A fost odată comunism – Mareșalul Tito, prietenul dușman. Capitolul 8
24 Octombrie 2019, 08:37
Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.
A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.
Capitolul 8 –Mareșalul Tito, prietenul dușman
Pentru cine voia să ia pulsul politicii românești în anii imediat postbelici, relațiile româno-iugoslave erau grăitoare. Ele au arătat cât de puțin își mai aparținea România în materie decizională privitoare la politica externă. Încă de la întemeierea Țării Românești, în secolul al XIV-lea, statul vecin ne fusese prieten și strategia matrimonială reciprocă jucase un rol benefic pentru păstrarea păcii în Balcani, pentru lupta comună împotriva turcilor. Căsătoria fiicei Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, Mignon, cu Regele Alexandru al Iugoslaviei, imediat după Primul Război Mondial, consolidase odată în plus buna tradiție. Schimbările politice operate și de o parte și de alta ne-au făcut să ne trezim prieteni cu unul dintre cei mai sângeroși dictatori, Iosip Broz Tito, tovarăș de idei al „părintelui popoarelor”, Iosif Visarionovici Stalin. Prinsă între cele două sisteme opresive, România, condusă de dr. Petru Groza, își clama adeziunea față de politica lor, promovând în interior aceleași principii străine democrației. Idila părea consolidată și numai desprinderea treptată a liderului iugoslav de sub tutela stalinistă a făcut ca din „erou legendar” să ne trezim în coastă cu „un spion fascist”. Acuza principală? Vecinul își permisese să ducă o politică externă independentă aderând la Organizația Națiunilor Unite. Câtă cerneală s-a folosit pentru încondeierea celui lăudat până mai ieri e greu de spus, dar un lucru a fost atunci limpede: nu valoarea intrinsecă a unui regim era luată în seamă, ci calculul de moment al lui Stalin care manevra totul, în zona sovietică de influență, cu virtuți de păpușar
Georgeta Filitti
Lectură Cristi Iacob din vomul Mareșalul Tito în România