Călătorie în jurul lumii - Invitat special E.S. Doamna Boutheina Labidi - Ambasadorul Republicii Tunisiene

 Sambata 25 martie - ora 19.00

Realizator Magdalena Tara

Invitat special E.S. Doamna Boutheina Labidi - Ambasadorul Republicii Tunisiene

Cu participarea actorilor Alina Tomi si Tomi Cristin

Tunisia, oficial Republica Tunisiană  este o țară situată în nordul Africii, este cea mai mică țară situată aproape de Munții Atlas. Se învecinează cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare este Djerba (514 km²)

Tunisia este țara cea mai nordică a Africii situată între deșertul Sahara și Marea Mediterană, la 140 km de Sicilia. Este la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și valea Nilului. Coodonatele geografice ale țării sunt între 37° 20’ și 30° 10’ latitudine nordică și 7° 30’ si 12° longitudine estică. Lățimea maximă (nord-sud) 780 km, este între între Cap Blanc și punctul de frontieră Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest 380 km între insula Djerba și Nefta. Se învecinează cu Algeria la vest și cu Libia la sud-est. La nord și est are deschidere la Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.

Nord-vestul țării este mărginit de Tell-Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării până la golful Bizerte se află lanțul munților Kroumirie cu 700–800 m înălțime, continuat cu dealurile Mogod cu o înălțime de 300–400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm stâncos la mare. Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții mai înalți din țară sunt aliniați pe direcția nord-est -Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ muntele cel mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean.

În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos.

O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud dominǎ o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august 26 °C. În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține precipitații, temperaturile atingând 45 °C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt în zona Saharei - vara cu 50 °C, iar iarna atingând temperatura de îngheț. Dinspre Sahara bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și fierbinte. Precipitațiile anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.

20 Martie Ziua Internationala a Francofoniei

Anual, la 20 martie, 75 de țări membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) celebrează Ziua Internațională a Francofoniei prin diverse manifestări culturale[1], acest eveniment apărând în anul 1998.

În martie, în preajma acestei sărbători, Organizația Internațională a Francofoniei organizează „Săptămâna limbii franceze și a francofoniei”.

Având un fundament profund cultural, menit să promoveze cultura membrilor săi, dar și să intensifice cooperarea culturală și tehnică dintre aceștia, proiectul francofon a evoluat neîncetat, astfel că ACCT a devenit, în 1998, Agenția Interguvernamentală a Francofoniei și, în 2005, Organizația Internațională a Francofoniei.

Termenul "francofonie" a fost introdus în jurul anului 1880, când geograful francez Onesime Reclus l-a folosit pentru a desemna totalitatea persoanelor și a țărilor vorbitoare de limbă franceză, se arată pe site-ul http://www.francophonie.org. De atunci, se folosește termenul de francofonie, scris cu "f" mic, pentru a desemna vorbitorii de limbă franceză, și cu "F" mare, pentru a face referire la dispozitivul instituțional care gestioneză relațiile dintre țările francofone.

Potrivit celui mai recent raport al Observatorului de limbă franceză, publicat în anul 2014, numărul vorbitorilor de limbă franceză, pe cele cinci continente, a fost estimat la 274 de milioane.

Existența unui spațiu lingvistic francofon a fost remarcată încă de la începutul secolului al XX-lea, când s-a identificat și posibilitatea unor schimburi culturale. Tot de atunci, vorbitorii de limbă franceză s-au reunit în diverse grupuri sau asociații, cum ar fi asociații profesionale, grupuri de scriitori, de librari, de jurnaliști, de avocați, ONG-uri și profesori de limbă franceză.

Înființarea Francofoniei instituționale se datorează, însă, inițiativelor ce au aparținut lui Léopold Sédar Senghor (Senegal), Habib Bourguiba (Tunisia), Hamani Diori (Niger) și prințului Norodom Sihanouk (Cambodgia), notează site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe, www.mae.ro. Aceștia au identificat în factorul lingvistic un potențial important de dezvoltare pentru societățile lor, dar și pentru dialogul intercultural.

Începând din anul 1970, odată cu înființarea Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT), devenită, în prezent, Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), vorbitorii de limbă franceză se pot baza pe un dispozitiv instituțional menit să promoveze atât limba franceză, cât și relațiile dintre cele 84 de state și de guverne membre sau observatoare al OIF. Acest dispozitiv este stabilit prin Carta Francofoniei, adoptată în 1997, la Sommet-ul de la Hanoi, în Vietnam, revizuită de către Conferința ministerială din 2005, de la Antananarivo, în Madagascar.

Organizația Internațională a Francofoniei promovează cooperarea multilaterală, beneficiind de sprijinul a patru operatori. Este vorba despre Agenția Universitară a Francofoniei (AUF), canalul de televiziune TV5Monde, Asociația Internațională a Primarilor Francofoni (AIMF) și Universitatea Senghor din Alexandria. Beneficiază, de asemenea, de un organ consultativ, Adunarea Parlamentară a Francofoniei (APF).
În calitatea sa de membru cu drepturi depline al acestei structuri (din 1993), România se alătură statelor care sărbătoresc Ziua internațională a Francofoniei. Evenimentul este, astfel, marcat, atât în țară, cât și peste hotare, fiind organizat de către misiunile diplomatice și marcat printr-o serie de manifestări culturale, artistice și științifice, care se desfășoară, deseori, pe parcursul unei săptămâni sau chiar al unei luni întregi, în preajma zilei de 20 martie, se arată pe site-ul www.mae.ro. Aceste acțiuni au drept scop promovarea imaginii României, bogăția sa culturală și contribuția sa în reflectarea valorilor francofone.