ILUSTRATE DIN CUBA - Cartierul Chinezesc din Havana - 1

Ca atâtea alte capitale ale lumii, Havana are şi ea un Cartier Chinezesc. Turiştii care se plimbă prin oraş sunt atraşi de acest loc, unde vin în căutare de mâncăruri exotice, dar şi pentru a-şi bucura ochii cu decoruri care îi pot duce înapoi în timp.

* * *

Cartierul chinezesc (Barrio Chino) din capitala Cubei este astăzi un reper urbanistic şi etnologic, o mândrie a oraşului. Situat în Centro Habana, el are o istorie îndelungată, care începe în anul 1847, când fregata spaniolă Oquendo a adus în Cuba primii cetățeni chinezi sau culi din Canton. Acest lucru se întâmpla într-o perioadă de criză a mâinii de lucru africane. Pe atunci în China condiţiile de trai erau foarte grele şi oamenii sufereau din cauza foametei. Din acest motiv unii dintre ei s-au văzut siliţi să emigreze ca lucrători culi, denumire utilizată pentru a-i desemna pe muncitorii angajați ca mână de lucru slab calificată. Condiţia lor de culi însemna implicit că erau victime ale relelor tratamente, fiind supuşi abuzurilor şi în general încălcării tuturor drepturilor.

* * *

Fregata spaniolă Oquendo avea să fie prima dintre numeroasele nave ce au ajuns în Cuba de-a lungul secolului al XIX-lea. Potrivit istoricului cubanez Julio Le Riverend, între anii 1847 şi 1874 au sosit în Havana aproximativ 150.000 de chinezi. Aceşti oameni, bărbaţi în marea lor majoritate, veneau plini de speranţă, dar şi induşi în eroare, deoarece credeau că scăpând de situaţia politică şi religioasă din ţara lor de origine, vor găsi în Cuba soluţia problemelor lor. Din păcate, nu a fost aşa. Ajunşi în Cuba chinezii s-au confruntat cu nişte condiţii de semi-sclavie. Au fost siliţi să lucreze ore îndelungate ca mână de lucru ieftină pe plantaţiile agricole şi în industria zahărului pentru un salariu de mizerie. În plus, trebuiau să semneze documente care îi obligau să muncească timp de opt ani. După terminarea contractului, puteau continua să lucreze la câmp sau să se stabilească în oraşe. În acest fel, chinezii s-au instruit în diverse meserii din industrie, comerţ, servicii, agricultură şi alte domenii.

* * *

Continuându-ne povestea, trebuie să vă spunem că începând cu anul 1869 şi până în prima jumătate a secolului al XX-lea, un val de aşa-numiţi chinezi californieni au ajuns în Cuba. Ei s-au alăturat celor sosiţi anterior din China şi care la momentul respectiv erau liberi de contractele impuse de Coroana spaniolă, care practic reprezentau o formă de sclavie mascată. Imigraţia chineză în Cuba a continuat şi după ce angajările cu acele contracte au luat sfârşit. Dar spre deosebire de culii veniţi direct din Asia, chinezii californieni, care erau liberi, proveneau din Statele Unite ale Americii, din California. Plecau de acolo mai ales din cauza legilor rasiste ce predominau în acea ţară, cu scopul de a înfiinţa în Cuba pieţe de desfacere şi afaceri noi.

* * *

Odată cu sosirea chinezilor californieni în Cuba, a început un proces de avânt şi expansiune a comunităţii chineze, mai ales în principala zonă unde s-au aşezat: Cartierul Chinezesc din Havana, care se întinde în prezent de la străzile Escobar la Galiano şi de la San José la Reina, în Centro Habana. Astfel, în această zonă, au apărut prăvălii de tot felul. Pe atunci unul dintre cele mai bune locuri pentru a se stabili era cea din apropierea apeductului Zanja Real, pe unde se făcea aprovizionarea oraşului cu apă potabilă. Se spune că acolo, în anul 1858, Chang Leng sau Luis Pérez, cum era numele adaptat în spaniolă, a înfiinţat un han. Alături, Lam Siu Yi a deschis o tarabă cu fructe şi legume. Aşa s-au pus bazele Cartierului Chinezesc din Havana, un cartier care a devenit principala aşezare a imigranţilor chinezi în Caraibe. La începutul secolului al XX-lea, aici locuiau aproximativ 10.000 de chinezi.

* * *

Cartierul Chinezesc din Havana a devenit un punct de interes pentru locuitorii oraşului. Primele afaceri şi localuri cu mâncare chinezească au avut un succes imediat. Au fost înfiinţate tipografii, restaurante, magazine, prăvălii de ţesături, diverse societăţi, teatre, şcoli, clinici de caritate, farmacii, bănci, spălătorii, case de jocuri de noroc, bordeluri şi chiar case de pompe funebre. Iar pentru buna informare a comunităţii circulau trei ziare, unul având caracter comercial, Wah Man Sion Po, iar celelalte două fiind publicaţii ale partidelor Naţionalist şi Republican.

Odată cu trecerea anilor, Cartierul Chinezesc din Havana s-a transformat într-un mic oraş care încerca să aibă tot ce era reprezentativ pentru cultura sa, pentru a alina dorul de casă. Şi astfel, la fel ca în ţara lor de origine, chinezii s-au organizat în funcţie de numele de familie şi regiunile de origine în asociaţii numite în Cuba societăţi de instruire şi recreere având diverse funcţii. Existau, de exemplu, societăţi care ofereau sprijin chinezilor fără rude în Cuba, precum şi altele, cu caracter comercial, cum ar fi Camera de Comerţ şi Asociaţia Spălătoriilor Chinezeşti, care număra peste 250 de membri. Şi încă un lucru foarte important: toate aceste societăţi şi asociaţii se bucurau de sprijinul financiar al Băncii Chinei, a cărei filială din Havana a ajuns să administreze în jur de 2.000.000 de pesos.

* * *

A fost foarte multă prosperitate în Cartierul Chinezesc din Havana, atât de multă încât, prin 1920, a devenit cel mai mare cartier asiatic din America Latină. Istoria ne mai spune însă că toată această splendoare, mai ales în anii '50 ai secolului trecut, a fost însoţită şi de multă corupţie şi afaceri ilegale. Cartierul Chinezesc din Havana nu putea rămâne în afara peisajului de corupţie care domnea pe atunci în Cuba. În ciuda unei legi care interzicea imigraţia chineză, aceasta a continuat deoarece devenise o afacere foarte profitabilă. Dar traficul de chinezi nu era singurul lucru condamnabil. Au început să apără şi anumite personaje care s-au îmbogăţit exploatându-şi fără milă compatrioţii, făcând afaceri cu jocuri de noroc şi contrabandă cu droguri, în special cu opiu. Astfel, corupția din acest loc a devenit subiectul momentului în presa din Havana şi nu puţini au fost cei care au cerut desfiinţarea Cartierului Chinezesc, închiderea societăţilor şi deportarea asiaticilor. Din fericire, situaţia nu a degenerat, iar autorităţile cubaneze au luat unele măsuri pentru a potoli opinia publică. Astfel, Cartierul Chinezesc a continuat să existe ca parte integrantă a atmosferei Havanei, iar propaganda anti-chineză nu a avut repercusiuni negative în rândul cubanezilor şi nu a reuşit să păteze imaginea chinezului binevoitor, cinstit şi muncitor, care începuse să se formeze printre localnici încă din secolul al XIX-lea.

* * *

Stabilirea populaţiei chineze în Havana a însemnat şi aducerea culturii, religiei şi tradiţiilor lor. Până în anul 1958, comunitatea chineză avea patru cinematografe răspândite în tot cartierul. Unul dintre ele, El Águila de Oro (Acvila de Aur), oferea reprezentaţii teatrale chinezeşti şi, fapt curios, multe dintre aceste spectacole durau câte cinci ore, fără pauză sau acte.

Din 1930, unele posturi de radio au început să difuzeze muzică chinezească, iar după anul 1940, trei posturi transmiteau operă chineză şi un program de ştiri în limba cantoneză (un dialect al limbii chineze vorbită în sudul Chinei – nota red.). Societăţile culturale şi sportive au jucat, la rândul lor, un rol important, remarcându-se în mod deosebit artele marţiale de origine chineză, între care dansul leului şi al dragonului, recuperate de Şcoala de Wushu. La început, chinezii au rămas fideli obiceiurilor lor, căsătorindu-se între ei. Însă atunci când mulţi au început să plece, cei care au rămas s-au căsătorit în special cu negrese, mulatre şi „isleñas” („isleño” fiind termenul folosit în Cuba pentru cei originari din Insulele Canare), femei cu care aveau un statut social foarte asemănător. Iar astăzi locuitorii Cartierului Chinezesc şi descendenţii chinezilor păstrează multe obiceiuri, clădiri, societăţi şi instituţii moştenite de la această cultură.

* * *

A fost o vreme când era evident că patrimoniul Cartierului Chinezesc se află într-o reală stare de deteriorare, în ciuda diverselor încercări de a salva splendoarea care l-a caracterizat întotdeauna. Dar în anul 1990, un puternic proces de recuperare a tradiţiilor a reînviat spiritul acestui loc emblematic, lucru ce a fost posibil datorită grupului de promovare a comunităţii. Desigur, Cartierul Chinezesc din Havana mai are încă multe poveşti de spus, iar despre unele vom vorbi în ediţia viitoare.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)