Repere spirituale: Daniela Rei Vișan în dialog cu Stelian Tănase și Elena Vijulie la Radio România Cultural
16 Decembrie 2018, 06:00
” Jur credință Națiunii Române. Jur să păzesc cu sfințenie legile Statului.
Jur să păzesc și să apăr ființa Statului și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu.”
Jur să păzesc și să apăr ființa Statului și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu.”
Regele Mihai 6 septembrie 1940”
Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem o țară statornică, prosperă și admirată în lume.”
Regele Mihai 25 octombrie 2011 Parlamentul României
Duminică 16 decembrie 2018 de la ora 22,20, vă propunem o ediție specială a emisiunii Repere spirituale dedicată Regelui Mihai. La un an de la trecerea la cele veșnice a Majestății Sale, editura Corint ne propune un volum de excepție: Conversații cu Regele Mihai, volum semnat de Stelian Tănase și îngrijit de Elena Vijulie.
După cum subliniază autorul volumului, acesta include interviuri realizate in aprilie 2005 și are un puternic iz testamentar.
Întrebări și răspunsuri -incomode câteodată, dar și tăceri prelungite, prin care se umplu parcă golurile și rănile istoriei. Conducător legitim la țării, demn, devotat României, chiar dacă, de-a lungul timpului vremelnicia istoriei l-a ținut departe de țara căreia îi jurase credință.
Dialogul dintre Stelian Tănase și Regele Mihai ne ajută să înțelegem mai bine meandrele istoriei; situația dramatică în care s-a aflat România în timpul celui de Al Doilea război mondial; dictatura lui Carol al II lea, cea militar-legionară și mai apoi dictatura lui Antonescu. Actul de la 23 august 1944, venirea la putere a comuniștilor, abdicarea forțată din 30 decembrie 1947, turneul din Marea Britanie, Franța și Statele Unite oglindesc o Europă sfâșiată de fascism și comunism.
Printre cele mai dureroase pagini ale istoriei,și implicit ale volumului sunt cele care descriu atitudinea Aliaților față de Casa Regală a României; în 1947, dar și în 1948,când, politicos,dar cinic, au evitat implicarea în conflictul politic dintre România și Stalin. Erau ei înșiși vlăguiți de război.Soarta noastră fusese pecetluită.
” Unii susțin că, dacă nu l-aș fi înlăturat pe Antonescu în 1944, România ar fi semnat un tratat de pace cu Aliații și ar fi putut evita ororile care au urmat. Putem oare să susține în mod serios că Uniunea Sovietică, care a căștigat războiul în est împotriva trupelor germane, ar fi putut fi oprită să controleze sudul Europei, în fața armatei noastre, oricât de bravi ar fi fost soldații români?
Actul de la 23 august a avut loc pentru că am înțeles că este singurul pas esențial pentru a opri întreaga distrugere a țării și anihilarea noastră ca stat. S-au salvat zeci de mii de români de la o moarte inutilă. Nu am putut opri România de la căderea în mâinile sovieticilor. Dar același lucru s-a petrecut cu Ungaria, care a lupta până a fost înfrântă, cu Polonia și Cehoslovacia care erau considerate aliați ai Uniunii Sovietice și chiar Bulgaria care a rămas neutră cea mai mare parte a războiului.
Adevărul tragic este că am pierdut controlul asupra propriei noastre independențe din 1933, când Hitler a venit la putere. Noi nu am vrut nici fascism,nici război, nici comunism. Dar a trebuit să suferim toate aceste boli, una după alta. Ca șef al statului, rolul meu era ameliorez aceste boli și să câștig timp, în speranța că o nouă Europă va veni în ajutorul nostru.”
aprilie 1992 Sf Gheorghe Bucuresti
Rege la 2m
© Andrei Pandele / ostphoto
” După discuțiile pe care le-am avut la Londra, în noiembrie 1947, mi-a fost limpede că nici Marea Britanie, nici Statele Unite nu erau gata să ridice un deget ca să ne salveze.Am hotărât să mă întorc pentru a fi cu poporul meu cât mai mult posibil. Nu am un merit pentru aceste acțiuni: am făcut numai ce am crezut că poate fi bun pentru Țară.” Cuvântul Majestății Sale în seara de 30 decembrie 1997.
