Amintiri din temniţele comuniste – ION OMESCU

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ulwww.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

În
perioada asta l-am cunoscut pe Adrian Marino. Ţin minte că am fost
foarte impresionat de el în vremea aceea. Era tânăr, dar foarte
intransingent, foarte muşcător, avea multe dificultăţi la
anchetă. Era bătut, era maltratat, avea o zdreanţă pe el care îi
ţinea loc de cămaşă. Şi m-am gândit ulterior că toate
volumele, mica bibliotecă pe care a scris-o, care face o mare operă,
ca să zic aşa, toate astea, la cântarul judecăţii din urmă, nu
vor cântări atât cât cântărea tânărul acela rebel şi reacţia
lui de atuncea.

Uneori
mă gândesc că acelaşi lucru s-ar putea spune şi pentru mine, că
mai presus de tot ce am scris în ţară sau străinătate, sunt
anumite momente din puşcărie, anumite momente de verticalitate,
când erai, cum spune Nietzsche, când erai o flacără.

Actorul,
scriitorul și omul de teatru Ion Omescu a făcut în două rânduri
pușcărie politică. Prima oară a primit o condamnare de 6 ani
pentru că a încercat să fugă din țară, iar a doua oară a fost
arestat pentru că, la o percheziție, i-a fost găsit un manuscris
în care povestea ororile din lagărele de muncă de la Canal. Cei 11
ani de închisoare politică l-au determinat și mai mult să-și
părăsească țara. S-a stabilit la Paris și a fondat propria
companie de teatru, a devenit un apreciat exeget al operei lui
Shakespeare, a predat 10 ani arta dramatică la Conservatorul de la
Maastricht iar teza sa de doctorat, Hamlet
sau tentația posibilului,
a primit premiul Biguet al Academiei Franceze.