ILUSTRATE DIN CUBA - O vizită la Baracoa 1

Baracoa, declarată Monument Naţional al Cubei, este cel mai vechi oraş colonial din această ţară, motiv pentru care este cunoscută ca „Ciudad Primada” („Întâiul Oraş” sau „Oraşul Dintâi”). Acestei regiuni, care este una deosebită, îi vom dedica două ediţii ale emisiunii Ilustrate din Cuba realizată de colegii noştri de la Radio Taino…

 

* * *

 

Oraşul Baracoa este situat în partea estică a Cubei, în provincia Guantánamo şi se deosebeşte de alte zone ale arhipelagului cubanez prin faptul că este înconjurat de masivi muntoşi împodobiţi cu păduri virgine bogate în faună şi floră endemică. Se  presupune că denumirea sa ar veni de la un cuvânt aborigen care înseamnă „prezenţa mării”, făcând aluzie la ambientul marin ce contrastează cu munţii şi râurile din regiune, de o mare frumuseţe naturală.

Baracoa, prima capitală şi primul episcopat al Cubei a fost întemeiată la 15 august 1511 de către Diego Velázquez, conchistadorul spaniol care deţinea pe atunci titlul de „Adelantado” (acordat de Coroana spaniolă celui căruia i se încredinţa comanda unei expediţii maritime şi  guvernarea teritoriile cucerite – nota trad.). numită de acesta „Nuestra Señora de la Asunción de Baracoa” este cea mai veche aşezare din Cuba înfiinţată după sosirea colonizatorilor spanioli, motiv pentru care este cunoscută şi „Ciudad Primada” (Oraşul Dintâi). La şapte ani după înfiinţare, în anul 1518, localitatea a fost declarată oraş.

* * *

 

În Baracoa urmele stăpânirii spaniole nu se regăsesc doar în aspectul caselor, în pieţe ori în centrul istoric, ci şi în construcţiile ridicate pentru apărarea oraşului. Între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, aşezarea a fost permanent hărţuită de corsari şi piraţi, jefuită şi incendiată. De aici necesitatea realizării unui sistem de apărare ce s-a concretizat prin construirea mai multor fortificaţii care sunt încă în picioare, deşi acum au alte destinaţii.

La începutul secolului al XIX-lea, în Baracoa s-au stabilit numeroşi colonişti francezi care au fugit de Revoluţia pentru independenţă din Haiti. Ei s-au dedicat cultivării de cafea şi cacao, influenţa lor regăsindu-se în oraş, în toate domeniile.

 

Baracoa, „Oraşul Dintâi” al Cubei, este un loc cu oameni simpli, binevoitori, care se mişcă într-un ritm agale. Nu există nici o grabă. În aer pluteşte invitaţia de a te plimba şi bucura de fiecare colţ al acestui loc care are o istorie îndelungată, dispunând de numeroase atracţii culturale şi naturale. Astăzi ne-am propus să vă vorbim despre câteva dintre simbolurile aşezării.

Ajungând în centrul istoric din Baracoa, veţi întâlni parcul numit „Parque Independencia”, denumit anterior „Plaza de Armas”, cel mai căutat şi mai plin de viaţă spaţiu public din oraş. Aici iese în evidenţă magnifica Biserică Nuestra Señora de la Asunción, prima biserică parohială de pe insulă, care adăpostește şi celebra cruce cunoscută sub numele de „Cruz de la Parra”, mândria locuitorilor din Baracoa şi simbolul incontestabil al acestui oraş. În interiorul bisericii, altarul principal este ocrotit de o reprezentare a Maicii Domnului, Nuestra Señora de la Asunción. Într-un colţ se găseşte crucea amintită „Cruz de la Parra”, protagonista uneia dintre cele mai faimoase legende din Baracoa. Credinţa populară susţine că această cruce, făcută după cât se pare dintr-o specie lemnoasă numită în Cuba „Uvilla” (Coccoloba diversifolia – nota trad.), a fost adusă de Cristofor Columb în prima sa călătorie în America. Cu toate că există dovezi ştiinţifice că „Uvilla” este originară din Baracoa, la fel de adevărat este şi faptul că lemnul datează din acele vremuri.

Se spune că în perioada colonială, când era secetă, enoriaşii scoteau crucea în procesiune şi imediat începea să plouă. Datorită acestui lucru i s-au atribuit puteri supranaturale, ceea ce a făcut ca mulţi să meargă la biserică pentru a cere o bucată din ea. Astfel, cu timpul, dimensiunile sale s-au redus considerabil. Din această cauză, în secolul al XVIII-lea s-a decis să i se placheze marginile pentru a o conserva.

Astăzi, crucea cunoscută sub numele de „Cruz de la Parra” este pusă într-o vitrina de sticlă, pe un piedestal de argint, fiind păstrată în interiorul Bisericii Nuestra Señora de la Asunción, străjuită de steagul cubanez şi de cel al Vaticanului.

 

 

Un alt simbol al oraşului Baracoa este maiestuosul El Yunque (în traducere „nicovala”), cea mai vestită formă înaltă de relief din provincia Guantánamo. Un munte cu vârful plat, la doar 10 kilometri distanță de oraş şi cu o înălţime de  aproximativ 575 de metri. Se remarcă prin marea sa valoare peisagistică, istorică şi naturală, motiv pentru care a fost declarat Monument Naţional în anul 1979. Numele muntelui se datorează asemănării sale cu binecunoscuta unealtă folosită de fierari.

 

* * *

 

Pe cei care doresc să cunoască istoria primilor locuitori din Baracoa, oraşul îi invită să viziteze Muzeul Arheologic La Cueva del Paraíso (Peştera Paradisului). Acesta este alcătuit din trei caverne subterane în care se spune că ar fi trăit vechii aborigeni, deoarece în ele s-au găsit dovezi ale trecerii lor prin aceste locuri. În interiorul peşterii poate fi admirată o reconstituirea unui sat taíno tipic, cu statuete, vase de ceramică şi alte piese de mare valoare arheologică.

 

O altă caracteristică a legendarei Baracoa, o constituie gastronomia, cu accent caraibian şi influenţă franco-haitiană. Doar aici puteţi degusta anumite feluri de mâncare, precum renumitul „Bacán”. Acesta se face din frunzele unei specii de bananier şi o umplutură ce poate conţine carne sau fructe de mare, la care se adaugă untură şi lapte de cocos. Amestecul se înfăşoară sub forma unor mici pacheţele dreptunghiulare.

Foarte apreciat este şi „Cobo”, cel mai mare melc marin din Antile (denumirea ştiinţifică este Strombus gigas – nota trad.). Din acesta se prepară o tocătură delicioasă, picantă, în care se pun ardei iute şi alte condimente, o adevărată încântare. Tot cu aceste condimente se prepară şi o altă specialitate, ce aparţine prin excelenţă oraşului Baracoa, este vorba despre „Tetí”, gătit cu sos de roşii şi servit cu tipicul orez congrí şi alte legume specifice regiunii, cum ar fi igname.

„Tetí” este un peştişor transparent de dimensiuni minuscule, care nu poate fi întâlnit nicăieri altundeva în tot arhipelagul cubanez. Este atât de mic, încât pentru a-l prinde nu se pot folosi plase de pescuit, ci e nevoie de o pânză deasă. Capturarea lui se face în lunile de vară şi la ea participă bărbaţi, femei şi copii. Locuitorii construiesc mici adăposturi rustice pe malul râului şi rămân acolo cât durează această activitate. Aşteptarea sosirii peştelui este o adevărată sărbătoare, animată de ritmurile muzicii cubaneze, de cântece, dansuri şi băuturi care îi răcoresc pe participanţi.

 

 

Locuitorii din Baracoa spun că mâncarea lor trebuie să fie însoţită de un desert bun. Iar iubitorilor de dulciuri le spunem că cea mai mare atracție de care se pot bucura aici este „cucurucho”, un fel de jeleu de nucă de cocos, portocale şi ananas, îndulcit cu miere, care se pune într-un înveliş de origine vegetală numit yagua, sub forma unui atrăgător cornet artizanal.

O altă emblematică atracţie culinară a oraşului Baracoa este cacaoa, datorită întinselor plantaţii cultivate aici. Ciocolata constituie baza fundamentală a economiei locale, de unde şi aroma, un amestec de mare şi ciocolată, care îl însoţeşte pe vizitator atunci când cutreieră străzile oraşului. Puteţi cumpăra această delicatesă sub formă de tablete sau bomboane şi, în plus, vă sugerăm să vizitaţi şi „Casa Ciocolatei.

* * *

Şi nu putem încheia descrierea noastră fără a aminti de un alt simbol al oraşului Baracoa, melcul Polymita, considerat a fi cel mai frumos melc din lume care poate fi găsit în împrejurimi. Este o moluscă terestră mică, viu colorată, care are particularitatea că fiecare combinație de culori este unică. Aceşti melci, pot fi găsiți în număr mare pe Muntele El Yunque şi, de asemenea, în peştera Cueva del Paraíso.

* * *

 

Baracoa este aşadar un loc exotic, care merită să fie vizitat.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)