ILUSTRATE DIN CUBA - Palmierul regal

Roystonea regia sau Palmierul regal, este un arbore ce atinge o înălţime de 20 – 30 de metri (uneori chiar şi mai mult), iar diametrul său poate ajunge şi până la 60 de centimetri (nota red.). Iar când veţi ajunge în Cuba, în acest mic arhipelag binecunoscut deja ca destinație turistică, vă veți putea bucura de frumuseţea peisajelor sale şi, în special, de prezenţa acestui arbore, care se remarcă prin înălţime şi eleganţă.

Roystonea regia, cunoscut sub denumirea de Palmier regal, este un arbore de mare frumuseţe şi ușor de cultivat, folosit ca plantă ornamentală în multe părţi ale lumii. Este originar din Cuba şi din unele regiuni din Mexic, Belize, Honduras, sudul Floridei, Bahamas şi Insulele Cayman. Pentru cubanezi însă, este un arbore special, îngrijit şi respectat în asemenea măsură, încât este numit cu mândrie „regele câmpurilor din Cuba”. Potrivit specialiştilor, Palmierul regal nu poate fi separat de noţiunea de „cubanía”, acest cuvânt putând fi tradus prin „esență a spiritualităţii cubaneze”. Şi asta nu numai din cauza frumuseţii sale indiscutabile sau a importanţei pe care o are în mediul rural, ci şi datorită faptului că îmbină două tipuri de valori, şi anume utilitarul şi simbolicul.

Se spune că în timpul războaielor de independenţă purtate împotriva colonialismului spaniol, între anii 1868 - 1898, aceste două valori ale Palmierului regal au atins expresia maximă prin legătura care s-a stabilit între importanța acestui acestuia şi procesul de aşezare a lucrurilor pentru naţiunea cubaneză. Rebelii numiţi mambises, care s-au ridicat împotriva stăpânirii spaniole, au fost nevoiţi să se adapteze la condițiile de viaţă impuse de zona rurală a Cubei, principala scenă a luptelor, iar acolo, tovarăş credincios care le-a oferit acoperiş şi hrană a fost Palmierul regal. Din acesta s-au făcut corturi, mobilier, încălțăminte, saci, coşuri şi pălării, dar nu numai atât. Iar din scoarţa copacului au fost realizate până şi tunuri, atunci când nu se găsea piele. De asemenea, materia vegetală numită „yagua”, un ţesutul fibros care înconjoară partea superioară a trunchiului palmierului, a servit la crearea de şei de cai. Şi tot din această materia s-a confecţionat aşa-numita „hârtie de yagua”, pe care s-au scris ordinele şi mesajele în timpul războiului. Din yagua se mai improvizau tărgi dar şi sicrie, atunci când lipsea lemnul. Înmormântările erau făcute la rădăcina palmierilor. Acolo au rămas multe rămăşiţe pământeşti ale insurgenţilor glorioşi din trupele mambise, care au luptat pentru independenţa Cubei în secolul al XIX-lea.

Conform analelor războaielor europene, aşa numitele tunuri, din piele (datorită faptului că erau învelite în fâşii de piele), au fost folosite încă din anul 1626, pe vechiul continent. (nota trad.)

Aşadar, Palmierul regal are multe întrebuinţări. Din trunchi se mai fac, de exemplu, scânduri pentru construcţia caselor ţărăneşti, iar frunzele mari, cărnoase, cunoscute în Cuba sub numele de „guano”, sunt folosite pentru acoperiş. Când spaniolii au colonizat insula, au întâlnit aceste case şi le-au dat numele generic de colibe („bohío”). Denumirea s-a păstrat, iar astăzi, în unele regiuni rurale ale Cubei, se foloseşte aceeaşi tehnică.

Florile Palmierului regal sunt şi ele o importantă sursă de hrană pentru albine, iar fructele, care atârnă în ciorchini şi poartă numele de „palmiche”, constituie o excelentă hrană pentru porci. Chiar şi după ce se usucă, aceşti ciorchini sunt utili, fiind folosiţi ca mături rustice. Mai mult de atât, fructele palmierului pot fi şi o sursă de ulei pentru fabricarea săpunului. Iar din punct de vedere medicinal, rădăcina (sub formă de decoct), se foloseşte în Cuba ca diuretic, pentru eliminarea calculilor, dar și în tratamentul diabetului, iar unii consideră că are şi anumite proprietăți emoliente.

Se spune că Palmierul regal este un copac creat de zei sau de natură pentru a-i fi de folos omului. În Cuba, el este un arbore sacru pentru una dintre cele mai răspândite religii din această ţară, Santería sau Regla de Ocha, religie provenită din tradiţiile Yoruba, una din populaţiile africane aduse aici în secolul al XVI-lea şi în secolul al XIX-lea, pentru a lucra pe plantaţiile de zahăr. Acest arbore, care este preferatul fulgerelor, este unul dintre atributele care îl reprezintă pe Changó, un orisha (spirit) care în sincretismul cubanez se contopeşte cu Sfânta Barbara din religia apostolică romano-catolică. Este zeul focului, fulgerului, războiului şi tobelor, un spirit al dreptăţii, dansului şi al forţei virile, al pasiunii, inteligenţei şi bogăţiei. Iar ofrandele aduse de credincioşi lui Changó se depun la rădăcina Palmierului regal.

José Martí, scriitor, jurnalist, poet şi erou naţional, a fost cel care a înălţat pentru totdeauna Palmierul regal la rangul de simbol al demnităţii şi al bărbăţiei, atât în lucrarea sa poetică, cât şi în proza politică. Glorificarea Palmierului regal ca simbol al esenţei spiritualităţii cubaneze apare în ale sale „Versos Sencillos” (Versuri Simple), în care spune: „Yo soy un hombre sincero/de donde crece la palma” (Eu sunt un bărbat sincer/de unde cresc palmierii…).

În anul 1902 a luat naştere Republica Cuba, iar primul monument ridicat după acest eveniment istoric a fost statuia lui José Martí care încorporează Palmierul regal, ca parte a grupului statuar. De atunci încoace, acesta a devenit o prezenţă recurentă în toate manifestările artistice, fiind prezent în scene literare, în teatru, pictură şi muzică, iar cântecele dedicate Palmierului regal aproape că nu mai pot fi numărate. Barzi şi trubaduri de ieri şi de astăzi l-au cântat în poemele lor, iar personalităţi ale trovei tradiţionale, ca Sindo Garay l-au perceput ca pe un simbol al onoarei şi rezistenţei. În cântecul său, „Uraganul și palmierul”, pe care l-a compus după trecerea devastatorului ciclon din 1926, Garay a elogiat curajul Palmierului regal, care „Semeț, cutezător/cu floarea-i albă/ţinută spre pământ/în chip de spadă,/Țarâna sărutând-o,/învinse uraganul”.

Roystonea regia sau Palmierul regal a existat dintotdeauna în Cuba, atât în mediul rural cât şi la oraş, de mulţi ani el integrându-se în peisajul urban. Între arbori, este specia cea mai numeroasă şi mai bine cunoscută, remarcându-se, aşa cum deja am amintit, prin frumuseţe şi utilitate. De-a lungul istoriei, Palmierul regal a fost folositor indienilor, trupelor mambise, negrilor fugari, luptătorilor de gherilă şi tuturor cubanezilor care trăiesc acum în zonele rurale ale ţării. De aceea, este considerat un simbol al identităţii, fiind înfăţişat şi pe stema naţională. Mai mult decât atât, prin Legea Forestieră a Republicii Cuba, Palmierul regal a fost declarat „arbore naţional”.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)