Premiera spectacolului ”Cabinierul” în Sala Mare a Teatrului de Nord
21 October 2016
Festivalul Internațional de Teatru Idiș la București
21 October 2016

Proteine fluorescente – Avanpremieră, premieră și turneu

Proiectul Drama 5 – rezidențe de scriere dramatică se apropie de finalul primei ediții. Așa cum am promis, punem în scenă unul din cele cinci texte scrise în iulie la Reactor și îl ducem la plimbare prin țară. Proteine fluorescente, de Alexandra Pâzgu, în regia Letei Popescu, va avea avanpremiera duminică, 30 octombrie, și premiera luni, 14 noiembrie. Ieșenii pot vedea noul spectacol la Teatru Fix în data de 2 noiembrie, bucureștenii sunt așteptați la Centrul de Teatru Educațional Replika în 4 noiembrie, iar două zile mai târziu, Proteinele ajung la Târgu Mureș, la Teatrul Ariel, unde se joacă în 6 noiembrie.
Proteine fluorescente este o propunere scenică, un eseu performativ pe tema orașului, a tânărului care trăiește în oraș, a întâlnirii dintre structurile citadine și uman în România. Textul a fost scris ca o cercetare și documentare artistică a orașului Cluj, pe parcursul lunii iulie 2016, când autoarea a participat la singura rezidență de scriere dramatică organizată în momentul acesta în țară, de spațiul independent Reactor de Creație și Experiment.

În același timp, textul reprezintă încercarea autoarei de a practica dramaturgia ca mod de gândire sau de a gândi lumea prin scris – ambele într-un registru performativ. Ce e dincolo de critica sistemului în care trăim și care ne definește ca persoane? Cum pot să înțeleg lumea din jurul meu nu ca subiect, ci ca parte dintr-un sistem a cărei logică nu o decid eu? Cum putem să povestim azi povești în teatru fără personaje, fără conflict, fără dialog?

 

Proteinele fluorescente sunt organisme din adâncul oceanului „care luminează nu de dragul poeziei vizuale, ci de foame”. Alexandra Pâzgu reușește în textul ei să combine micro și macro universuri ca noi, spectatorii, să ne uităm și să conștientizăm încă o dată că suntem atât de mici într-o lume atât de… mică. Ce e fascinant însă e că lucrurile nu sunt deloc pesimiste. Și că oricât de mici am fi, noi, oamenii, luminăm din când în când. De foame, de sete, de iubire, de război. Toate sunt spuse într-un poem transformat într-un spectacol care îndeamnă la a trage aer în piept și a spune, în gând, „e bine”.

 

„Am citit la un moment dat ceva despre „readucerea cititorului cu picioarele pe pământul propriei subiectivități”. O spunea Claudiu Komartin într-o postfață a unui volum de poezie. Cam asta se întâmplă și cu spectacolul Proteine Fluorescente. Și nu e întâmplătoare alăturarea cu poezia, căci textul Alexandrei Pâzgu mi s-a părut încă de la început un poem. Un poem atât de bun încât cu toții ne-am străduit să nu îl stricăm. Spectacolul devine un organism viu în care actorul se confundă cu autorul, tehnicul cu regizorul și regizorul rămâne în afară, uitându-se la subiectivitatea pe care a creat-o.” Leta Popescu – regizor

 

„Proiectul de față propune experimentarea unui mod de construire diferit al narațiunilor în teatru, care să chestioneze imaginea reprezentațională asupra realității, folosită adeseori în teatru. Modele și teorii din fizica cuantică, teorii post-structuraliste, precum și exemple din filozofia cunoașterii și teorii care tratează redefinirea raportului artă- realitate ne oferă alternative la modelul gândirii bazată pe logica subiectului.” Alexandra Pâzgu – autor dramatic

 

PROTEINE FLUORESCENTE

De Alexandra Pâzgu

 

AVANPREMIERĂ – 30 octombrie

PREMIERĂ – 14 noiembrie

 

Regia: Leta Popescu

Scenografie colectivă.

Consultant scenografie: Radu Lărgeanu

Sound: Mihai Moș

 

Distribuție: Alexandra Caras, Bianco Erdei, Cătălin Filip, Oana Mardare, Doru Taloș

 

„M-am teleportat în clasa a 4a, la ora de matematică.

Sunt singură în clasă, se aude un scârțâit de bancă ridicată,

o fetiță stă aplecată asupra caietului de matematică și nu înțelege mulțimile…

afară e cald, e vacanța de vară,

se aud niște voci din curtea școlii, cred că niște băieți dau cu mingea la poartă.

Fac parte din generația care a fost învățată că lumea este a premianților, iar restul sunt cazuri sociale;

Fac parte din generația căreia i s‐a spus că viața începe în altă țară;

Fac parte din generația care a studiat o facultate și care acum lucrează în cu totul alt domeniu, pe 2000 de lei

Fac parte din generația de tineri care au trăit cu iluzia vestului,

dintre cei care au prins jocurile de la bloc, dar și primele calculatoare, mircul, și care au cunoscut internetul înainte de google;

Fac parte din generația care a crezut că avem toate atuurile să schimbăm lumea în bine.”

Proteine fluorescente, de Alexandra Pâzgu

 

 

PROGRAM TURNEU DRAMA 5

Iași – Teatru Fix

2 noiembrie, ora 19:00

 

București – Centrul de Teatru Educațional Replika

4 noiembrie, ora 19:00

 

Târgu Mureș – Teatrul Ariel

6 noiembrie, ora 19:00

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *