A fost odată comunism – O singură biserică și aceea, dacă se poate, fără Dumnezeu. Capitolul 7

Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.

A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.

Capitolul 7 - O singură biserică și aceea, dacă se poate, fără Dumnezeu

Popor creștin prin strămoșii lui aproape de la apariția acestei religii, românii s-au văzut puși, odată cu intrarea tancurilor sovietice pe teritoriul țării lor, în fața alternativei ateiste. Nu era vorba de o opțiune, de o problemă de conștiință, ci de distrugerea unei instituții fundamentale care contribuise determinant la făurirea spiritualității noastre. Cum totdeauna a existat o deosebire ticăloasă între vorbă și faptă, autoritățile comuniste au permis funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, dar în condiții restrictive; pe de altă parte, biserica catolică, prezentă deopotrivă în arealul nostru încă din secolul al XIII-lea, a început să fie persecutată fățiș. Preoți expulzați sau închiși, școli confesionale desființate, acuze de spionaj. Dar ura autorităților s-a îndreptat întreagă spre acea formulă, apărută în Transilvania în secolul al XVIII-lea, care a presupus unirea cu Roma. Cu alte cuvinte, în timpul dominației austriece, ca preț al supraviețuirii comunităților românești, destui români au adoptat unația. Coabitarea ortodocșilor cu greco-catolicii în Transilvania, în ciuda unor diferende teologice și a imixtiunii factorului politic, a fost o realitate până în 1948. Atunci, cu o brutalitate fără seamăn, autoritățile de la București au hotărât pur și simplu desființarea bisericii greco-catolice. Și nu oricum, ci prin confiscarea bunurilor și convertirea silnică a slujitorilor ei. Cei care s-au împotrivit, adică mai toți, dacă n-au fost uciși, au îndurat ani grei de temniță. Mai apoi, ofensiva împotriva bisericii i-a lovit, fără alegere, atât pe greco-catolici, cât și pe ortodocși.

În Gulagul românesc, cu poveștile lui cutremurătoare, se desprind momente dramatice; sunt cele de deznădejde, de dinaintea morții, de neputință de a mai rezista torturii. Aproape de fiecare dată s-a aflat un preot în preajmă care să ajute, să îmbărbăteze, să evoce cuvântul lui Dumnezeu, să dea ultima împărtășanie. Dacă prezența acestuia în pușcării, atunci, a fost, într-un fel, pentru mulți, salvatoare, ea a mai arătat un lucru esențial: asistența religioasă este una din trebuințele majore ale vieții.Biserica Ortodoxă Română a rezistat presiunilor comuniste, și-a continuat misiunea de cultivare a valorilor creștine, de îndrumare și întărire spirituală a enoriașilor. Dar prețul plătit a fost uriaș. Căci după valul de persecuții imediat după război, a început acțiunea distructivă lentă, perfidă, unică în lumea civilizată, de demolare a bisericilor, accelerată dramatic în 1986.    
Georgeta Filitti

Victor Rebengiuc, lectură din lucrarea: Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică  - Blaj - 1948 – 2008

60 de ani de la interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică

CREDINȚĂ ȘI JERTFĂ

Coordonatorii lucrării Alexandru Petărlecean și Ion Moldovan