Bilet de îmbarcare spre… Italia, la Padova

de la 13,44

Ce trebuie ştiut de la început, este faptul,
că pentru a te bucura de atmosfera Padovei şi a-i admira cele mai de seamă
obiective turistice şi istorice, cel mai indicat ar fi să ajungi la Cappella
degli Scrovegni (datată din secolul XIV, celebră îndeosebi pentru frescele ce o
împodobesc). Aceasta conţine un ciclu de fresce de Giotto (ce se concentrează
pe viaţa Fecioarei Maria), considerat una dintre cele mai importante capodopere
ale artei occidentale.

Fiecare perete al capelei este amenajat în
trei niveluri de fresce narative, fiecare având la rândul său câte patru scene.
Secvenţa narativă din faţa altarului începe de la partea de sus a peretelui din
dreapta, cu scene din viaţa Maicii Domnului, inclusiv „Buna Vestire” către mama
sa, Sfânta Ana, precum şi „Înfăţişarea la Templu”. Seria continuă cu „Naşterea
Domnului”, „Patimile lui Isus”, „Învierea” şi „Rusaliile”. Cât despre cea mai
impresionantă pictură, majoritatea celor ce au vizitat Cappella degli
Scrovegni, au decis că este portretizarea lui Giotto a „Sărutului lui Iuda”.

* * *

De la Cappella degli Scrovegni se poate alege
varianta unei plimbări, fie prin Piaţa Garibaldi, fie prin Piaţa Cavour. Iar
dacă vreţi să serviţi un espresso sau un capucino delicios, cea mai vestită în
acest sens, este Cafeneaua Pedrocchi.

* * *

Padova se bucură de un renume deosebit,
printre amatorii de pelerinaje. Aici se găseşte mormântul Sf. Anton de Padova
(un călugăr portughez), îngropat în cea mai vestită biserică din oraş, Bazilica
Sf. Anton.

Din punct de vedere arhitectural, bazilica
este o clădire gigantică, construită în stiluri diferite: faţada este lucrată
în stil romanic-lombard, arcadele sunt gotice, cupolele bizantine, iar clopotul
aminteşte de arta islamică.

Turiştii ce aleg să treacă pragul Bazilicii
Sf. Anton vor fi plăcut surprinşi de multitudinea de capodopere artistice pe
care le pot admira aici: pereţii sunt decoraţi cu fresce de Giusto de’Menabuoi,
altarul mare a fost proiectat şi executat de Donatello iar candelabrul
monumental este opera lui Andrea Briosco. Interiorul bisericii mai cuprinde de
asemenea şi o serie de monumente funerare, unele de o valoare artistică
deosebită.

* * *

Odată ce aţi ajuns în Padova, merită de
asemenea să vizitaţi şi Biserica Pustnicilor (situată în piaţa cu acelaşi
nume), Oratoriul San Giorgio (o clădire în stil romanic de secol XIV, ce o
găsiţi în Piazza del Santo), Palatul Zuckerman (construit în secolul XIX de un
important industriaş) sau Şcoala Il Santo (o hală comercială medievală),
decorată cu fresce de Tizian şi Museo Civico (unde pot fi admirate comori
arheologice, printre care se numără monumente funerare romane, mozaicuri
minunate şi statui, precum şi o bogată colecţie de monede şi o remarcabilă
galerie de artă). Însă mândria oraşului Padova este Universitatea (una dintre
cele mai vechi din Europa, ce aparţine secolului XIII), înfiinţată de învăţaţi
din Bologna, unde se spune că ar fi predat fizica, Galileo Galilei. De altfel,
vechea Aula Magna este prevăzută cu un portret al lui Galileo Galilei,
construit în aşa fel încât pare că predă elevilor săi.

* * *

Ce trebuie să mai
ştiţi despre Padova, este că atunci când Italia a intrat în Primul Război
Mondial, aşezarea a fost aleasă ca oraş principal de comandă al Armatei
italiene. Regele Vittorio Emanuele al III lea şi comandantul militar Luigi
Cadorna, au locuit la Padova în vremea războiului. Şi chiar dacă a fost atunci
o perioadă grea, industria din această zonă a progresat foarte mult, iar acest
fapt a constituit mai apoi o bază importantă pentru continuarea dezvoltării şi
pe timp de pace. Astfel, imediat după încheierea războiului, Padova s-a
dezvoltat în afara oraşului istoric.

* * *

O plimbare pe jos prin Padova, cu siguranţă o
să vă încânte, multe fiind de admirat: locuinţele, palatele, bisericile (cum ar
fi Sf. Sofia şi Sf. Giustina), clădirea Loggia del Consiglio şi străzile pe
care încă se mai simte câte ceva din adierea trecutului şi o parte din legendele
ce le-a trăit şi dus mai departe oraşul. Una dintre ele este şi aceea a
ceasornicarului, care a realizat ceasul montat în Torre dell’Orologio. Despre
patricienii din Padova, nerecunoscători şi plini de cruzime, se spune că l-au
condamnat pe bietul om la moarte, doar pentru ca opera sa să rămână unică în
lume. Înainte de execuţie, ceasornicarul a obţinut de la călăi, o ultimă
favoare: sub pretextul unei ajustări necesare, el s-a urcat în turn, a meşterit
câteva minute, după care, se spune ceasul nu a mai bătut de atunci ora exactă.

* * *

Înainte de a ne
încheia călătoria noastră (pe calea undelor), prin Padova, trebuie să mai
amintim că oraşul dispune de cea mai veche grădină botanică din lume (care încă
există) aparţinând unei universităţi, şi că tot aici, au văzut lumina zilei,
faimosul arhitect italian Andrea Palladio şi istoricul roman Titus Livius.

Revenind la Grădina
Botanică, trebuie spus că ea a fost fondată în secolul XVI şi că iniţial a
pornit ca un loc unde ar fi urmat să fie cultivate plante medicinale, din care
ulterior să se facă medicamente.

Proprietatea este
înconjurată de un zid circular, ce avea rolul de a reduce furtul. În centru se
află o piscină pentru plantele acvatice. De-a lungul timpului aici au fost
cultivate o multitudine de plante care au contribuit la dezvoltarea botanicii
ca ştiinţă aplicată în medicină. Şi tot de aici au fost răspândite în Italia
mai multe specii de plante, cum ar fi liliacul, ciclamenul persan sau rubarba.

Începând cu anul
1997, Grădina Botanică din Padova a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial
UNESCO.