniei, a ordonat ridicarea de noi fortificaţii la Havana, prevăzând că
proprietăţile sale ar putea fi în pericol.

*
* *

Construirea zidului de apărare al Havanei a început să fie
ridicat, după multe obstacole, în timpul
guvernatorului Francisco Rodríguez de Ledesma, piatra sa de temelie fiind pusă
în data de 3 ianuarie 1671. Lucrările au fost destul de anevoioase, fapt pentru
care finalizarea lor s-a încheiat aproape un secol mai târziu. Lungimea zidului
măsura aproximativ 4.892 metri, cu o grosime medie de 1,40 metri şi o înălţime
de 10 metri, o garnizoană de 3.400 de oameni şi un armament alcătuit din 180 de
piese.

*
* *

Zidul de apărare al Havanei a
avut, a avut la început doar două porţi:
Puerta de La Muralla numită mai
târziu „Puerta de Tierra” şi Puerta de La Punta. Acestea s-au extins
în timp ajungând la un moment dat la un număr de nouă porţi active. Tot ceea ce
era în interiorul zidului se numea „intra-muros” şi era locul preferat de
spanioli, în timp ce partea din afara zidurilor, „extra-muros”, era locuită în
general de aşa numiţii nativi sau creoli. Aşadar pentru
a intra şi ieşi din oraşul Havana au fost construite în cele din urmă nouă porţi,
dintre care unele erau prevăzute cu poduri mobile. Potrivit istoricilor, aceste
porţi se deschideau la patru şi jumătate dimineaţa şi se închideau la opt
seara. Semnalul era dat prin lovituri de tun trase din fortăreaţa San Carlos de
La Cabaña. Această tradiţie s-a păstrat până astăzi, atâta doar că în prezent
se trage o singură lovitură de tun, la ora nouă seara, în cadrul unei ceremonii
pline de strălucire ce reînvie vremurile coloniale, cu soldaţi purtând perucă şi
tricorn.

*
* *

De netăgăduit este faptul că, de-a lungul anilor, această zidul de apărare al Havanei a împărţit oraşul în două părţi. În Havana din afara zidurilor viaţa era foarte activă, se desfăşurau diverse activităţi şi aşezarea se dezvolta, aşa că odată cu trecerea timpului s-a observat că zidul de apărare era tot mai puţin necesar.

Demolarea zidului de apărare al
Havanei a început efectiv în 1863, dar s-a încheiat abia la începutul secolului
al XX-lea. Astfel, Havana, eliberată de zidul de apărare, a văzut crescând noi
cartiere în zonele ce înconjurau Paseo del Prado, Parcul Fraternităţii şi
Parcul Central. Chiar la unul din colţurile acestuia din urmă, între străzile
Virtudes şi Neptun, se înalţă clădirea cunoscută astăzi ca Hotel Plaza. Aici mai
există încă un rest al zidului pe care îl puteţi admira dacă sunteţi interesaţi
să faceţi o călătorie prin îndepărtata istorie a oraşului.

*
* *

Există de-a lungul zidului de
apărare al Havanei o poartă mare, numită a Arsenalului şi o hartă încrustată ce
prezintă structura fortificaţiei așa cum a fost ea iniţial. Părţile
care s-au păstrat din acest zid sunt o mărturie a caracteristicilor şi
întinderii acestei importante construcţii a sistemului defensiv al oraşului, a
acestui zid care, potrivit specialiştilor, nu a avut o utilitate reală devreme
ce niciodată nu a trebuit să înfrunte un inamic. Singura dată când s-ar fi
putut întâmpla acest lucru a fost în 1762,
în timpul cuceririi Havanei de către englezi, când inamicul abil a evitat zidul
de piatră şi a pătruns în oraş printr-o altă zonă care era încă neprotejată.

*
* *

Înzilele noastre,
salvarea Zidului de apărare al Havanei a fost
întotdeauna o prioritate. Roger Arrazcaeta Delgado, director al Cabinetului de
Arheologie şi responsabil cu lucrările de cercetare arheologică a zidului de
apărare a Havanei, explică motivele salvării acestei lucrări de inginerie: „S-a decis căutarea resturilor zidului
pentru valoarea istorică a acestuia; de asemenea, pentru moştenirea istorică şi
coerenţa explicării trecutului oraşului. E important să includem şi un astfel
de loc atât de remarcabil al fortificaţiilor Havanei. A fost un proces lung, de
la începutul anilor ’80 şi până astăzi.” Arrazcaeta Delgado subliniază, de
asemenea, că pentru recuperarea şi salvarea Zidului Havanei, se lucrează la o
valorificare muzeistică a acestuia, care să îi explice relevanţa şi istoria: „În acest scop, cu ajutorul panourilor şi a
resurselor virtuale, sperăm să recreăm unele aspecte ale acestei fortificaţii şi
principalele sale caracteristici.”

*
* *

Zidul de apărare al Havanei a
fost cel mai important element de fortificaţie al secolului al XVII-lea din
Cuba. Construcția sa este
legată de diferite aspecte ale istoriei Cubei şi Spaniei. Deşi a avut o existenţă
utilă de 123 de ani, astăzi mai pot fi zărite doar resturi împrăştiate prin
partea veche a capitalei. Aici puteţi vizita clădiri istorice, muzee şi vă puteţi
bucura de o gastronomie foarte bună. Aşadar, invitaţia este făcută. Havana vă aşteaptă
!

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)