A fost odată comunism – Universul concentraționar românesc, Iadul pe pământ. Capitolul 17

Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.

A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.

Capitolul 17 – Universul concentraționar românesc, Iadul pe pământ

Ne place totdeauna să ne definim ca un popor blând, tolerant, îngăduitor și ospitalier. Mai mult, am apărat adeseori Europa de invaziile din Orient, într-un cuvânt am fost o pavăză a civilizației continentale… Și totuși. După al Doilea Război Mondial s-a întâmplat ceva. Să fi fost ocupația sovietică? Să fi scos la suprafață urgia războiului tot răul, tot veninul din noi? Oricum, odată cu schimbarea ordinii sociale, ne-am căutat dușmanii și i-am aflat: foști oameni politici, ostași de până mai ieri în slujba țării, preoți, ortodocși, catolici, greco-catolici, medici, avocați, arhitecți, finanțiști, diplomați, profesori, ziariști, țărani gospodari de frunte, etichetați drept chiaburi, tineri și bătrâni, sănătoși și abia ținându-se pe picioare, ba dacă trebuia să iasă la număr și cel căutat de Securitate lipsea, era înhățată prima rudă ieșită în cale. Așa s-a format un imens cortegiu, judecat sau nu, cu vină dovedită sau nu, repede repartizat la una din închisorile comuniste, adevărate embleme sinistre ale regimului totalitar. Ce s-a întâmplat acolo e greu de imaginat, nu poți asculta relatările, acum târzii, ale supraviețuitorilor și, pentru liniștea ta, refuzi să parcurgi înspăimântătoarea literatură concentraționară care te zguduie din rărunchi, te lasă fără glas și continui, zile în șir, să te întrebi: De ce? De ce? De ce?

După ce cercetezi harta gulagului românesc, studiezi profilul torționarilor, asculți totuși istorisiri cutremurătoare, înțelegi că a fost o acțiune deliberată. Consilierii sovietici ne-au învățat cum să facem, noi am supralicitat, oferind unul din cele mai crunte exemple de bestialitate umană, de necredință în Dumnezeu.

Când se pomenește de ”experimentul Pitești”, lumea se cutremură, organismele internaționale care se ocupă de drepturile omului, Amnesty International, refuză să creadă că a putut exista așa ceva. Dar cei care i-au fost victime și i-au supraviețuit? Cine le dă viața înapoi, cine le aduce somn fără coșmaruri?Printr-un efort de voință, ce s-a întâmplat între 1944 și 1989 în spațiul concentraționar românesc trebuie cunoscut, conștientizat de noi toți. Nu ne putem demoniza pe noi înșine, dar trebuie să aflăm cum de a fost cu putință, să ne rugăm la Dumnezeu să-i ierte pe cei de atunci și mai ales, așa ceva, cu nici un preț, să nu se mai întâmple. 

Georgeta Filitti

Radu Mărculescu - Mărturii pentru judecata de apoi adunate din Gulagul românesc - lectură Cristi Iacob