A fost odată comunism – Reforma monetară, un nou pas spre sărăcie

Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.

A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.

Capitolul 9 –Reforma monetară, un nou pas spre sărăcie

În jocul de-a șoarecele și pisica, început atunci, în 1944, când armatele sovietice au ocupat România – aveau să rămână pe teritoriul ei până în 1958 – lumea mai credea că se vor păstra forme de normalitate, că se va reveni, măcar în parte, la felul de trai dinainte de război. Între altele, agoniseala, „banii la ciorap”, bântuia pe mai toți oamenii. Vremurile de restriște ale războiului accentuaseră această prevedere gospodărească și destui au fost cei care și-au vândut bunuri cu volum mare pentru un pumn de bani. La Banca Națională se păstrau casete cu bijuterii; prin colțuri ferite se ascundeau cocoșei. Asemenea operații au privit însă un segment îngust al populației, majoritatea trăind din salarii, solde, venituri fluctuante din valorificarea recoltelor: oricum, au fost și ele curmate cu brutalitate. Reforma monetară din 1952 a redus de 20 de ori puterea de cumpărare a românilor. Tot aurul deținut a trebuit să fie declarat și depus la oficii anume constituite, chiar dacă fusese cumpărat legal din emisiunile ritmice ale Băncii Naționale. Contravenienții – câteva mii – s-au numărat în general printre pușcăriașii administrativi, fără un act de acuzare explicit. Casetele cu valori depuse la bănci n-au fost restituite proprietarilor, între altele pentru un motiv factice: nu exista chitanța doveditoare pentru cumpărarea cutărui inel acum o sută de ani!

Reforma a pulverizat și speculațiile făcute imediat după 1945 cu produse agricole. Banii lichizi devalorizați, aurul confiscat – românii intrau în noua orânduire comunistă săraci de nevoie și cinstiți tot așa. Lucrurile, firește, nu pot fi simplificate. Au apărut, peste noapte, profitori, denunțători, traficanți și lumea s-a resemnat. Cineva constata pe atunci cu melancolie: „La ce îmi trebuie bani? Restaurante de lux nu mai sunt, săli de joc nu, călătoriile în străinătate au fost interzise, magazinele de lux, bijuteriile, casele de modă unde femeile își iroseau banii cu atâta voluptate, toate au dispărut. Pentru un loden pe cartelă, o cutie de cinci kg. cu marmeladă și cota de o mie de kg. de cărbuni, mai mult zgură, pentru încălzit, am bani!” Omul nou apărea la orizont, fără ca măcar să știe că poartă această etichetă ornantă. 

Georgeta Filitti

Claudia Revnic, lectură din volumul Comunismul în România, de Ghiță Ionescu