ILUSTRATE DIN CUBA: Rumba

Rumba, este pentru cubanezi, una una dintre cele mai spectaculoase tradiţii afro-cubaneze. În Cuba se foloseşte în mod obişnuit termenul „rumbero” sau „rumbera” pentru a face referire la oamenii care sunt petrecăreşi şi veseli, cărora le place să danseze.

​* * *

Cubanezii au rumba în sânge, rumba este peste tot: la colţ de stradă, la întâlnirile între prieteni unde se joacă domino, în cartierele din Havana, în Matansás pe străzile din Santiago. Când, recent, a fost declarată de UNESCO Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanităţii, rumba cubaneză era deja recunoscută ca fiind una dintre cele mai prestigioase manifestări muzicale folclorice şi populare din această ţară.

 

​* * *

 

Rumba cubaneză a apărut ca un dans tipic compus din sunete de percuţie, cântece, dansuri şi pantomimă. Este de sorginte africană, iar originile sale datează din timpul colonialismului spaniol. Astfel, că există referiri istorice la această muzică încă din secolele XVIII şi XIX, ea fiind asociată adesea cu locuri precum barăcile sclavilor, cu spaţiul rural dar şi cu zonele suburbane, iar principalii săi protagonişti au fost negrii liberi şi descendenţii lor, aparţinând diferitelor etnii africane. Plantaţiile de trestie de zahăr din Havana şi Matanzas au fost principalele centre în care a evoluat rumba.

Odată cu abolirea sclaviei, în anul 1886, sclavii negri care nu au putut rămâne la ţară s-au mutat la periferie, în diferite localităţi. Aici, numeroasele triburi africane aduse în Cuba de către spanioli s-au amestecat cu muncitorii albi care lucrau în micile societăţi comerciale. Drept pentru care se susţine că acesta ar fi mediul în care a apărut rumba, adică în interiorul petrecerilor colective. Iar impactul acesteia a fost atât de puternic încât în ziua de azi se foloseşte termenul „rumbero” pentru a desemna o persoană petrecăreaţă.

​* * *

Rumba are în general un caracter improvizat. La începurile sale, din cauza sărăciei grupurilor sociale care trăiau la periferia oraşelor, s-au folosit ca instrumente obiecte de mobilier şi diferite ustensile întrebuinţate în casă sau la muncă. Tobele au apărut mai târziu. Cele mai importante sunt trei tobe numite „tumbadora”, iar în rumba cubaneză cei care conduc melodia sunt cântăreţii.

​* * *

 

În Cuba, există trei stiluri fundamentale de rumba: „Yambú”, „Columbia” şi „Guaguancó”.

„Yambú” are origine urbană şi este unul dintre cele mai vechi stiluri, melodia este lentă iar dansul este domol, cu mişcări ceremonioase. Reprezintă flirtul femeii cu bărbatul. În ceea ce priveşte stilul „Columbia”, acesta este în general un dans pentru bărbaţi, iar originea sa este rurală. Temele cântecelor sunt variate, exprimate prin scurte fraze şi conţin multe cuvinte de origine africană. În unele locuri de la ţară, exista chiar obiceiul de a dansa ţinând în mâini macete sau cuţite.

Dintre cele trei variante de rumba, „guaguancó” este cea mai elaborată. Este un dans tipic al cartierelor de negri ale oraşului Havana, iar textul este în întregime în limba spaniolă. Cântecele culeg poveşti despre viaţa de zi cu zi a oamenilor, fără deosebire de rasă sau de clasă socială. Dansul se caracterizează printr-un joc extrem de erotic, în care perechea se atrage şi se respinge. Bărbatul încearcă să „posede” femeia efectuând mişcări pelviene, în timp ce aceasta se acoperă pentru a seapăra. O astfel de mişcare, ce reprezintă „cucerirea” femeii de către bărbat, a primit numele de  „vacunao” (vaccinare).

​* * *

 

Rumba este reflectatăîn multe dintre formele cubaneze de artă, în film, arte plastice, literatură şi în diferite genuri muzicale. Este apreciată pentru bogăţia ritmului, senzualitatea dansurilor şi a cântecelor sale şi transmite o veselie contagioasă. Peste tot pe insulă există ansambluri de rumba, emisiuni de televiziune precum şi cluburi dedicate acestui gen. Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi ajuns, cubanezii au ridicat şi un palat acestui gen muzical: „Palatul Rumbei”.

Printre cei mai cunoscuţi interpreţi şi grupuri de rumba din Cuba se află Celeste Mendoza, Tata Güines, Carlos Embale, Los Papines, Clave y Guaguancó, Yoruba Andabo, Rumbatá, Timbalaye şi Los Muñequitos de Matanzas. Toate aceste demonstrând clar că rumba este un adevărat simbol al întregii societăţi cubaneze.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)