ILUSTRATE DIN CUBA: Celina González – 1

Popularul duet cubanez alcătuit din Celina González şi Reutilio Domínguez s-a făcut cunoscut publicului sub numele de „Celina şi Reutilio”. Amândoi au excelat în muzica numită „campesina”, în special în genurile guajira, guaracha şi punto cubano. Nota distinctivă a muzicii lor a fost dată de includerea în textele cântecelor a unor teme legate de Santeria. În această religie sincretică foarte populară în Cuba, ce combină elemente ale credinţelor africane şi ale creştinismului, sunt venerate divinităţile din panteonul yoruba, al căror rol este acela de a-i proteja şi ghida pe credincioşii lor. Ca urmare a sincretismului, zeităţile africane (orisha) se identifică şi cu sfinţi catolici având atribute asemănătoare.

* * *

Aici începe povestea Celinei González, regina muzicii „campesina”.

* * *

Celina González s-a născut la 16 martie 1929, în provincia Matanzas. Încă de mică a avut o strânsă legătura cu muzica. Părinţii şi fraţii ei cântau atât vocal, cât şi la chitara cubaneză tres şi la lăută, iar la petrecerile de la ţară numite „guateque”, mici adunări de rude şi vecini, invitaţii făceau improvizaţii sub forma strofelor numite „décima”. Aproape întotdeauna asociată cu muzica, „décima” - strofa de zece versuri octosilabice - este pentru cubanezul obişnuit principala resursă poetică la care apelează pentru a-şi exprima sentimentele. Aceasta reprezintă singura combinaţie metrică folosită de „repentistas” (cântăreţi care improvizează compoziţii în versuri).

Vocea clară, puternică şi ritmată a Celinei González începuse deja să se audă la sărbătorile ţinute în familie. Pe când era copil încă, s-au mutat cu toţii la Santiago de Cuba, iar Celina şi-a dezvoltat aici adevărata vocaţie.

* * *

Oraşul Santiago de Cuba este locul în care Celina González şi-a început cariera artistică. La mijlocul anilor '40 ai secolului trecut l-a cunoscut pe Reutilio Domínguez Terrero, un impresionant şi remarcabil chitarist, cu care a format un cuplu în viaţă şi pe scenă. Duetul îmbina vocea puternică a Celinei cu marea îndemânare de chitarist a lui Reutilio, a cărui virtuozitate îi permitea să execute în acelaşi timp tonuri înalte şi joase, motiv pentru care acordurile păreau să provină nu de la una, ci de la două sau mai multe chitare. Din acest motiv, duetul Celina şi Reutilio suna ca un trio.

În anul 1947, celebrul duet Celina şi Reutilio şi-a început cariera de succes după ce s-a făcut cunoscut în cadrul emisiunii Atalaya Campesina, difuzată de postul de radio Cadena Oriental, care era cea mai importantă companie radiofonică din Santiago de Cuba la vremea respectivă. Acolo au fost descoperiţi de renumitul cântăreţ şi compozitor originar din Santiago de Cuba Antonio Fernández, cunoscut mai degrabă sub numele de Ñico Saquito, deja consacrat la nivel naţional.

* * *

În anul 1948, Ñico Saquito îi convinge pe cei doi soţi să plece în capitala ţării. Ajunși în Havana, s-au prezentat la postul Radio Cadena Suaritos, care adusese la modă muzica pur africană a ţării. Dat fiind acest lucru, pentru debutul lor în capitala cubaneză Celina şi Reutilio au compus o piesă care avea să devină un simbol al duetului: „A Santa Bárbara”, cunoscută şi sub numele „Que viva Changó”. Compoziţia, aparţinând genului guaracha, a avut un succes imediat şi răsunător. Faptul că cei doi au dedicat un cântec acestei divinităţi, Changó, nu a fost deloc întâmplător, deoarece de foarte tânără Celina González s-a simţit atrasă de religia afro cubaneză numită Regla de Osha sau Santeria. Înclinaţia Celinei González spre Santeria s-a datorat mamei.

* * *

Celina González povestea adesea că atunci când a împlinit 20 de ani, i-a apărut în vis Sfânta Barbara, fecioara din calendarul catolic care este asimilată cu Changó. Changó este în Santeria patronul focului, fulgerului, tunetului şi războiului, dar şi al muzicii şi dansului. El reprezintă frumuseţea şi virilitatea masculină, pasiunea şi puterea. Culorile sale sunt roşu şi alb, iar omonimul său catolic este Sfânta Barbara (Santa Bárbara), reprezentată ca o femeie tânără şi curajoasă, ce ţine în mână o sabie şi poartă pe cap o coroană. Şi chiar Sfânta Barbara a fost cea care i-a spus Celinei González că, dacă îi va dedica devoţiunea şi arta ei, o va ajuta să cunoască succesul şi o va ocroti toată viaţa. Celina a făcut întocmai şi, poate datorită bunăvoinţei acestui puternic orisha african, sau datorită vocii sale incredibile şi a modului aparte de a cânta viaţa ţăranilor cubanezi, succesul ei a venit repede şi nu a mai părăsit-o niciodată. Potrivit artistei, din acea experienţă religioasă a luat naştere celebrul cântec „A Santa Bárbara” (Sfintei Barbara), cunoscut şi sub denumirea de „Que viva Changó” (Trăiască Changó).

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)