ILUSTRATE DIN CUBA: Orga Orientală

Orga este un instrument muzical cu claviatură, în care sunetul este produs de către aerul care vibrează la trecerea sa prin tuburi de diferite dimensiuni sau sunt transformate în impulsuri electrice şi sunt trimise unui difuzor pentru amplificare. Primele orgi au fost consemnate în secolul I, în Imperiul Roman, numite Ptera şi Pteron. Apoi, cu trecerea anilor acestea s-au înmulţit, orgile cu tuburi fiind cel mai des folosite în bisericile creştine şi sinagogi. Cât despre cel ce le-a introdus în lăcaşurile de cult, acesta a fost Papa Vitalian, în secolul VII. Iar noi astăzi, împreună cu colegii noştri de la Radio Taino, la Ilustrate din Cuba, vă vom spune povestea Orgii Orientale, (declarată patrimoniu al naţiunii) şi considerată de mulţi ca fiind o „regină” a instrumentelor muzicale, dar şi o orchestră ambulantă. (Nota red.)

 

* * *

 

Orga Orientală este un instrument muzical, un fel de cutie muzicală mare, care a ajuns în Cuba venind din Franţa. Primele astfel de instrumente muzicale, au venit pe teritoriul cubanez în secolul al XVI, unele din ele fiind destinate bisericilor, iar altele ajungând în târguri. Începând cu prima jumătate a secolului al XIX lea, fabricile franceze s-au apucat să construiască aşa numitele orgile pneumatice, care aveau ca suport de înregistrare benzile de carton perforat. Aceste instrumente au pătruns în Cuba în jurul anului 1885, mai întâi în centrul ţării, intrând prin portul Cienfuegos, iar mai târziu la Manzanillo (un oraş din actuala provincie Granma), în partea de est a insulei, unde au devenit instrumentul favorit al sărbătorilor şi petrecerilor.

* * *

Dar de ce au ajuns aceste instrumente muzicale, pentru prima dată în Cienfuegos ? Ei bine, în urmă cu aproape 200 de ani, în anul 1819, un locotenent colonel de marină de pe lângă Statul Major din Havana pe nume Juan Luis Lorenzo de Clouet, originar din Bordeaux (Franţa), a întemeiat împreună cu alţi 46 de colonişti francezi, aşezarea Fernandina de Jagua, care a devenit oraşul Cienfuegos de astăzi. Cunoscută şi ca „Perla Sudului”, acestă aşezare este al doilea port ca importanţă din Cuba şi capitală a provinciei cu acelaşi nume. (Nota trad.)

* * *

Însă un rol deosebit în pătrunderea orgii pneumatice în zona de est a Cubei, în provincia care pe atunci se numea „Oriente” şi care astăzi cuprinde provinciile Las Tunas, Holguín, Granma, Santiago de Cuba şi Guantánamo, l-a avut Familia Borbolla. Succesul înregistrat de orgă în această regiune a fost atât de mare, încât familia Borbolla s-a alăturat fabricanţilor francezi pentru a importa noi instrumente şi piese de schimb pentru reparaţii. Desigur nu a fost uitată nici actualizarea repertoriul de valsuri şi polci. Iar pentru o mai bună documentare, cei doi fii ai familiei Borbolla au plecat într-o călătorie la Paris, pentru a studia tot ce se putea, despre repararea şi fabricarea orgilor pneumatice. Se spune că atunci când aceştia au revenit în Cuba, succesul înregistrat de plăcerea şi pasiunea localnicilor pentru dansurile pe muzică de orgă a fost absolut extraordinar, cu atât mai mult cu cât s-a adăugat şi un repertoriu în întregime cubanez.

* * *

Familia Borbolla a reuşit să construiască o orgă în întregime în anul 1929, dându-i numele „La Orquesta”, adică Orchestra. Fapt pentru care, nu am greşi dacă am afirma că acestei familii i se datorează foarte mult în ceea ce priveşte tradiţia Orgii Orientale. Cât despre unul dintre fii, Carlos Borbolla, acesta nu a rămas doar un fabricant de orgi, ci şi un remarcabil compozitor, căruia i se datorează piese care au devenit clasice, cum ar fi „El Barrilito” (Butoiaşul), o melodie ce a rezistat timpului şi este încă pe gustul cubanezilor. Mai mult de atât, Carlos a reuşit să înlocuiască repertoriul de polci, mazurci şi valsuri de pe cartoanele perforate importate din Franţa, cu o muzică într-adevăr cubaneză, care cuprindea genurile rumba, son, prego şi danzon, scrise de el între anii 1937 şi 1951, pe care le-a denumit „piese pentru orgă”. Noua muzică a avut ca scop, însufleţirea petrecerilor ce se organizau în localitatea Manzanillo şi în împrejurimile sale, familia Borbolla, transformându-se, fără îndoială, în iniţiatoarea a ceea ce avea să devină o tradiţie în această parte a Cubei.

* * *

Dar istoria Orgii Orientale nu s-ar putea scrie, fără a vorbi şi despre contribuţia enormă a fraţilor Ajo, muzicieni întreprinzători, ce au ajuns şi ei în Manzanillo. Se spune că unul dintre fraţi a călătorit în Franța pentru a afla secretul îmbinării lemnului cu burduful şi al perforării benzilor cartonate pe care erau marcate acordurile muzicale. Înarmaţi cu aceste cunoştinţe, fraţii Ajo au devenit fabricanţi de orgi cu manivelă, bazate pe propulsia aerului prin tuburile care duceau la perforaţiile benzilor cartonate, dând astfel naştere unor sunete ce reproduceau instrumente ca vioara, viola, violoncelul şi chiar vocea umană. În acest fel, orga fraţilor Ajo s-a transformat un instrument care, însoţit de paila şi guayo, avea să fie nelipsit de la festivităţile ce se făceau în zona orientală a Cubei.

* * *

Începând cu anii ’50 ai secolului trecut, s-a reuşit o îmbunătăţire tehnologică a orgii cu manivelă, care a dus la „umanizarea” instrumentului (făcându-l mai uşor de folosit) şi la răspândirea acestuia prin diverse forme. În plus, familia Ajo a introdus unele schimbări în instrumentele de percuţie, înlocuind guayo cu güiro, timbales cu paila. Au fost adăugate apoi şi alte instrumente, printre care tobele conga (tumbadora) şi bongo, ceea ce a făcut ca spectacolele lor să aibă o notă aparte. Tot fraţilor Ajo li se datorează şi prima fonogramă, adică prima înregistrare cu muzică de orgă. Dar, vorbind despre istoria acestui instrument, demne de luat în consideraţie sunt şi alte familii de organişti din diferite zone ale părţii orientale a Cubei. Dintre acestea, îi amintim pe Cuayo, Toranzo şi Labrada, care au avut o contribuţie importantă la cultivarea gustului cubanezilor pentru muzica de orgă, sau muzica „molida” (în traducere „măcinată”, cum i se mai spune), care a adus şi încă aduce atâta veselie, fiind şi acum vitală în viaţa multor comunităţi, în special a celor rurale. („Molida” - această denumire populară a muzicii de orgă, se leagă de mişcarea pe care o făcea persoana care învârtea manivela orgii pentru acţionarea burdufului, ca şi cum ar învârtit mânerul unei maşini manuale de tocat sau de măcinat. - Nota trad.)

* * *

 

Şi în provincia Holguín (situată în estul Cubei), folosirea orgii ca instrument muzical la sărbători şi pentru dansuri, a prins rădăcini, devenind o tradiţie încă din secolul XIX. Iar pentru a păstra viu şi în zilele noastre acest obicei statornicit aici, municipiului Calixto García (din provincia Holguín), i-a fost dată o replică a Orgii Orientale, ca simbol cultural al locului, unde în fiecare an, are loc Festivalul Orgilor Pneumatice. Cu aceste ocazii festive, se aude ritmul inconfundabil al orgii, care este şi el o parte a portativului muzical naţional al Cubei, iar regula se păstrează, spre bucuria  locuitorilor din Holguín.

* * *

În anii ’90 ai secolului trecut, la Palma Soriano (în provincia Santiago de Cuba), a ajuns prima orgă fixă, pentru că trebuie precizat că până la această dată, aceste instrumente nu rămâneau pe loc nicăieri. În prezent, muzicianul Lino Borbolla, nepotul primilor fondatori care au mers la Paris, în căutare de cunoştinţe, are toate partiturile din repertoriul pe care ei îl alcătuiseră în mod special pentru orgă. Modelul actual al Orgii Orientale, este fabricat din lemn şi are două manivele mari. Una dintre ele pune în mişcare sulurile de carton pe care sunt perforate notele muzicale, câte un orificiu pentru fiecare notă. A doua manivelă acţionează burduful din care iese aerul necesar funcţionării.

* * *

Orga Orientală aparţine patrimoniului cultural al naţiunii cubaneze. Manivela continuă să se învârtă. Cu ocazia carnavalurilor care au loc în întreaga ţară, lumea ascultă cu plăcere muzica flaşnetelor (orgilor mici, portabile) Când se aude muzica „molida”, toţi se bucură de acest  instrument de odinioară care reflectă şi readuce în atenţia dansatorilor tot ceea ce  este mai autentic în muzica lor, pentru a adăuga noi sonorităţi meşteşugului muzical şi încântării pe care o aduce orga orientală în cultura naţională cubaneză.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)