CUBA VĂ POVESTEŞTE: Baracoa – cel mai vechi oraş din Cuba

Baracoa
este o aşezare tot mai vizitată de
turiştii ce
vin aici din toate colţurile lumii, dornici să afle câte
ceva despre istoria, arhitectura, legendele şi peisajele sale care vorbesc
despre o identitate plină de forţă, ce, la fel ca o aprigă domniţă, se
dezvăluie odată cu trecerea timpului.

Baracoa mai este numită „Întâiul Oraş al Cubei” pentru că
a fost primul dintre cele şapte întemeiate de colonizatorii spanioli. Fondată
în secolul al XVI-lea de către conchistadorul Diego Velázquez, Baracoa se
află în actuala provincie Guantánamo, în extremitatea estică a
arhipelagului. Primii săi locuitori au fost indieni, o populaţie foarte paşnică,
supusă unui tratament barbar odată cu sosirea oamenilor albi.

* * *

„Deşi sunt
cel mai mic între oraşele Cubei întotdeauna voi fi primul în timp.” – acestea
sunt cuvintelece pot fi citite în
limba latină pe stema din Baracoa. Pentru a afla însă mai multe amănunte
interesante în acest sens, vă propun să ascultăm în continuare interviul
realizat de colega noastră de la Radio Havana Cuba, Miladys Borges, cu dr.
Alejandro Hartmann, cercetător şi istoriograf al aşezării cunoscute cândva ca Villa
de la Asunción de Baracoa.

Dr. Alejandro Hartmann: A fost primul oraş întemeiat în Cuba, în data de 15 august 1511 de către Diego Velázquez şi oamenii veniţi cu el, Pánfilo de Narváez, Hernán Cortez şi toţi acei însoţitori iluştri, cu Fray Bartolomé de las Casas... Într-o colibă indigenă, înconjuraţi de mulţi băştinaţi - al căror număr îl impresionase pe Cristofor Columb la prima lui călătorie în Cuba -, a fost săvârşită liturghia, liturghie care de-a lungul timpului a constituit un obicei al prezenţei spaniole în America Latină. Aşadar, în ziua când calendarul catolic prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, în 15 august, călugărul Fray Bartolomé de las Casas a oficiat serviciul divin slujindu-se de crucea înălţată de Columb cu ani în urmă, la 1 decembrie 1492, când a ajuns pe aceste meleaguri.

* * *

Peisajele
din Baracoa sunt impresionant de frumoase, iar dacă veţi vizita vreodată
aceste locuri, cu siguranţă veţi fi fermecaţi de vegetaţia luxuriantă, râurile
cu apă cristalină şi plaje fără pereche, alături de capricioase reliefuri
accidentate.

Dr. Alejandro Hartmann: Când
Cristofor Columb a ajuns aici, a rămas uimit văzând golful Baracoa pe care l-a
numit Puerto Santo, după numele insulei unde s-a căsătorit cu Felipa Moniz Perestrello şi
unde i s-a născut primul fiu, Diego Columb. Îmi spunea Núñez Jimenez (geograf
şi speolog renumit), care a fost pe insula respectivă, că particularitățile geografice ale golfului din
Porto Santo sunt similare cu cele ale golfului Baracoa. Astfel, în Porto Santo
există un masiv vulcanic, iar în Baracoa
unul muntos, numit El Yunque, (în traducere „Nicovala”), descris de Columb ca
un „munte înalt şi pătrat, care părea
insulă”.

* * *

În Baracoa, acest orăşel vechi de peste 500 ani,
arhitectura colonială se îmbină cu cea
modernă. Ies în evidenţă în mod special casele cu acoperişurile din ţiglă
franţuzească roşiatică, precum şi conacele de altădată. Desigur, nu trebuie să
uităm nici de vechile fortificaţii, care alcătuiau odată sistemul defensiv menit să apere aşezarea de
neîncetatele atacuri ale corsarilor şi piraţilor. Şi tot aici se mai găseşte şi
prima biserică din Cuba. Având hramul Adormirii Maicii Domnului, ea este
cunoscută ca Biserica Parohială Nuestra Señora de la Asunción de Baracoa şi,
conform legendei, este locul unde se păstrează crucea numită Santa Cruz de la Parra, pe care
Cristofor Columb a înălţat-o când a debarcat pe aceste locuri, ca simbol al catolicismului.

* * *

Istoria păstrează multe mărturii
impresionante despre Baracoa, cum ar fi, de exemplu, faptul că acesta a fost
locul unde au răsunat primele strigăte de revoltă ale poporului cubanez.

Dr. Alejandro Hartmann: A existat un indian, şeful de trib Hatuey, care cunoştea nelegiuirile, nedreptăţile şi abuzurile înfăptuite de spanioli. El a venit în Baracoa ca să le spună indienilor Taíno de aici cum erau acei oameni, acei nou-veniţi. Mai târziu, Hatuey a fost ars de viu în Bayamo, oraş întemeiat în anul 1513 de același Diego Velázquez şi ceata lui de spanioli. Lupta lui a fost dusă mai departe de Guamá, şeful de trib din Baracoa, căpetenia cubaneză care mai bine de 10 ani i-a hărțuit pe puternicii spanioli cu un război de guerilă. Aceste două figuri reprezintă începutul luptei pentru demnitate a cubanezilor.

Alejandro Hartmann ne asigură că, în ciuda masacrării
indienilor de către colonizatori, este demonstrat ştiinţific faptul că în
Baracoa şi în zonele învecinate, mai multe familii au reuşit să supravieţuiască.

Dr. Alejandro Hartmann: S-a
vorbit mult despre dispariţia indienilor, dar ei nu au dispărut în totalitate,
aceasta a fost o idee folosită de spanioli pentru a-l discredita mai întâi
chiar pe şeful de trib Guamá. S-a spus despre indieni că au dispărut, dar
lucrurile nu stau chiar aşa. În El Caney, din Santiago de Cuba, documentele
atestă în secolul al XVIII-lea o prezenţă indigenă foarte puternică. Apoi, în Baracoa,
sunt pomenite familiile Romero şi Gaínza, iar în localitatea Yateras, în partea
dinspre El Salvador precum şi în toată provincia Guantánamo, întâlnim marea
familie Rojas-Ramírez. În anul 1945, când Núñez Jimenez a făcut o expediţie pe
râul Toa, de la Yateras la Toa, a rămas uimit de această familie Rojas-Ramírez,
foarte numeroasă, cu peste 3000 de membri.

Şi eu am făcut unele cercetări împreună cu doctorul
José Barreiro în multe comunităţi, de-a lungul a 30 ani, cercetări amănunţite
în Arhiepiscopia din Camagüey, în cea din
Santiago (de Cuba), în diferite biserici. Aşa am dat de familii
precum Tamayo, Mengana, Pérez, Romero, Acosta. Altfel spus, există o prezenţă,
o descendenţă indo-cubaneză, chiar dacă o comunitate indigenă nu există. Iar
acesta este un lucru pe care vreau să îl clarific.

* * *

Oraşul Baracoa
are tradiţii unice în lume, unele dintre ele foarte vechi, moştenite de la
primii săi locuitori. O bună parte dintre ele sunt legate de cacao, de cafea şi
de nuca de cocos, principalele sale resurse economice. În acest sens stau
mărturie gastronomia, arta împletirii coşurilor şi sonorităţile muzicale specifice.
După cum ne spune şi dr. Alejandro Hartmann, cercetător şi istoriograf al
aşezării.

Dr. Alejandro Hartmann: „Bacán”-ulcentenar
este un preparat culinar din banane, tocătură şi lapte de cocos (din care se
fac un fel de mici plăcinte învelite în frunză de banan. - nota trad.). Este o
delicatesă care se mănâncă în toate
casele din Baracoa, în fiecare zi. Aşa numitul „cucurucho”, simbolic pentru acest oraş, este un cornet care conţine
un amestec dulce din nucă de cocos dată pe răzătoare, cu fructe diferite.
Secretul său constă în faptul că pentru confecţionarea cornetului se folosesc fâşii
de yagua (un ţesut fibros care
înconjoară parte superioară, mai fragedă a Palmierului regal, care se desprinde
periodic de acesta, în mod natural. - nota trad.). Un adevărat mister este
faptul că, deşi nu se adaugă nici un conservant chimic, umplutura din cornetul
de „yagua” poate rezista mai
mult de două luni fără să se strice. Acelaşi amestec, dacă îl pui de pe o zi pe
alta într-un recipient de sticlă, de exemplu, se alterează.

Filipinele, India, Sri Lanka, Malaysia, Jamaica… toate
sunt mari producătoare de nucă de cocos. Însă deliciosul „cucurucho” se mănâncă doar la
Baracoa, în Cuba.

* * *

Baracoa, Întâiul Oraş, Oraşul-peisaj, Oraşul apelor, Oraşul munţilor, are şi calitatea de Oraş al celor 5 „minciuni”.

Prima minciună ar fi un „Felinar” care nu luminează, deoarece este o şosea abruptă (este vorba despre viaductul numit La Farola, cuvânt care înseamnă „felinar”. - nota trad.). A doua minciună este despre o „Nicovală” care nu este de fier, ci o remarcabilă formă relief a locului (referire la muntele El Yunque, nume care înseamnă „nicovală”. - nota trad.). A treia minciună ne spune despre un „Râu de Miere” ale cărui ape nu sunt dulci, ci cristaline, (aluzie la râul Rio de Miel, ce se traduce prin „râu de miere”). A patra minciună ar fi despre „Frumoasă Adormită” care nu este o fată, ci un munte asemănător cu o femeie care doarme, (referire la muntele La Bella Durmiente, în traducere „Frumoasa Adormită”) şi în fine a cincea minciună este despre „Sânii Sfintei Tereza” (Las Tetas de Santa Teresa), care nu sunt sânii unei femei, ci două înălţimi gemene ale reliefului, aliniate în această formă la marginea oraşului.

Realizat de Miladys Borges - RADIO HAVANA CUBA

(traducere
– Diana-Maria Şincai)