Amintiri din temniţele comuniste – TEOHAR MIHADAȘ

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ulwww.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

O iarnă întreagă, 1949-1950 la ei, s-a dat o dată pe zi un polonic de ciorbă de ardei iute şi o bucată de pâine. Din aia făcută cu găuri în ea, de nu avea nici o putere nutritivă, foc deloc. Mureau zilnic câte zece deţinuţi. Eu consider că nu au fost o pedeapsă cei opt ani de închisoare pe care mi i-au dat, au fost un dar, un dar de nepreţuit. De ce? Pare paradoxal, pentru că acolo în singurătatea din celulă, de ani de zile, eu m-am cunoscut pe mine cel adevărat. Cel care are ceva nobil cât de cât, ceva valoros într-însul, acolo mi-am cunoscut părinţii, acolo am cunoscut pe toate fiinţele câte m-au iubit, şi faţă de care am fost ingrat, dar pentru că m-au iubit, m-au iertat. Şi acolo l-am cunoscut pe Dumnezeu. Dacă nu îmi făceau acest dar, eu rămâneam un tip superficial, eram cel mult un gazetar astăzi, dar nu eram scriitorul şi omul Teohar Mihadaș.

A fost un proletar toată viața, dar nu comunist. ”Un haiduc nu poate fi comunist”, spunea Teohar Mihadaș. Era aprig la mânie și îndârjit, chiar și la bătrânețe. Ca un haiduc adevărat, care văzuse de mai multe ori moartea cu ochii. Născut în Grecia, într-o familie de aromâni, Teohar Mihadaș se considera protejat de o stea călăuzitoare, care l-a ajutat să supraviețuiască celor 8 ani de detenție politică. Volumul său Pe muntele Ebal, publicat la începutul anului 1990, s-a numărat printre primele mărturii despre universul concentraționar comunist, apărute la noi în țară.