Premieră în Spitalul Militar Central – prima ablație de fibrilație atrială
21 February 2020
Dimesniunea științifică a artei – Trupa Tzitzi Poc – educație emoțională prin teatru interactiv – ep 1
24 February 2020

REConCHILLiant cu Daniela Rei Vișan – Știai că Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca pe o stare de BINE fizic, psihic și social?

” Cred că valoarea esențială a operei de artă este conținută în spiritualitatea ei, în capacitatea  de a crea semne de întrebare  esențiale, în posibilitatea  de transpunere a privitorului  într-o  stare  de  visare și meditație. (…) Fiecare tablou înseamnă pentru mine o nouă  încercare de a cunoaște esența lucrurilor, de a mă cunoaște în raport cu ele, este un dramatic  colocviu  cu mine și cu lumea. Fiecare tablou  este o confesiune  pe care o fac celorlalți  sau numai mie, o încleștare  între spiritul  meu  mereu efervescent și indiferența, pasivitatea  materiei. Munca  mea se îndreaptă  spre  găsirea echivalențelor  plastice cele mai fidele  trăirilor mele și această muncă nu are niciodată sfârșit.”   

                                      Marin Gherasim  Geometria magmei, Editura  Paralela  45, 2012

Pe 19 februarie a fost  lansat la Librăria  Cărturești Carusel  un  impresionant volum  dedicat  pictorului  Marin Gherasim. Apărută  la  Editura  Vellant  într-o formă  grafică deosebită,  cu un text de Alexandru  Davidian , într-un format  bilingv, lucrarea  reprezintă  un eveniment editorial  de excepție.  Horia  Roman  Patapievici, un bun cunoscător al operei artistului  a fost  invitatul special  al acestui eveniment. Am discutat cu el despre modernitate , despre artiștii contemporani , captivi în marea lor majoritate în labirintul ateu al lumii, despre ABSIDELE lui Marin Gherasim  ce evocă gloria Bizanțului, dar și zbuciumul  modernității.

” Dar  oare șlefuirea  sensibilității  și  gândirii  omului, crearea unei perspective  mai înalte de viață, realizat prin  opera de artă, nu face parte tot din * misiunea  socială a artistului*? De unde această neîncredere  în  propriile  unelte  ale unor artiști, ale unor intelectuali? De ce mimează  a acțiune  pe care nu o îndeplinesc  în mod  real? Câți dintre ei  au  alinat  o suferință, câți  au ameliorat  o  situație absurdă  din lumea de azi?” Iată  câteva întrebări esențiale  pe care le nota Marin Gherasim  în jurnalul său în iulie 2010,text  tipărit mai apoi  în volumul  Geometria  magmei.

Viziunea  creștină  despre pomenirea celor plecați la Domnul, despre Învierea  sufletului  și  a  trupului, este o taină pe care pictorul  reușește să o sugereze  prin mijloace plastice extrem de rafinate,  subliniază  Horia Roman  Patapievici  în interviul realizat pentru Radio România Cultural.

 ”  Toată  arta  lui  Marin Gherasim  îmi  pare acum un imn  adus  fragilității  în care răul  nu a putut  găsi  adăpost, pentru că nu are puterea să o strice.(…)  Puține  afirmări mai triumfătoare ale speranței cunosc în toată arta contemporană, decât aceste abside ale lui Marin Gherasim.” 

În decembrie 2010, în aceleași file de  jurnal, pictorul  mărturisește: ” să nu distrugi  speranța  din oameni,  speranța unei mântuiri, speranța că există  un Dumnezeu care veghează, le ține pe toate împreună, dă sens vieții.”

                                                                                    ***

In cea de a doua parte a emisiunii REConCHILLiant de sâmbătă 22  februarie  2020 vă propunem și o reîntâlnire cu doamna Felicia Waldman, coordonator al Centrului de Studii  Ebraice și editor al revistei academice  Studia  Hebraica. Modul de raportare al omului modern la textele sacre a fost punctul de plecare al dialogului nostru. Interpretarea  Torei  la  viața de zi cu zi  permite o armonizare a tradiției cu lumea modernă. Unul din mesajele importante transmise de un cercetator la Talmudului peste secole este : ” Ce ție nu-ți place, altuia nu face!” subliniază  Felicia Waldman.

Ce sunt  așa-numitele traume transgeneraționale, despre care se vorbește tot mai mult în anii din urmă, cum se transmit și ce impact au asupra generațiilor supraviețuitoare unei mari tragedii umane este o altă temă pe care o vom aborda în acestă ediție.

O perspectivă  extrem de interesantă, dar puțin cunoscută publicului din România, este cea pe care ne-o propune Annick de Souzenelle  în Simbolismul corpului uman: ” Am înțeles că , în această aventură grandioasă, fiecare membru și fiecare organ al corpului  au un rol  a cărui funcție imediată este manifestarea. Am auzit numele fiecăreia dintre aceste părți ale corpului răsunând de  sensul funcției sale și mi-am dat seama de ce primele verterbre se numesc sacrale, de ce creierul mic e numit pomul vieții, iar straturile optice-paturi nupțiale.Perturbat, dezorientat în privința acestei vocații fondatoare, corpul suferă; el vorbește la nivelul organului care semnifică originea tulburării și o manifestă.Corpul vorbește, trăiește; el transmite cerința de creștere a nucleului  ființei cuprins  în  fiecare din celulele sale menite a-i elibera energia. Finalitate sa  este corpul divin, modelul său, care i s-a arătat lui Moise și a cărui imagine ne-a transmis-o  sub forma Arborelui Sefirot-urilor.Viața cuprinsă în intervalul  dintre naștere  și  moarte este, așadar, povestea acestei  reîntoarceri: reîntoarcere a Omului-de-jos la Omul-de-sus, a lui Adam la Elohim, conform mitului biblic. E povestea chemării irezistibile a acestei * cununii* a lor” .  Felicia Waldman ne va ajuta să întrezărim  câte ceva din tainele acestor texte.

La Radio România Cultural, sâmbătă 22 februarie 2020 de la ora 14,30  într-o emisiune de Daniela Rei Vișan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *