ILUSTRATE DIN CUBA - Las Parrandas de Remedios

Festivitatea
„Las Parrandas de Remedios”, una dintre cele mai vechi din Cuba,
a fost declarată Patrimoniu Cultural al Naţiunii în 2013. Cinci
ani mai târziu, ea a ajuns să fie adăugată pe Lista
Patrimoniului Cultural Imaterial
al Umanităţii.

*
* *

În
întreaga lume există sărbători tradiţionale, care se păstrează
în ciuda trecerii timpului. Una dintre cele mai cunoscute din Cuba,
poartă numele de „Las Parrandas de Remedios” („parranda”
însemnând, în acest context, petrecere). Ea
are loc în orăşelul Remedios, din provincia Villa Clara, situată
în centrul ţării.
Aici, se desfăşoară an de an o manifestare populară tradiţională,
considerată a fi este cel mai important moment al anului. El începe
în ziua 24 decembrie, dată în care toți
locuitorii sunt în stradă, gata să îşi susțină
cartierul propriu în competiția
„El Carmen” contra „San Salvador”. Sunetele acestei
festivităţi se aud de mult, ele vin din trecut.

*
* *

Se
povesteşte că
totul ar fi început
în jurul anului 1820, când preotul Francisco
de Quiñones,
care oficia în biserica din oraş, şi-ar fi dat seama că enoriaşii
preferau să doarmă în loc să meargă la slujbele de dimineaţă
din
perioada
Crăciunului. (Despre aceste slujbe trebuie spus că se oficiau, la
începutul secolului al XIX-lea, foarte devreme, în zorii zilei, din
perioada cuprinsă între 16 - 24 decembrie şi culminau cu Liturghia
din noaptea de Crăciun, care se desfăşura
la miezul nopţii.
- Nota trad.).

*
* *

Aşadar,
absenţa
locuitorilor de la slujbele de dimineaţă din perioada Crăciunului
nu a fost tocmai pe placul preotului Francisco
de Quiñones,
astfel încât, pentru a rezolva problema, el a avut fericita idee de
a angaja un grup de copii care, în zorii zilelor din perioada
menţionată,
să facă o gălăgie atât de mare, încât să trezească din somn
pe toată lumea. Astfel, copiii au început să străbată străzile,
înarmaţi cu fluiere, trompete, huruitoare, cutii de tabla pline cu
pietre şi tot felul de lucruri care făceau un zgomot infernal.
Localitatea era împărțită
în opt cartiere, iar copii cu formaţia lor ieşită din comun,
urmau să treacă prin toate.

Dar
iniţiativa părintelui Francisco
de Quiñonez
se pare că nu s-a bucurat de un succes deplin deoarece, după un
timp, prin 1835, consilierul orăşenesc Genaro
Manegía s-a plâns la
primărie de zgomotul insuportabil pe care îl făceau copiii. Prin
urmare, s-a dat o proclamație
care le interzicea acestora să iasă înainte de ora patru
dimineaţa. Desigur, la vremea aceea pe stradă se mai făceau şi
fel de fel de serenade, cu chitare şi mandoline, dar cel mai mult
ieşea în
evidenţă
această
muzică
foarte gălăgioasă
care a continuat totuși,
fără ca cineva să o poată opri.

*
* *

În
jurul anului 1851 s-au format două mari grupuri rivale, El Carmen şi
San Salvador, care aveau în frunte două femei, Doña
Chana Peña, respectiv Doña Rita Rueda.
Ele sunt cele care au proiectat prima structură organizatorică a
festivităţii şi i-au stabilit contururile. La vremea aceea ambele
grupuri aveau câte un cor de cântăreţi şi instrumentişti
pricepuţi la chitară, bandurria
(tot un fel de chitară), harpă,
botijuela (instrument muzical aerofon), corn şi tobă, care
însufleţeau festivităţile. În felul acesta a început una dintre
cele mai frumoase tradiţii ale Cubei, „Las Parrandas”din
micul oraş Remedios.Şi
de atunci până
în
prezent s-a păstrat frenezia concurenţei dintre cele două grupuri:
pe de o parte, cartierul San Salvador, reprezentat de un cocoş...
iar pe de alta, El Carmen, reprezentat de un şoim.

Rivale
pentru o zi, cele două grupuri se confruntă pentru a câştiga un
premiu caracterizat de satisfacții
şi bucurii. Ele se iau la întrecere, creând care alegorice, focuri
de artificii şi așa-numitele
„trabajos de plaza”, care sunt nişte structuri luminoase, cu o
înălțime
de 20 până la 30 de metri. Ideea este ca totul să se facă în cel
mai mare secret. Toți
au mare grijă să nu fie spionați.
Nici o parte nu trebuie să afle ce anume face cealaltă, până în
ziua sărbătorii. Astfel, se face apel la diverse mecanisme pentru a
finanța
lucrările, fiind implicaţi o mulţime de specialişti, cum ar fi
dulgheri, electricieni, designeri, croitori, pictori, decoratori şi
mulţi alții
care să încurajeze creativitatea, totul raportat la marele
eveniment anual.

*
* *

„Las
Parrandas de Remedios” constuie una din cele mai importante trei
festivități
din Cuba. Ca fenomen cultural e foarte interesant faptul că, după
aproape două secole, această tradiție
s-a menținut,
chiar dacă, aşa cum e firesc, a căpătat
de-a lungul timpului nuanțe
noi. Locuitorii nu mai sunt treziţi din somn, ci în Remedios pur şi
simplu nu se doarme, iar fluierele și
celelalte instrumente care făceau atâta gălăgie au fost înlocuite
de cele mai spectaculoase focuri de artificii din Cuba. Trebuie să
fii pe stradă în zilele dinaintea sărbătorii, care în mod
tradițional
are loc în 24 decembrie, pentru a-i vedea pe locuitorii din Remedios
lucrând neobosit. Timp de 24 de ore cartierele se întrec pe rând,
cu rachete luminoase și
focuri de artificii, într-o competiție
frumoasă,
creând un adevărat spectacol de muzică şi culoare pe care îl
prezintă
localnicilor
şi vizitatorilor din Cuba şi din alte părţi ale lumii.

*
* *

Dar
cum
începe această sărbătoare ? Dimineața
se pornește
într-un
pelerinaj care începe de la muzeul dedicat acestei manifestări
numit „Museo
de las Parrandas Remedianas” şi se ajunge până la
cimitirul
oraşului, unde odihnesc reprezentanți
iluștri
ai acestor festivităţi. În
fruntea cortegiului sunt purtate steagurile ambelor cartiere, iar
muzicienii interpretează polci. Între orele patru şi şase
după-amiaza,
cartierele intra unul după altul în piață,
oferind o avanpremieră a ceea ce se va întâmpla noaptea. Conform
tradiției,
odată
ce clopotele bisericii parohiale (Iglesia Parroquial Mayor) bat ora
nouă, în seara zilei de 24 decembrie, fiecare grupare își
dezvăluie
secretul apărat cu grijă de-a lungul întregului an: designul
carelor alegorice, felinarele, focurile de artificii şi structurile
luminoase.

În
jurul miezului nopții
se instaurează un calm relativ, iar, în mijlocul scenei, în
biserica parohială, se oficiază Liturghia de Crăciun. Apoi
spectacolul continuă cu cele mai variate focuri de artificii şi cu
muzica grupurilor care interpretează rumbe „de provocare” şi
polci. Între două și
patru dimineața
îşi fac intrarea frumoasele care alegorice pentru a spune
poveştile pe care le-au țesut
de-a lungul întregului an Iar în ultimele două intrări se
lansează din nou focuri de artificii, iar cerul oraşului abia dacă
se mai zăreşte.

*
* *

S-a
luminat de ziuă, este 25 decembrie, iar cartierele El Carmen și
San Salvador străbat străzile din Remedios proclamându-se
câștigătoare
în timp ce cântă rumbe de victorie în ritmul grupurilor de
muzicieni. Dar cum se decide în cele din urmă câştigătorul
? Ei bine, în
modul cel mai cubanez cu putință:
în ritm de conga. La şase dimineața
începe să răsune tradiționala
conga, iar cartierul spre care se îndreaptă oamenii este declarat
câştigător,
steagul său fiind înălțat
pe structura luminoasă. Dar, în cele din urmă, cu toții
sunt câştigători.

*
* *

Această
festivitate este descrisă în felul următor de către tânăra
regizoare Daniela
Muñoz Barroso:
„sărbătoarea
se desfășoară
cu muzică
şi dansuri, conga, polcă şi changüí
(dans popular cubanez)
care reflectă energia şi emoţia publicului, între structurile
luminoase ale căror impresionante jocuri de lumini îl transpun pe
spectator în povestea ce o înfăţişează
şi
carele alegorice cu personajele lor pline de eleganță
şi demnitate”.

*
* *

Despre
„LasParrandas
de Remedios”, cubanezii vorbesc de fiecare dată cu bucurie, fiind
o manifestare tradiţională, care aduce entuziasm şi creativitate,
punând
şi mai mult în
valoare cultura cubaneză. Ceva care a început ca un divertisment,
face parte astăzi din Patrimoniul Cultural Naţional al Cubei şi
figurează totodată şi pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al
Umanităţii.

Realizat
de Esther
Reyes Corría -
RADIO
TAÍNO

(traducere
– Diana-Maria Şincai)