A fost odată comunism - Monarhie versus Republică - Capitolul 1

Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.

A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.

Capitolul 1: Monarhie versus Republică

Privită în perspectivă istorică, demolarea democrației și introducerea unui regim totalitar, bazat pe teroare, delațiune și înăbușirea oricărei voci potrivnice operate atunci, în anii ʹ44 – 48 de către sovietici și acoliții lor din țară, par perfect coerente și cu șansă, încă de la început, de succes deplin. Rețeta? Ocupație militară, propagandă demagogică, trupe NKVD eficiente și o așa numită coloană a V-a, adică indivizi cupizi din interior, dispuși să-și vândă țara pentru câțiva arginți. În această atmosferă era esențială înlăturarea monarhiei, instituția cu rol de arbitru politic, cea care, din 1866, condusese destinele românilor respectând Constituțiile (pe cea din 1866, inspirată de legea belgiană, și cea din 1923, una din cele mai liberale din Europa). Chiar derapajele dictaturii regale, inaugurată în februarie 1938 de Regele Carol al II-lea, nu putuseră anula în întregime virtuțile formei de guvernământ existente în România de atâta vreme.Urmașul său, tânărul Rege Mihai I, se bucura de admirația, de dragostea poporului. Luase hotărârea temerară a întoarcerii armelor, la 23 august 1944, introducând astfel România în marea familie a popoarelor care doborau nazismul. Analiștii americani au afirmat că gestul Regelui Mihai a scurtat durata războiului cu jumătate de an. În sfârșit, fusese decorat cu ordinul ”Victoria”, cea mai înaltă distincție militară sovietică. Monarhul își făcuse datoria față de poporul său și față de Aliați; acestea însă nu erau motive suficiente pentru noii stăpâni ai Europei Răsăritene. Reclamând continuu legitimitatea, temeiul constituțional, nevoia consultării Parlamentului, Mihai I se dovedea un Rege imposibil de manevrat. Dacă în Bulgaria s-a ajuns la asasinarea capului Statului, în România a fost aleasă abdicarea silită. Rusul Andrei Vîșinski și românul Petru Groza au discutat cu pistolul pe masă și astfel, în mai puțin de jumătate de oră, forma monarhică de Stat a încetat. La 30 decembrie 1947, România devenea Republică Populară, ca să ajungă, în deceniul de sfârșit al dictaturii comuniste, Republică Socialistă.    

Georgeta Filitti