ILUSTRATE DIN CUBA - CAPITOLIUL DIN HAVANA 1

Capitoliul Naţional al Cubei este una dintre cele mai emblematice clădiri din Havana şi din întreaga ţară, remarcându-se prin monumentalitatea şi frumuseţea sa. În anul 2019, când se împlineau 500 de ani de la înfiinţarea sa, Havana, oraş-minune al lumii moderne, a ales ca sărbătorirea importantei sale aniversări să aibă loc în Capitoliul Naţional, complet restaurat şi împodobit pentru această ocazie.

​* * *

Cu scările şi cupola iluminate, Capitoliul şi-a deschis porţile pentru ca publicul să se bucure de o manifestare culturală de înaltă ţinută. Muzica şi focurile de artificii au creat o atmosferă vibrantă în care locuitorii din Havana au evocat şi ei începuturile acestui extraordinar monument al arhitecturii cubaneze, care, după multe vicisitudini, a fost inaugurat în cele din urmă la 20 mai 1929. Potrivit istoricilor, este imposibil să se atribuie o paternitate exclusivă proiectului Capitoliului din Havana, deoarece de la prima propunere de construcţie şi până la rezultatul final schiţele şi desenele originale au suferit modificări succesive, unele dintre acestea fiind considerate, în multe cazuri, adevărate opere de artă. Mai multe mâini talentate l-au proiectat, iar altele i-au dat viaţă începând cu anul 1910. Dar abia în 1926 s-a trecut la faza construcţiei care a continuat neîntreruptă până la finalizare.

​* * *

Istoria Capitoliului a început să se contureze în jurul anului 1910, când generalul-maior Jose Miguel Gomez era preşedinte al Republicii. Până atunci, conducătorii Cubei îşi desfăşurau activitatea şi locuiau în vechiul palat al guvernatorilor (Palacio de los Capitanes Generales), dar Jose Miguel Gomez a dorit să ridice un alt palat, un palat prezidenţial. În acest scop a ales terenul gării Villanueva, care la acea vreme intrase deja într-un proces de degradare. Pentru a demara lucrările, Congresul a aprobat, la 22 iulie 1910, un credit de un milion de pesos şi a fost înfiinţată o comisie care să elaboreze regulamentul unui concurs internaţional pentru a fi ales proiectul palatului mult dorit. Concursul a avut succes, primindu-se 23 de proiecte propuse de arhitecţi de diverse naţionalităţi. Deşi iniţial au fost selectate patru dintre ele, juriul a considerat în cele din urmă că niciunul nu îndeplinea toate cerinţele stabilite în regulamentul concursului. Astfel, s-a decis să se declare concursul nul. După o serie de dezbateri însă, în anul următor, un juriu mai restrâns a examinat din nou cele patru proiecte în ideea de a se opri asupra unei lucrări, chiar dacă aceasta mai trebuia să sufere unele modificări. A fost ales proiectul intitulat „Republica”, realizat de doi arhitecţi cubanezi, tată şi fiu, Eugenio Rayneri Sorrentini şi Eugenio Rayneri Piedra. Ulterior executarea lucrării fiind scoasă la licitaţie a revenit tot arhitecţilor Rayneri.

​* * *

Când s-a început ridicarea Capitoliului din Havana, s-a decis ca acesta să aibă 100 de metri lungime şi 70 de metri lăţime. Din cauza modificărilor aduse proiectului iniţial, urma să coste 1,2 milioane de pesos. Dar lucrurile aveau să se schimbe odată cu trecerea timpului. Adevărul este că totul a mers foarte bine până în 1913, când la putere a venit un alt preşedinte, generalul-maior Mario Garcia Menocal, căruia nu i-a plăcut locul ales pentru viitorul palatul prezidenţial. Aşa că a hotărât ca acea clădire începută în Villanueva să fie atribuită Puterii Legislative iar ceea ce fusese construit până la acea dată să fie folosit. Această decizie a adus însă şi alte schimbări, deoarece arhitecţii au căzut de acord să adauge două hemicicluri la capetele clădirii, unul pentru Senat şi celălalt pentru Camera Reprezentanţilor. Acest al doilea proiect acoperea o suprafață de 140 metri pe 75 metri, iar continuarea lucrărilor a fost atribuită companiei de construcţii La Nacional.

În procesul de adaptare a proiectului de la palat prezidenţial la Capitoliu, aproape jumătate din ceea ce se ridicase a trebuit demolat. Una dintre cele mai importante modificări, care avea să se răsfrângă mai târziu asupra unei alte etape a construcţiei, priveşte cupola clădirii. Aceasta li s-a părut arhitecţilor prea joasă, aşa încât au hotărât să facă alta mai înaltă. Cupola iniţială avea 550 metri cubi de beton şi cântărea 1.200 de tone, iar pentru demolarea ei s-a efectuat o explozie controlată. Pentru cupola cea nouă, mai grea şi mai înaltă, a fost necesară consolidarea fundaţiei clădirii.

Construcţia, stopată temporar în anul 1917 din cauza situaţiei interne din ţară şi a costului ridicat al vieţii, a fost reluată, dar avea să se oprească din nou în 1921, odată cu venirea la putere a unui nou preşedinte, Alfredo Zayas. La acea vreme ţara trecea printr-o gravă criză economică şi era imposibil să se continue o lucrare atât de mare. Cert este că după nenumăratele schimbări, reluări şi opriri ale activității, care s-au întins pe o perioadă de aproape cincisprezece ani, locul era deja un mare haos în care rămăşiţele clădirii abandonate ajunseseră să coexiste cu structurile unui parc de distracţii care a funcţionat o vreme în zonă.

Un alt preşedinte, Gerardo Machado, a fost cel care a reluat lucrările la Capitoliu odată cu preluarea mandatului, la 20 mai 1925. Acesta dorea ca respectiva clădire să fie construită pentru a găzdui cea de-a şasea Conferinţă Internaţională Panamericană, care urma să aibă loc la Havana în 1928, an în care el îşi încheia mandatul. Timpul era scurt, iar preşedinţia cerea ca lucrările să fie finalizate înainte de data respectivă, ceea ce însemna că totul trebuie făcut în doar 22 de luni. În cazul în care termenul nu era respectat, antreprenorul urma să plătească 1.000 de pesos pentru fiecare zi de întârziere. Şi asta nu era tot. Costurile continuau să crească. Pentru acest nou început bugetul necesar încheierii lucrărilor s-a calculat la trei milioane de pesos. La această sumă s-a mai adăugat încă o jumătate de milion pentru mobilier. Şi, bineînțeles, trebuia valorificat tot ce se putea din lucrările anterioare.

​* * *

Misiunea de finalizare a Capitoliului din Havana i-a fost încredinţată lui Carlos Miguel de Cespedes, secretarul pentru Lucrări Publice. Acesta a însărcinat prestigioasa firmă de arhitecți „Govantes y Cabarrocas” cu elaborarea unui nou proiect, pornind de la bazele deja existente şi având, bineînțeles, libertatea de a introduce orice modificări pe care le-ar fi considerat necesare. Mai târziu, la proiectul de ridicare a Capitoliului din Havana au participat şi alţi arhitecţi. În cele din urmă, la 1 aprilie 1926, pe un teren de peste 43.000 metri pătraţi, lucrările au început din nou. De data aceasta cu firma de construcţii Purdy & Henderson, câştigătoarea licitaţiei organizate în ianuarie 1926. Era o firma foarte scumpă, dar avea cel mai bun palmares, cu rezultate vizibile în arhitectura capitalei Cubei. Construiseră deja, la vremea respectivă, clădirea Bursei (Lonja del Comercio) care data din anul 1909, Royal Bank of Canada (inaugurată în anul 1919), precum şi multe alte imobile, particulare.

​* * *

Se spune că la construcţia Capitoliului din Havana şi-au adus contribuţia aproximativ 8.000 de oameni, majoritatea spanioli, dar şi cubanezi şi de alte naţionalităţi. La acea vreme nu exista în ţară suficientă forţă de muncă pentru o lucrare din piatră de o asemenea anvergură şi specializare şi nici uneltele potrivite sau maşini capabile să modeleze roca adusă de la carierele din Capellania, la fel de dură ca marmura. Aşa că a trebuit să se importe echipamentul necesar şi, în același timp, să fie angajaţi specialişti străini cu înaltă calificare. Un fapt cert este acela că eforturile de a profita de ceea ce fusese deja construit au fost zadarnice. S-a încercat, dar dificultăţile au venit una după alta, ceea ce a impus modificarea planurilor. Deşi s-au demolat unele părţi şi au fost consolidate altele, deşi au fost montate grinzi de oţel, toate măsurile luate s-au dovedit insuficiente pentru a susţine noua cupolă. Atunci a fost necesar ca pentru fundaţie să se sape până la şapte metri adâncime. O operațiune deosebit de dificilă, deoarece terenul era practic plin de fundații din beton care aparţineau unor proiecte anterioare. Neputându-se ajuta de mijloacele mecanice, munca s-a făcut cu lopata şi târnăcopul. Pentru consolidarea fundaţiei s-a decis şi îngroparea a aproape o mie de stâlpi dintr-un copac autohton cu lemn tare numit jiqui, dar şi turnarea unei mari plăci de beton armat deasupra lor pentru a susţine coloanele mari de oţel ale structurii. Imensa cupolă de 91,73 metri înălţime se remarcă şi astăzi prin eleganţa sa.

​* * *

Ridicarea Capitoliului din Havana a durat 37 de luni, un timp record pentru un proiect de asemenea anvergură. Nu a fost finalizat la termen, adică în 22 de luni, în ciuda faptului că lucrarea s-a desfășurat sub o mare presiune. Constructorii au reuşit să justifice întârzierea, care s-a datorat complexităţii lucrărilor, circumstanţelor neprevăzute care au trebuit rezolvate şi utilizării unor materiale de mai bună calitate şi mai costisitoare. Între timp, bugetul de 3 milioane de pesos destinat Capitoliului se epuizase, aşa încât la sfârşitul lunii martie 1927 s-a convenit ca pentru terminarea clădirii să se mai aloce aproximativ 10 milioane de pesos. De asemenea, s-a stabilit o nouă dată pentru inaugurarea Capitoliului şi, bineînțeles, s-a decis găsirea unui un alt loc în care să se desfăşoare Conferinţa Panamericană, deoarece în mod sigur clădirea nu avea să fie gata aşa cum fusese prevăzut. Alegerea s-a oprit asupra Universităţii din Havana şi s-a trecut imediat la pregătirea acesteia.

​* * *

Capitoliul din Havana a fost finalizat, în cele din urmă în anul 1929. Costurile totale s-au ridicat la aproape 17 milioane de pesos. În ziua inaugurării cu mare pompă, la 20 mai 1929, Gerardo Machado a luat în primire funcţia de preşedinte pentru un al doilea mandat.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)