CUBA - HAVANA

Havana (întemeiată în secolul XVI), capitala Cubei (şi a provinciei cu acelaşi nume), este unul dintre marile oraşe ale regiunii Mării Caraibelor, principalul port cubanez şi unul dintre cele mai importante din emisfera vestică. Un loc deosebit de frumos, aventuros şi irezistibil, care se întinde în jurul unui golf, ideal pentru turiştii ce îşi doresc o vacanţă de neuitat, departe de lumea agitată occidentală.

* * *

Cele mai multe din palatele minunate ce pot fi văzute în Havana, au fost ridicate între secolul XVIII şi începutul secolului XX (când oraşul s-a îmbogăţit din exportul de zahăr şi de tutun). Fiindcă trebuie spus, că Havana s-a transformat într-o frumoasă metropolă, în perioada boom-ului industriei zahărului (din anii 20 şi 30 ai secolului XX).

În ceea ce priveşte obiectivele turistice şi istorice ale oraşului, cei ce ajung în Havana, au cu adevărat ce vedea, pentru parcurgerea lor fiind necesare câteva zile. Dintre cele mai cunoscute amintim: Capitoliul (o clădire neoclasică ridicată la începutul secolului XX), Muzeul de Artă Colonială sau Castelul El Morro (înconjurat de apă).

Nu ocoliţi şi rezervaţi-vă timp şi pentru Palatul Căsătoriilor Civile (o bijuterie a arhitecturii baroce), Muzeul Muzicii (ce trasează istoria muzicii cubaneze), Museo Napoleonico (ce adăposteşte o colecţie dedicată lui Napoleon Bonaparte) sau Muzeul Romului (în care, în timpul turului, un ghid explică vizitatorului etapele de fabricaţie ale romului cubanez, devenit celebru în lumea întreagă).

* * *

Strada Hamel, este de asemenea o destinaţie pe care turiştii nu trebuie s-o ocolească. Aici poate fi găsit un amestec inedit de muzică şi artă, locul ideal unde pot fi întâlnite toate lucrurile legate de cultura locală. Strada a devenit celebră şi pentru pictura murală realizată de Salvador Gonzalez Escalona.

* * *

Cartierele Havanei (ce reflectă prin clădirile lor influenţa puternică a arhitecturii spaniole), au un caracter foarte diferit. Cel mai cunoscut dintre ele este Habana Vieja (Oraşul Vechi), înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1982, unde turistul se întâlneşte cu o atmosferă inimitabilă, cu case şi palate din secolele XVIII – XIX (restaurate în mare parte), ce păstrează cu mândrie, urmele vechii glorii.

În Habana Vieja veţi găsi cea mai veche piaţă a capitalei cubaneze, Piaţa Armelor. Proiectată iniţial ca teren de paradă, aceasta a devenit inima vieţii citadine. Centrul său este dominat de statuia patriotului cubanez Carlos Manuel de Cèspedes.

Şi tot în Habana Vieja, se află şi Catedrala San Cristobal (unul dintre cele mai vizitate obiective din oraş, unde se presupune că ar fi stat o vreme rămăşiţele lui Cristofor Columb, însă nu există nici o dovadă în acest sens). Dincolo de mit, clădirea vă v-a impresiona cu siguranţă prin arhitectura sa de tip neoclasic. Elementele baroce pot fi şi ele identificate.

De asemenea, tot în această parte a Havanei, veţi mai găsi Casa de los Arabes (de splendidă inspiraţie maură), dar şi Casa Natal de Josè Marti (cu lucrurile personale ale eroului naţional al Cubei, născut aici pe 28 ianuarie 1853).

* * *

Regla şi Guanabacoa, situate în partea de est a oraşului, sunt de asemenea două cartiere şi în acelaşi timp centre ale Santeriei (o religie specifică cubanezilor, cu caracter mistic şi exotic). Aici viaţa comunităţii este impregnată de spiritul ritmurilor africane străvechi, iar sanctuarele dedicate panteonului afro-cubanez (alături de bisericile romano-catolice), sunt foarte numeroase.

SANTERIA

Cam trei sferturi dintre cubanezi recunosc că sunt adepţi ai Santeriei (deosebit de populară, aparţinând tuturor claselor sociale).

De-a lungul secolelor de guvernare colonială, sclavii din Africa de Vest aduşi în Cuba, şi-au păstrat religiile ancestrale. Spaniolii le-au permis acestora să-şi practice în voie religia lor, în dorinţa de a evita astfel vreo răscoală. Cu toate acestea, faptul era posibil doar în grupuri sociale etnice (ce erau patronate de către un sfânt romano-catolic). În consecinţă, diferitele culte africane s-au unificat sub numele de „Regla de ocha” (calea sfântului). Drept pentru care, am putea spune că religia care a rezultat – Santeria – s-a ascuns în spatele unei faţade de catolicism, cu variaţi sfinţi, consideraţi a fi „emisari spirituali” ai lui Dumnezeu.

* * *

În întreaga Africă există peste 200 de astfel de „mesageri” (spirite, numite „Orishas”, prin care credinciosul consideră că poate intra în legătură cu Divinitatea Supremă). Dintre aceştia amintim: „Chango” – Zeul pasiunii şi fulgerului cu omonimul său catolic Santa Barbara (reprezentat de culorile alb şi roşu), „Ochun” – Zeiţa apei dulci, fertilităţii şi dragostei cu omonimul catolic La Virgen de la Caridad (a cărei culoare este galbenul), „Yemaya” – Zeiţa maternităţii şi a mării cu echivalentul catolic Virgen de Regla (ce poartă albastru şi alb) sau „Obbatala” – Zeiţa creaţiei şi a păcii asociată cu Virgen de la Merced (îmbrăcată complet în alb).

Conform adepţilor Santeriei, fiecare Orishas este ghidat după o concepţie potrivit căreia scopul vieţii este plăcerea. Acesta poate încălca regulile bunei-cuviinţe şi este supus greşelilor.

* * *

Adepţii Santeriei sunt de părere că Orishas (ce trăiesc închise în vase de lut sau de porţelan) joacă un rol în viaţa fiecărui individ şi pot fi invocate să facă miracole şi să rezolve problemele de fiecare zi. Drept pentru care fiecare practicant al Santeriei deţine acasă câte un altar al spiritelor unde sunt aduse ofrande, cum ar fi rom, fructe şi flori.

Vasele cu spirite sunt aşezate într-o ordine ierarhică şi fiecare este împodobit cu câte o piatră sacră, prin care se crede că se manifestă spiritul. De altfel adepţii Santeriei pot fi uşor identificaţi prin intermediul colierelor cu pietre colorate pe care le poartă. Astfel, ei folosesc divinaţia pentru a comunica cu Orishas. Întrebările simple pot primi un răspuns dacă se apelează de exemplu, la o nucă de cocos tăiată în patru părţi. Oracolele mai complicate sunt interpretate de „oriatè”, care elucidează profeţiile prin divinaţie cu ajutorul unor ghiocuri, sau de un mare preot care oferă sfaturi şi îndrumare.

* * *

Oricine poate ajunge un practicant al Santeriei, după ce trece printr-o iniţiere elaborată (ce implică şi sacrificarea de animale), sub îndrumarea unui aşa numit „naş” (îndrumător spiritual). În tot acest răstimp, „iniţiatul” poate fi posedat de un Orishas (spirit) care acţionează ca paznic personal pentru toată viaţa sa.

* * *

La ceremoniile rituale, Orishas sunt chemaţi cu ajutorul a trei tobe „bata”. Aceştia intră în credincioşi, care ajung astfel într-o stare de transă. Ce trebuie precizat este faptul că asemenea ceremonii au doar un caracter privat, însă turiştii pot trăi experienţa unor ceremoniale simulate la teatre, muzee ori în diferite complexuri turistice. Dacă însă vă doriţi cu orice dinadins să asistaţi la o ceremonie adevărată, ar fi o cale: să legaţi o strânsă prietenie (de viaţă şi de moarte cum s-ar spune) cu un santerist.

* * *

Cam aşa s-ar putea descrie în câteva cuvinte, o plimbare prin Havana – capitala Cubei. O insulă a maiestuoşilor palmieri regali, a câmpurilor strălucitoare de trestie de zahăr, a trabucului cu cel mai bun tutun din lume şi a romului. O ţară a revoluţiei, muzicii şi a farmecelor vrăjitoreşti pe care, dacă aveţi posibilitatea nu ezitaţi a o vizita.