Amintiri din temniţele comuniste – BARBU CIOCULESCU DESPRE UNCHIUL SĂU, RADU CIOCULESCU, MORT ÎN ÎNCHISOAREA DIN DEJ

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

„Când, un deceniu mai târziu ni s-a îngăduit să îi deshumăm osemintele, spre a le îngropa creştineşte, din acel cimitir unde nu existau cruci şi semne, un paznic bătrân ne-a indicat o groapă anonimă, afirmând că ştia el că acolo fusese înhumat după cum spunea, un om mare. Nu am putut şti niciodată dacă oasele din săculeţul depus în cripta familiei erau cu adevărat ale sale. Nu pot rememorând, să nu aud glasul timbrat, de unică rezonanţă, să nu văd aievea ochii sclipitor de negri şi de comunicativi, statura voinică a celui ce răspândea un optimism electrizant din străfundurile unei firi profund încrezătoare în capacitatea de perfecţionare a omului, eliberat din hăţişurile obscurantismelor.’’

Așa și-l amintea scriitorul Barbu Cioculescu pe unchiul său, Radu Cioculescu, mort în 1961, în închisoarea din Dej. Publicist, critic muzical, director adjunct al Operei Române din Bucureşti şi al Filarmonicii Române, secretar de redacţie al Revistei Fundaţiilor Regale, administrator delegat al Societăţii Române de Radiodifuziune, traducător al capodoperei lui Proust, În căutarea timpului pierdut – sunt doar câteva repere din biografia unui om care și-a sacrificat viața ca să nu-și trădeze idelurile în care credea. Spre desoebire de fratele mai mic, Șerban, care ne-a lăsat moștenire căteva adeziuni la politica PCR, un titlu de academician al Republicii Socialiste România dar și o operă care-i asigură un loc printre cei mai importanți critici și istorici ai literaturii române, de la Radu Cioculescu ne-au rămas câteva traduceri și articole risipite prin presa vremii și exempul unei vieți în care nu a acceptat compromisul, pactul cu Puterea, nici măcar de dragul vieții. Radu Cioculescu a fost membru al Partidului Național Țărănesc, arestat în anul 1949, împreună cu alți lideri national țărăniști și condamnat la 12 ani muncă silnică pentru „complot contra ordinii de stat”. A trecut prin închisorile de la Jilava, Aiud, Pitești, Ocnele Mari și a murit în 1961, în închisoarea de la Dej, la vârsta de 60 de ani.