Bilet de îmbarcare spre… Cuba, pentru o plimbare pe calea undelor cu maşinile de epocă

duminică, 6 septembrie… de la 13,44

O imagine bine-cunoscută a capitalei cubaneze este cea care înfăţişează, în vecinătatea Capitolului Naţional, un şir de maşini luxoase şi pline de culoare, scoase parcă dintr-un un muzeu, care, liniştite şi pline de încredere, îşi aşteaptă pasagerii. La Ilustrate din Cuba, colegii noştri de la Radio Taino ne vor dezvălui povestea acestor maşini de epocă, pe care în Cuba toată lumea le numeşte „Almendrones”.

* * *

Mulţi dintre turiştii care vizitează Havana spun că puţine lucruri sunt mai emoţionante decât o plimbare prin oraş într-o maşină decapotabilă clasică, bronzându-te şi bucurându-te de arhitectura acestei capitale numite, pe bună dreptate, oraş-minune. Şi asta, pentru că, deşi pare de necrezut, mii de maşini asemănătoare ca epocă şi fabricaţie circulă în fiecare zi nu doar în Havana, ci în toate oraşele cubaneze. Aceste automobile anterioare anilor ’60 ai secolului trecut provin din Statele Unite ale Americii. Ele rulează pe străzi maiestuoase şi în stare bună de funcţionare, putând concura uşor cu cele mai moderne. Printre aceste adevărate bijuterii se numără modele de excepţie ale mărcilor Pontiac, Chevrolet, Buick, Ford, Cadillac, Dodge sau Chrysler.

* * *

Maşinile clasice au ajuns în Cuba înainte şi în timpul guvernării preşedintelui Fulgencio Batista Zaldívar, care avea multe afaceri cu importante companii americane. Această relaţie a dat naştere unei activităţi care consta în prezentarea maşinilor noi, fabricate în Statele Unite ale Americii, pe renumitul Malecon din Havana. Nu este de mirare că, pentru a le face publicitate, americanii şi-au dorit să folosească acest bulevard maritim cunoscut pe plan internaţional, care întrunea toate condiţiile pentru a le garanta succesul. Iar la final, automobilele aduse pentru asemenea campanii promoţionale sfârşeau prin a rămâne în Cuba, în loc să fie duse înapoi în Statele Unite ale Americii. Aşa au ajuns, încet-încet pe teritoriul cubanez aceste maşini, simbol al prosperităţii şi poziţiei sociale în acea vreme.

* * *

Triumful Revoluţiei cubaneze din anul 1959 şi blocada impusă de către guvernul Statelor Unite ale Americii a dus la ruperea definitivă a relaţiilor comerciale între cele două ţări. Astfel, pătrunderea maşinilor americane în Cuba a încetat, ajungându-se ca vechile automobile rebotezate „almendrones” (cuvânt derivat din „almendra”, care înseamnă migdală - Nota trad.) să devină una dintre cele mai reprezentative imagini ale arhipelagului cubanez.

Nimeni nu ştie în ce moment anume a început să fie folosit cuvântul „almendrones” pentru a desemna maşinile clasice americane. Cert este că locuitorii acestei insule scăldate de Marea Caraibilor au găsit imediat, cu ingeniozitatea lor firească, un nume pentru aceste piese de muzeu rulante. Potrivit unor jurnalişti, numele se datorează formei de migdală pe care o aveau automobilele din anii ’50 ai secolului trecut. Cuvântul a pătruns în limbajul popular, iar în ziua de azi toţi cubanezii numesc vechile maşini „almendrones”, indiferent de marca lor. Cele mai multe dintre ele sunt folosite ca taxiuri, iar pentru călătorul pasionat de automobilele clasice, o mare atracţie o constituie tocmai posibilitatea de a lua, la plecare, o fotografie cu aceste relicve sau dea-şi face un selfie la bordul lor, ca şi cum ar fi urcat într-o maşină a timpului.

* * *

Cuba este poate singurul loc din lume unde maşinile clasice americane din anii ’50 ai secolului trecut şi chiar anterioare acestui an sunt încă aproape intacte, rulând alături de alte vehicule, mai moderne. Iar faptul că pot fi folosite şi acum cu succes se datorează în mare măsură proprietarilor lor, care, pentru a le menţine în stare de funcţionare, s-au văzut nevoiţi să le aducă multe modificări şi să facă uz de o mare creativitate. Unele automobile au încă piese originale, altele păstrează însă doar caroseria, acestea din urmă folosind motoare şi piese de la alte vehicule. Există şi maşini ce au suferit chiar şi schimbări legate de combustibil, astfel încât să funcționeze atât cu motorină, cât şi cu benzină.

Cu siguranţă, cei care ajung pentru prima dată în arhipelagul cubanez vor fi surprinşi să vadă atât de multe autoturisme vechi, de parcă s-ar afla într-un film de epocă. Şi, poate, vor fi şi mai uimiţi dacă vor asista la o paradă de maşini decapotabile, împodobite pentru nuntă cu baloane şi panglici colorate, care îi duc pe miri şi pe rudele acestora la o plimbare prin oraş, în sunetul unei muzici gălăgioase, care umple atmosfera. O realitate creată printr-o blocadă care nu a mai permis Cubei să schimbe maşinile în ritmul celorlalte ţări, astfel încât populaţia s-a văzut obligată să efectueze o întreţinere constantă a vehiculelor pe care le avea. Acesta este motivul pentru care aşa-numitele „almendrones” s-au păstrat până azi în stare foarte bună.

* * *

„Almendrones” fac deja parte din imaginarul popular şi sunt reprezentate în toate manifestările artistice cubaneze. Peisajul oraşului este nuanţat de ele. Sunt îngrijite şi răsfăţate de proprietarii lor, care sunt conştienţi de faptul deţin nişte automobile aparte, care într-un asemenea număr nu mai pot fi găsite decât în Cuba. Acesta este motivul pentru care există Clubul maşinilor vechi „A Lo Cubano”, fondat la 4 octombrie 2003, cu scopul de a promova restaurarea, întreţinerea şi conservarea acestor autoturisme clasice. Clubul are un amplu istoric de activităţi, între care curse amicale, parade, expoziţii sau concursuri. De asemenea, maşinile de epocă au apărut în filme, atât cubaneze, cât şi străine, în seriale şi programe de televiziune, în documentare. Şi, ca o curiozitate, menţionăm prezenţa lor în partea a opta a serialului hollywoodian „Furios şi iute”, filmată în Havana.

* * *

În Cuba există şi Muzeul Automobilelor, care este situat în inima Havanei Vechi, una dintre cele mai turistice zone ale capitalei. Este un autentic muzeu al maşinilor clasice şi dispune de două săli de expoziţii, în care se află peste 40 de automobile cu relevanţă istorică. Majoritatea sunt de fabricaţie americană, dar există şi exemplare fabricate în alte ţări din Europa. Printre piesele cele mai semnificative se numără cel mai vechi vehicul din colecție care datează din 1903, un Ford T din 1918, care a revoluţionat epoca automobilului, un Cadillac V16 din 1930, un Baby Lincoln, un FIAT, precum şi un Oldsmobile din 1959.

* * *

În prezent Cuba are aproximativ 75.000 de maşini clasice care s-au păstrat, cu data de fabricaţie între anii 1920 şi 1950. Peste 10.000 dintre ele circulă doar în Havana. Predomină, în stare foarte bună, mărcile Chevrolet şi Ford. Şi asta pentru că până la 1 ianuarie 1959, automobilul care s-a vândut cel mai mult în această ţară a fost marca Chevrolet, care reprezenta 24% din parcul auto. Pe locul al doilea se situa marca Ford, cu 13%, iar pe locul al treilea, marca Buick.

Dezvoltarea continuă a turismului a readus la viaţă automobilele din anii secolului trecut. Interesul pentru maşinile de epocă pe care îl arată cei care vizitează Cuba i-a determinat pe proprietarii acestora să le repună în circulaţie.

* * *

Maşinile de epocă prezente pe străzile din Cuba, numite popular „almendrones” au avut de-a lungul anilor multiple utilizări. În prezent, ele constituie o alternativă la transportul urban şi sunt un punct de atracţie pentru toţi cei care, pe lângă soare şi plaje frumoase, caută să cunoască şi o parte de istorie. Cât despre faptul că sunt bine păstrate, strălucitoare ca în prima zi şi în perfectă stare de funcţionare, aceasta spune multe despre perseverenţa şi inventivitatea cubanezilor.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)