ILUSTRATE DIN CUBA Guanabacoa, un loc de neuitat

Havana, capitală şi, în același timp, provincie a Republicii Cuba, a fost întemeiată în anul 1519 cu numele de „Villa de San Cristóbal de la Habana”. Între secolele al XVI-lea şi al XX-lea oraşul s-a extins prin alipirea altor localităţi. Între acestea se numără şi Guanabacoa, care este astăzi una dintre cele 15  diviziuni teritorial-administrative ale capitalei cubaneze.

Cunoscută şi sub denumirea de „Villa de Pepe Antonio”,  Guanabacoa, unul dintre cele mai vechi teritorii ale Havanei, este locul despre care vă vom vorbi în continuare.

* * *

 

Guanabacoa este unul din acele locuri care au reușit să rămână în imaginarul popular timp de secole, având încă de la început o încărcătură de legendă ce se respiră pe fiecare dintre străzile sale.

* * *

 

Prezenţa negrilor în Guanabacoa a cunoscut un  îndelungat proces de metisaj cultural, în care au predominat elementele religioase de origine africană, ce au pătruns în spiritualitatea oamenilor săi în asemenea măsură, încât mulţi cred că prin intermediul acestor practici religioase se pot rezolva probleme  majore. De aceea, întotdeauna când un cubanez are dificultăţi sau îi merge prost într-o anumită privinţă, cineva îl sfătuiește să meargă la Guanabacoa să îşi facă o purificare, să îndepărteze de el  tot ce este rău, iar un santero sau un babalawo să îi deschidă drumurile.

 

Loc încărcat de tradiţie, istorie şi religiozitate, Guanabacoa păstrează încă aerul vechilor oraşe ale Cubei. Datorită climei sale plăcute şi apelor abundente şi prielnice, a fost aleasă pentru a ridica aici biserici şi case somptuoase. Centrul istoric a fost declarat monument naţional şi merită vizitat.

În Guanabacoa veţi putea descoperi diverse stiluri arhitectonice şi admira monumente interesante, precum şi vechi clădiri care au fost martore diverselor etape prin care a trecut localitatea. Între acestea se numără Clubul Artistic (Liceo Artístico), Mânăstirea Santo Domingo, Mănăstirea San Francisco sau schitul „Ermita del Potosí”, acesta din urmă fiind considerat unul din cele mai vechi construcţii din întreaga Cubă.

Dar nu putem vorbi despre acest teritoriu autentic fără a povesti ceva din istoria lui.

 

* * *

 

Guanabacoa a fost întemeiată printr-o decizie a Primăriei oraşului San Cristobal de La Habana la 12 iunie 1554. S-a ales acest loc tocmai datorită apropierii lui de actuala capitală a Cubei, dar şi pentru că era aşezat într-un mediu natural ce cuprindea şi câmpii întinse şi coline. Scopul era să îi stabilească acolo pe indigenii care, odată eliberaţi, rătăceau dintr-un loc în altul fără a putea fi controlaţi şi fără a primi învăţăturile religiei catolice. Se povesteşte că guvernatorul i-a convins pe indigeni să se strângă în acest sat care avea să fie construit pentru ei şi, desigur, să asiste la slujbele religioase care urmau a fi oficiate în prima şi rustica biserică ce avea să se construiască.

Abia după două secole de la înfiinţare, mai exact în august 1743,  localităţii i s-a conferit titlul de Villa de la Asunción de Guanabacoa şi blazonul. De atunci încoace, acest eveniment este sărbătorit de ziua Adormirii Maicii Domnului, festivitate fiind cunoscută ca „Fiesta patronal de La Tutelar” (Sărbătoarea Patronală „La Tutelar”.)

 

Se spune că în limba taíno Guanabacoa înseamnă „pământ cu râuri şi coline”, fiind numită aşa de indienii care trăiau aici. Totuşi, originea numelui acestei aşezări a fost mult timp obiect de dezbatere. Unii istorici cred că termenul este de origine „indiană” şi înseamnă „loc bogat în ape”. Alţii îl traduc ca „loc cu ape” sau ca „oraş ori sat aşezat între coline şi în care îşi are obârșia un izvor”. Mai recent Guanabacoa a primit o nouă definiţie, bazată pe o interesantă analiză a limbilor indigene care încă supravieţuiesc în zona Caraibelor, conform căreia Guanabacoa s-ar putea traduce prin „pădurice înaltă de palmieri”. Şi toate aceste definiţii ar putea avea puţină dreptate.

* * *

 

Am amintit deja că Guanabacoa este cunoscută şi ca Villa de Pepe Antonio (Oraşul lui Pepe Antonio). Este vorba despre un personaj care a existat, dar aşa cum se întâmplă în acest loc magic, cu timpul realitatea s-a amestecat cu ficţiunea. Numele său era José Antonio Gómez Bullones, iar despre viaţa lui se ştiu puţine lucruri. Conform tradiţiei şi după spusele unor istorici, s-ar fi născut în Guanabacoa, la 10 decembrie 1707.

Măreţia lui Pepe Antonio începe odată cu debarcarea englezilor pe ţărmul Havanei, la 7 iunie 1762. Se povesteşte că acest important  personaj a organizat o trupă de 70 de oameni în fruntea cărora s-a năpustit împotriva englezilor cu macetele. Între multele aventuri menţionate în documentele vremii, figurează şi faptul că într-o lună şi jumătate de luptă le-a provocat englezilor pierderi de peste 300 de oameni şi a luat peste 200 de prizonieri. Şi mai spune legenda că nepriceputul şi trufaşul colonel spaniol Francisco Caro, invidios pe faptele de vitejie ale lui Pepe, l-a înlăturat de la comandă, iar tradiţia orală afirmă că acesta ar fi murit în 26 iulie 1762 din cauza supărării provocate nedreapta măsură. Cert este că în Cuba numele Pepe Antonio  a devenit sinonim cu ideea de libertate, de vitejie şi de apărător al integrităţii naţionale. Iar ca o curiozitate, trebuie să vă mai spunem că în Muzeul de Istorie din Guanabacoa este păstrată, ca cea mai valoroasă piesă, maceta folosită de acest erou popular în 1762.

 

Mergând mai departe pe firul istoriei, Guanabacoa,  cunoscută şi ca Mecca Santeriei cubaneze, are un loc al ei şi între proverbele populare. În Cuba este foarte obişnuită zicala: „Nu poţi pune Havana în Guanabacoa”. Iar la baza proverbului stă un episod istoric. Se ştie foarte bine că oraşului Santiago de Cuba şi apoi  Havanei, le-a revenit privilegiul de a fi capitală a Cubei. Dar mai puţin se ştie că şi Guanabacoa a fost la un moment dat capitală timp de şase luni. Astfel, se povesteşte că în anul 1555 corsarul francez Jacques de Sores a apărut cu flota lui în Golful Havanei pentru a cuceri oraşul. Atunci guvernatorul insulei, Gonzalo Pérez de Angulo, a fugit şi s-a refugiat la Guanabacoa  luând cu el şi o mare parte dintre locuitorii din San Cristobal de La Habana. În timp ce Jacques de Sores îşi făcea de cap jefuind Havana,  Pérez de Angulo a stat la Guanabacoa guvernând de acolo restul ţării şi făcând tot posibilul pentru a organiza rezistenţa împotriva corsarilor. În cele şase luni cât a durat şederea lui Angulo în Guanabacoa, mica aşezare indiană, care a primit în spaţiul său restrâns un mare număr de locuitori din San Cristobal de La Habana, a fost de fapt şi de drept capitala Cubei. Şi datorită celor întâmplate atunci, a apărut un proverb ce avea să rămână posterităţii ca unul dintre cele mai populare din Cuba, care se referă la încercarea de a pune ceva prea mare într-un spaţiu prea mic, adică… „să pui Havana ...în Guanabacoa”.

 

Guanabacoa este şi astăzi un loc pitoresc în care se respiră tradiţie şi religiozitate, cu un patrimoniu cultural bogat şi variat în care convieţuiesc în deplină armonie credinţa catolică şi un grup de credinţe de origine africană. Urma lăsată de Africa în Guanabacoa este adânc înrădăcinată şi este prezentă  în mintea locuitorilor săi tot timpul. Dar în luna noiembrie tobele bat cu mai multă putere şi răsună cântece şi dansuri în onoarea acestei culturi ancestrale. Atunci se desfăşoară Festivalul Rădăcinilor Africane numit Wemilere, sărbătoarea zeităţilor Orisha.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)