ILUSTRATE DIN CUBA: Palatul Căpitanilor Generali

Într-un colţ al Pieţei Armelor (Plaza de Armas), cea mai veche din oraşul numit cândva San Cristobal de La Habana, a fost înălţat Palatul Căpitanilor Generali, exact pe locul în care odată stătea maiestuoasă Biserica Parroquial Mayor, prima  pe care a avut-o oraşul.

​* * *

Palatul Căpitanilor Generali a fost construit între anii 1776 – 1791, fiind proiectat de inginerul Antonio Fernández de Trebejos din Havana. Toate acestea, sub conducerea căpitanului general Felipe de Fondesviela, Marchiz de la Torre, un remarcabil guvernator şi urbanist.

Marchizul de la Tore a avut încă de la început pretenţia ca palatului să îi fie adăugată şi o locuinţă, iar drept model arhitectural să palatul numit „Palacio del Segundo Cabo”, aflat şi el în faza incipientă a construcţiei, toate acestea cu scopul de a obţine o coerenţă a faţadele ambelor clădiri dinspre Piaţa Armelor.

Cât despre cel care a locuit primul în Palatul Căpitanilor Generali, după inaugurarea sa în anul 1791, acesta a fost succesorul Marchizului de la Torre, ilustrul Don Luis de las Casa y Aragorri. Încă de atunci clădirea a reprezentat sediu general al guvernatorilor care s-au succedat în Cuba, dar şi închisoare publică a capitalei vreme de 40 de ani.

​* * *

Să te plimbi prin Piaţa Armelor şi să priveşti arhitectura Palatului Căpitanilor Generali este o adevărată bucurie pentru ochi. În amurg, curtea sa interioară, primitoare şi foarte intimă în acelaşi timp, are darul de a te face să pierzi noţiunea timpului. Şi astfel imaginaţia, să îşi ia zborul ca prin farmec, către mari depărtări.

​* * *

Despre Palatul Căpitanilor Generali din Havana, am putea spune că este o clădire încărcată de istorie, fiindcă aici, timp de peste un secol s-a aflat centrul vieţii politice şi militare a ţării, iar pentru o vreme chiar şi al vieţii comerciale. Fiind sediul autorității supreme din Cuba, aici s-au întâlnit frecvent cei mai reprezentativi membri ai înaltei societăţi a Havanei. Şi nu puţine au fost petrecerile care s-au desfăşurat în acest palat, evenimentele naţionale, zilele de naştere ale familiei regale ori sărbători ale diverşilor sfinţi, cum ar fi de exemplu ziua Apostolului Santiago şi, bineînțeles, cea a Sfântului Cristofor (San Cristóbal), patronul oraşului. Mai mult de atât, Palatul Căpitanilor Generali păstrează cu siguranţă şi amintirea unei imense forfote, iscate mai ales atunci când era vorba să primească personalităţi care veneau din alte părţi ale lumii să viziteze Cuba.

​* * *

Reuniunile din Palatul Căpitanilor Generali din Havana puteau fi mai mult sau mai puţin solemne, festive sau triste, dar cele mai semnificative au fost cele dedicate personalităţilor aparţinând caselor regale şi, mai presus de toate, monarhului domnitor. Cu siguranţă aşa s-a întâmplat cu vizita din anul 1861, a prinţului Alfred (din familia regală britanică) şi apoi 11 ani mai târziu cu cea a prinţului Alexei Romanov din Rusia. Dar cea mai importantă prezenţă de la Palatul Căpitanilor Generali a fost, fără îndoială, aceea a infantei Eulalia de Bourbon în anul 1893. Aceasta fiind singurul membru al familiei regale spaniole care a vizitat insula de-a lungul celor trei secole de dominaţie peninsulară, iar casa care a găzduit-o a fost tocmai acest palat.

​* * *

Tot în Palatul Căpitanilor Generali din Havana, au fost însă primite de-a lungul anilor şi personalităţi din cele mai variate sfere ale vieții politice, sociale şi culturale. Ca de exemplu cazul savantului german Alexander von Humboldt, numit mai târziu „al doilea descoperitor al Cubei”, care la sosirea sa în Havana, a fost primit în sălile palatului, într-un mod cât se poate de solemn şi fastuos, de către căpitanul general Don Salvador del Muro y Salazar, Marchiz de Someruelos.

​* * *

La palat, cu ocazia instalării fiecărui căpitan general, erau organizate recepții în cadrul cărora acesta, reprezentându-l pe rege, îi primea pentru ceremonia sărutării mâinii („besamanos”) pe invitaţii de seamă, care puteau fi cavaleri ai unor ordine ca „Isabela Catolica”, cavaleri ai Marii Cruci, comandori, consuli, membri ai nobilimii ori clerului. Drept pentru care nu am greşi dacă am afirma că sălile Palatului Căpitanilor Generali au cunoscut o viaţă destul de agitată. În plus, fiecare locatar ce a trecut pe aici nu a ezitat să-şi lase amprenta, clădirea fiind centrul puterii a celor 65 de căpitani generali trimişi de Spania pentru a guverna Cuba. Şi tot aici a stat şi administratorul din Statele Unite ale Americii în timpul intervenţiei din perioada 1898 - 1902. Apoi, continuând tradiţia, Palatul Căpitanilor Generali s-a transformat în palat prezidenţial, până în anul 1920.

​* * *

În prezent, în Palatul Căpitanilor Generali funcţionează Muzeul Oraşului (Museo de la Ciudad), ce dispune de 40 de săli de expoziţii permanente. Aici vizitatorii pot vedea, în Sala Drapelelor, steagul original care a fluturat pentru prima dată în 1850 şi care a devenit însemn naţional, iar în Sala Tronului (a cărei construcţie imită Sala mare a Palatului Regal din Madrid), expoziții de bijuterii şi veselă ce au aparţinut unor numeroase personalităţi istorice cum ar fi ţarina Ecaterina cea Mare a Rusiei.

Şi tot în Palatul Căpitanilor Generali din Havana, cei ce îi trec pragul, mai pot vizita Sala Oglinzilor (locul cu cea mai mare însemnătate politică şi socială), dar şi Camera Infantei Eulalia de Bourbon (care, aşa cum am mai spus, a vizitat Havana şi în timpul şederii sale de şapte zile a ocupat o încăpere în acest palat, mai precis dormitorul căpitanului general). Eulalia a fost copleşită de petreceri şi cadouri, oferite de aristocraţia din Havana. Unele dintre ele încă mai pot fi văzute, fiind păstrate la loc de cinste în muzeu.

​* * *

Şi nu ne putem încheia vizita noastră prin Palatul Căpitanilor Generali, fără a aminti faptul că acesta este considerat ca fiind emblematic pentru centrul istoric al Havanei, fapt pentru care, dacă ajungeţi în capitala Cubei, vă recomandăm să nu ezitaţi a-i trece pragul.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)