ILUSTRATE DIN CUBA: Compay Segundo

La sfârşitul secolului al XIX lea, în zonele muntoase din estul Cubei, şi-a făcut apariţia un nou gen muzical, numit „Son cubano”. Acesta îmbină elemente de origine spaniolă şi africană. Printre componentele sale fundamentale hispanice, se numără stilul vocal, metrul liric şi primatul tresului (un instrument derivat din chitară). (Nota red.)

* * *

Un son  cubanez a devenit celebru în lume prin anii 1990 şi continuă să vrăjească publicul până în ziua de azi. Este vorba despre piesa „Chan Chan” ce aparţine lui Compay Segundo, muzician şi compozitor cubanez cu o amplă traiectorie mondială.

* * *

Compay Segundo este numele de scenă al lui Máximo Francisco Repilado Müñoz. El s-a născut în anul 1907, în oraşul Santiago de Cuba, în partea orientală a ţării, în casa unor ţărani umili. A învăţat de mic meseria de „torcedor de tabaco” (adică „răsucitor de tutun”, aşa sunt numiţi cei care confecţionează ţigările de foi). Un „torcedor de tabaco” este clasificat în funcţie de dexteritatea lui, iar cariera unui astfel de muncitor presupune lucrul a doi ani ca ucenic, apoi încă a cel puţin alţi şase, pentru a stăpâni realizarea a diferitelor mărci de havane. În ceea ce priveşte criteriile de avansare, acestea sunt foarte riguroase, uneori durând şi până la 20 de ani, ca un „torcedor” să ajungă la categoría de maestru. (Nota red.)

* * *

 

Ca să-şi ajute familia, Compay Segundo a ales pentru început, să lucreze la fabrica de ţigări de foi (havane) Montecristo. O altă meserie a sa a fost şi aceea de frízer. Însă după cum a declarat în mai multe interviuri, viaţa i-a demonstrat că vocaţia lui a reprezentat-o muzica.

 

* * *

 

Primul instrument la care Compay Segundo a început să cânte, a fost clarinetul. El l-a studiat pe când era încă foarte tânăr, astfel reuşind chiar să obţină postul de clarinetist în Formaţia Municipală din Santiago de Cuba. Alături de clarinet, Compay Segundo a abordat şi chitara. Cele dintâi acorduri ale sale de chitară, le-a făcut după ureche, inventând mai apoi un instrument cunoscut sub numele de „armónico”. (denumit adesea şi „trilina”, acesta este un instrument hibrid, între chitară şi tres-ul cubanez, având şapte corzi. Cinci corzi sunt separate, iar în mijloc, lângă a treia coardă (nota sol) s-a adăugat încă una, alcătuind o pereche de coarde acordate la unison. Acordajul instrumentului este asemănător cu al chitarei (mi, si sol), sol fiind însă cu o octava mai sus. Cât despre primele trei corzi din registrul grav şi ele sunt cu o octavă mai sus. (Nota trad.).

* * *

Vorbind despre instrumentul pe care l-a inventat, Compay Segundo a spus: „L-am realizat pentru că eu cânt la tres şi la chitară. Şi aşa mi-a venit ideea că o chitară având corzile unui tres ar suna mai bine, adică un instrument care să aibă bas şi acut. Acesta este armónico, un instrumentul asemănător chitarei, la care coarda din mijloc este nota sol care se repetă. După căluş,vine partea excedentară a corzilor, pe care le folosesc drept „cencerro” pentru piesele aparţinând genului son.”

* * *

 

De-a lungul carierei sale muzicale, Compay Segundo a făcut parte din mai multe formaţii, între care „Cuban Star”, în a cărei componenţă era şi renumitul compozitor şi interpret al genului guaracha Ñico Saquito. Apoi a fost clarinetist în grupul Matamoros şi a lucrat, de asemenea, cu marele muzician Benny Moré. Iar în anii ’40 ai secolului trecut, Compay Segundo s-a alăturat unui alt tânăr muzician, Lorenzo Hierrezuelo (Iéresuelo), împreună înfiinţând în anul 1949, duetul „Los Compadres”. Cât despre cuvântul „compay”, acesta a venit de la prescurtarea lui „compadre”, care se traduce prin „cumătru” ori „prieten apropiat”. În cadrul formaţiei „Los Compadres”, Lorenzo a fost prima voce, aşadar era „Compay Primo”, iar Francisco Repilado, vocea a doua, deci „Compay Segundo”. Un pseudonim, ce i-a marcat pentru totdeauna existenţa artistică, nicăieri în lume ne fiind cunoscut sub alt nume.

Aportul lui Compay Segundo ca membru al duetului „Los Compadres” a fost foarte important. Fiindcă trebuie subliniat faptul că acest grup a marcat o întreagă perioadă a muzicii cubaneze, iar cântecele sale cum ar fi, între altele, „Macusa”, „Mi son oriental”, „Los barrios de Santiago”, „Yo canto en el llano” sau  „Sarandonga”, au devenit succese populare şi au rămas aproape toate în repertoriul lui Compay Segundo, fiind incluse chiar şi pe ultimele sale albume.

* * *

 

În anul 1955, Compay Segundo  a părăsit duetul „Los Compadres” şi a înfiinţat un nou grup numit „Compay Segundo y sus muchachos” („Compay Segundo şi băieţii lui”) cu care a activat până la sfârşitul vieţii, în anul 2003.

* * *

 

Piesele create şi interpretate de Compay Segundo, aparţin genurilor son, guaracha şi bolero, iar melodiile sale îmbogăţite cu nuanţe caraibiene, au ajuns să fie foarte cunoscute atât în Cuba cât şi în afara ţării, ţinând concerte în Europa, Statele Unite ale Americii şi în diverse insule din Marea Caraibelor, vânzând mai mult de 10 milioane de discuri. Cât despre repertoriul său, acesta a fost compus din peste 100 de cântece, între care şi celebrul „Chan Chan”.

În anul 1998 Compay Segundo a participat activ la înregistrarea discului „Buena Vista Social Club” al grupului cu acelaşi nume, care a obţinut premiul Grammy pentru muzică. Sprijinit şi de un film documentar al regizorului german Wim Wenders, „Buena Vista Social Club” i-a servit lui Compay Segundo ca paşaport spre un renume internaţional. Astfel, în aprilie 2002, el a urcat pe scena Palatului Congreselor din Paris (în Franţa), într-un concert omagial închinat contribuţiei sonore a Cubei, la cea de-a 20-a aniversare a postului de Radio Latina.

* * *

 

Istoria piesei „Chan Chan” a fost preluată în textele sale de jurnalistul şi muzicologul Lino Betancourt care ne spune: „Chan Chan are o poveste pitorescă şi plină de umor. Compay Segundo a spus că în Siboney, unde şi-a trăit copilăria, existau doi îndrăgostiţi. Numele fetei era Juanica iar băiatului i se spunea Chan Chan. Cei doi voiau să se căsătorească, dar nu aveau bani cu ce să îşi construiască o casă, aşa că mergeau pe plaja din sat să strângă nisip, cu ajutorul căruia să ridice pereţii. Juanica intra în apă îmbrăcată sumar iar rochia i se lipea de corp. Ieşind afară, cernea nisipul mişcându-se într-un mod cadenţat, care îi scotea în evidenţă frumuseţe sculpturală. Iar Chan Chan se ruşina văzând cum se mişca Juanica.” Aceasta este povestea, ne asigură Lino Betancourt, care l-a inspirat pe Compay Segundo să compună „Chan Chan”, probabil cel mai cunoscut son dintre toate.

În „Chan Chan”, regăsim obiceiul lui Compay Segundo de a menţiona oraşe şi regiuni, printre care Cueto, Alto Cedro, Marcané ori Mayarí, adică locuri pe unde a umblat el în tinereţe. Acest son, a fost una dintre primele compoziţii prezentate de autor, iar în aranjamentul ei simplu, constă întreaga măreţie a piesei. Iar în scurtă vreme de la apariţie, „Chan Chan” a ajuns o melodie nelipsită din concertele date de Compay Segundo prin lume.

* * *

 

Şi nu trebuie să vă mire faptul, că acest son, „Chan Chan”, a fost auzit chiar şi la Vatican, Compay Segundo fiind invitat să cânte de Papa Ioan Paul al II lea, într-o sală mică, în care se desfăşoară de obicei concerte pentru un public restrâns. Se  spune că, după spectacol, Suveranul Pontiful i-a mulţumit pentru prezenţa la Sfântul Scaun, adresându-i cuvintele: „Mă bucur foarte mult că un cubanez a venit să mă salute.” La care Compay Segundo a răspuns: „Nu se putea altfel, dumneavoastră sunteți inima omenirii.” Acestea au fost cuvintele exacte care s-au pronunţat în după-amiaza aceea.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)