ILUSTRATE DIN - Capitoliul din Havana 2

Situat în inima Havanei, Capitoliul este punctul de plecare al multor trasee turistice şi un loc unde oamenii pot simţi pulsul oraşului. De la scările sale până la cupolă, fiecare element al acestui impresionant edificiu invită la explorare şi admiraţie. De aceea, vă invităm descoperiţi în rândurile de mai jos câteva dintre comorile sale.

​* * *

Capitoliul din Havana, cu arhitectura sa impunătoare şi istoria sa bogată, este o adevărată operă de artă care atrage vizitatori din întreaga lume. Este considerat un triumf al arhitecturii neoclasice, inspirat de Capitoliul din Washington D.C. (Statele Unite ale Americii), Panteonul din Paris (Franţa) şi Catedrala Saint Paul din Londra (Marea Britanie). Faţada sa, cu coloanele şi cupola, reprezintă un spectacol care îţi ia ochii. Cât despre grandoarea şi măiestria acestei construcţii, finalizate în anul 1929, ambele vorbesc despre o epocă de splendoare şi despre influenţa internaţională din Cuba la începutul secolului al XX-lea.

Primul lucru care ne atrage atenţia atunci când ne aflăm în faţa Capitoliului din Havana este scara largă din granit gri. Având 55 de trepte, cu o lăţime 36 de metri şi 16 metri înălţime, scara ne conduce la coridorul central. În partea de sus a scării, de o parte şi de alta, pot fi admirate două grupuri sculpturale impresionante din bronz cu piedestaluri din granit, care simbolizează Virtutea Tutelară a Poporului (La Virtud Tutelar del Pueblo) şi Munca (El Trabajo), fiecare având o înălţime de 6,50 de metri. Autorul lor, artistul italian Angelo Zanetti, a fost însărcinat cu realizarea sculpturilor monumentale din Capitoliu. Statuia Republica (La Estatua de La Republica) este cea de-a treia. Iar când ridicaţi privirea, odată ajunşi în faţa Capitoliului din Havana, veţi fi uimiţi de cupola enormă. Eleganţa sa face ca această clădire să fie recunoscută cu uşurinţă din diferite colţuri ale capitalei cubaneze. Atinge o înălțime de 91,73 metri, cu un diametru de 32 de metri.

Cupola Capitoliului din Havana prezintă 16 nervuri între care ies în evidenţă panourile acoperite cu foiţă de aur de 22 de carate. Ca urmare a colaborării unei echipe de specialişti ruşi la lucrările de restaurare a cupolei, aceasta se înfăţişează astăzi privirii în cea mai mare splendoare a sa.

Cupola se termină cu un lanternou compus din 10 coloane ionice în interiorul căruia au existat până în anul 1959 cinci reflectoare rotative care au fost ulterior îndepărtate. Astfel, alături de lumina farului din Castelul El Morro a apărut şi lumina de la Capitoliu, cunoscută ca El Centelleador (Scânteietorul). La momentul inaugurării, dispozitivul din Capitoliu era singurul de acest fel din lume, semnalul său luminos ajungând la o distanţă de 50 de mile.

Vorbind despre Capitoliul din Havana, trebuie să vă spunem că nu doar cupola atrage atenţia celor ce vin să viziteze clădirea. Printre atracţiile sale se numără şi impresionanta statuie Republica, amplasată în magnifica Sală a Paşilor Pierduţi (Salon de los Pasos Perdidos), situată exact sub cupolă.

Sala Paşilor Pierduţi, numită astfel datorită acusticii sale excepţionale, este cel mai amplu spaţiu dintr-o clădire publică din Cuba, având 120 m lungime, 14,50 m lăţime şi aproape 20 m înălţime. Sala face legătura cu părţile laterale ale clădirii. Pe toată lungimea ei au fost amplasate un număr de 32 de monumentale de bronz în stil renascentist italian turnate în Franţa, între ele fiind aşezate 25 de bănci din marmură italiană. Sala a fost proiectată pentru marile recepţii care urmau să fie date de cele două camere ale puterii legislative din trecut: Senatul şi Camera Reprezentanţilor.

​* * *

În Sala Paşilor Pierduţi poate fi admirată extraordinara operă de artă Republica, pe care am amintit-o mai devreme, una dintre cele trei mari statui ale Capitoliului din Havana, realizate de italianul Angelo Zanetti. Colosala lucrare se înalţă maiestuos străjuind „Kilometrul Zero”, la intrarea în Sala Paşilor Pierduţi. Cu o înălţime de 17,54 metri, Republica este a treia cea mai mare statuie din lume ce se găseşte într-un spaţiu închis, fiind depăşită doar de Statuia lui Abraham Lincoln din Washington D.C. (Statele Unite ale Americii) şi de Statuia Marelui Buddha din Nara (Japonia). Cântărind peste 40 de tone, este realizată din bronz acoperit cu foiţă de aur de 22 de carate şi se află pe un piedestal înalt de 2,50 metri din marmură egipteană. Statuia a ajuns în capitala Cubei împărţită în trei părţi, ea fiind mai apoi asamblată în Sala Paşilor Pierduţi.

Se spune că pentru a crea această piesă principală care avea să simbolizeze republica cubaneză, sculptorul trebuia să se inspire din femeile cubaneze tipice, dar şi să o evoce pe Pallas Athena, zeița greacă a înțelepciunii. Aşa se face că artistul a apelat la chipul soției unuia dintre prietenii săi şi a desăvârşit statuia folosind ca model corpul unei metise creole pe nume Lily Valty. Ca simbol al libertăţii, statuia poartă pe cap o bonetă frigiană, brațul drept este ridicat ținând graţios o suliţă cu un aer victorios, iar mâna stângă i se sprijină pe un scut.

În Sala Paşilor Pierduţi, la picioarele statuii Republica, se găseşte „Kilometrul Zero”, punctul de plecare al întregului sistem de şosele al țării. „Kilometrul Zero” este reprezentat pe podeaua de marmură de un diamant de 25 de carate, actualmente o copie. Diamantul este aşezat pe un cerc gravat în bronz înconjurat de o stea octogonală din marmură de diferite nuanţe, care indică cele patru puncte cardinale. Istoria acestui diamant face parte din imaginarul popular, la fel ca şi cele mai diverse legende țesute in jurul Capitoliului din Havana. Se povesteşte despre el că ar fi aparţinut coroanei ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Ajuns în mâinile unui bijutier turc, diamantul a fost introdus în Cuba alături de alte piese, fiind vândut ulterior statului cubanez. În anul 1929, bijuteria a fost plasată în Sala Paşilor Pierduţi, marcând exact punctul zero de unde porneşte Carretera Central (Şoseaua Centrală), care se împarte în două ramuri: una spre est şi cealaltă spre vest, traversând întreaga insulă Cuba. Povestea diamantului nu se opreşte însă aici. La ora şapte dimineaţa, pe 25 martie 1946, după schimbarea gărzii, Enrique Mena (agentul de securitate de la Poliţia Senatului) a observat lipsa diamantului şi a raportat-o superiorilor. Autorităţile cubaneze au lansat imediat o investigaţie intensă pentru recuperarea sa. Cu toate acestea, diamantul nu s-a putut găsi. Potrivit experţilor, furtul a fost opera unor profesionişti. Şi totuşi, cum de a fost posibilă dispariţia diamantului, considerat drept una dintre cele mai bine păzite comori ale Cubei? Despre misteriosul furt al pietrei preţioase, într-un articol publicat în periodicul „Juventud Rebelde”, cunoscutul eseist şi jurnalist Ciro Bianchi Ross nota: „Bijuteria era considerată una dintre cele mai bine păzite comori ale Republicii. O încrustaseră în agat şi platină înainte de a o introduce într-un bloc de andezit, cel mai puternic granit din lume, iar acesta la rândul său a fost acoperit de altul, din beton, atunci când a fost încorporat în pardoseală, în centrul Sălii Paşilor Pierduţi. O sticlă protectoare, atât de solidă încât era considerată indestructibilă, îi întărea securitatea. Dar, se pare, doar 30 de minute au fost suficiente pentru ca hoţii să fure diamantul…”

Cincisprezece luni mai târziu, pe data 2 iunie 1947, diamantul a apărut în mod anonim, pus într-un plic galben, pe masa din biroul lui Ramon Grau San Martin, care a fost președinte al Republicii Cuba până în 1948. Cine a furat diamantul? Cine l-a returnat? Nu există răspunsuri la aceste întrebări, furtul bijuteriei rămânând până astăzi neclarificat. Totul a fost atât de dubios, încât încă se mai ţes poveşti în jurul acestei întâmplări. Diamantul a fost readus la locul său şi a rămas acolo până în anul 1973, când a fost înlocuit cu o replică. Bijuteria originală este păstrată în Banca Centrală a Cubei. Cu toate acestea, se pare povestea nu este încă încheiată, deoarece unii cred că diamantul expus în Capitoliul din Havana este cel adevărat şi că existenţa unei pretinse copii este doar un alt capitol care sporeşte misterul din jurul acestei bijuterii.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)