A fost odată comunism – Urmașii lui Iuda în variantă românească. Capitolul 14

Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.

A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.

Capitolul 14 - Urmașii lui Iuda în variantă românească

Poate că experimentul comunist, întins pentru români pe o perioadă de aproape 50 de ani, n-ar fi îmbrăcat forme atât de drastice dacă ocupantul sovietic care l-a introdus n-ar fi beneficiat de disponibilitățile colaboratorilor autohtoni. A fost un fenomen complex, ce trebuie studiat în tihnă, pornind nu neapărat numai de la formula păguboasă ”capul plecat sabia nu-l taie”. Motivația generală a fost, se înțelege, oportunismul. Doar că acesta s-a justificat în straturile mai de jos, necultivate, needucate ale populației, dar devine supărător, incomodant, revoltător când apar intelectuali de elită, savanți, personalități puternice transformate în marionete îndestulate ale regimului comunist. Dacă lumea năucă și lesne înșelabilă a muncitorilor s-a bulucit să intre în Partidul Comunist, un partid de nișă, cu majoritatea membrilor alogeni, ascultând de promisiunile deșănțate ale politrucilor și întrevăzând, de ce nu, avantaje materiale imediate, posturi de conducere create ad-hoc cu valoare decizională, secretar de partid, asesor popular, primar, securist – intelectualii, și mai ales reprezentanții fostelor clase sociale suprapuse, au făcut-o cu bună știință. Chiar dacă au continuat munca în laboratoare, în universități, în institute de cercetare, declarațiile lor, intrarea în Marea Adunare Națională, în noua Academie Română, croită după 1948, conferințele ținute în străinătate – toate acestea au legitimat regimul comunist. Mult mai mult decât mitingurile de 1 mai, cu sute de mii de demonstranți aduși cu arcanul. Prea mulți membri ai elitei noastre intelectuale au cultivat, ba chiar au exacerbat virtuțile politicii partidului. Și dacă în cazul oamenilor simpli, ignoranța îi scuză, intelectualii erau informați, experimentul sovietic, fie și numai din dezvăluirile lui Panait Istrati, le era cunoscut, așa încât atitudinea lor poate fi anevoie acceptată. De la traseiști reprobabili (foști legionari, țărăniști sau carliști, liberali), la scriitori talentați de sănătoasă origine răzeșească, de la medici dăruiți la actrițe fermecătoare – o întreagă lume plină de expresivitate a cauționat regimul comunist. A fost tranzacționism, reacție de apărare, disperare? Lumea românească a fost și a rămas de mare diversitate, uneori nedumeritoare. 

Georgeta Filitti