”Prisaca” lui Tudor Arghezi interpretată de Marcela Cordescu

Ne plac și adesori ne entuziasmăm răsfoind
și privind anumite cărți pentru copii. Uneori textul este cel care ne
interesează în mod special. Alteori, ilustrațiile sunt cele care ne atrag
atenția și ne determină să păstrăm în mână o carte, ceva mai mult timp. Câteodată
însă, în mod fericit, și textul și imaginile sunt fascinante și atunci, copiii
sunt primii care consideră cartea ca fiind reușită.

N-ar trebui să ne bucurăm totuși, în mod
exclusiv de produsele tipografice noi.
În toate timpurile au apărut cărți frumoase, inspirate de idei și gânduri
extraordinare. De curând, mi-a căzut sub ochi, într-un anticariat, o carte care
poate mi-ar fi înfrumusețat copilăria, dacă aș fi avut norocul să dau de ea, la
vremea potrivită. Apărută în anul 1967, la Editura Tineretului cartea este o
asociere fericită între poeziile lui Tudor Arghezi (din Prisaca) și
ilustrațiile Marcelei Cordescu. Cartea apărea în această ediţie în chiar anul
morții lui Tudor Arghezi, 1967. Prima apariție a versurilor pentru copii fusese
în 1954. Poate nu chiar fiecare pagină beneficiază de un desen, în ediția
ilustrată de Marcela Cordescu, dar lucrarea este ”dinamică”, vie, colorată și
mai plăcut de citit datorită ilustrațiilor.

Tudor Arghezi reprezintă încă, pentru
generațiile de azi, un reper al liricii românești, dar de Marcela Cordescu ne
mai amintim?

Marcela Cordescu s-a născut în anul 1913
la Constanța și a murit în 1984, la București. A fost pictoriță, desenatoare și
ilustratoare de cărți pentru copii. Căsătorită cu scriitorul Vladimir Colin
și-a îndreptat atenția inclusiv asupra textelor acestuia. Apoi, Făt Frumos din
lacrimă de Mihai Eminescu îi suscită ilustratoarei interesul. Tot ea realizează
ilustrațiile pentru ”Din marile legende ale lumii” de Alexandru Mitru, în 1965.
Colaborarea cu Tudor Arghezi în 1966 a dat naștere unei cărți reușite în care
cititorul, dincolo de versuri află și caracteristicile unor animăluțe care sunt
personajele principale în versurile poetului. Dacă Zdreanță, cel cu ochii de
faianță capătă chip este datorită talentului manifestat de Marcela Cordescu.
Tot așa, albina, greierele, ariciul și pițigoii ne devin simpatici și familiari,
iar stupul devine o lume pe care avem bucuria să o înțelegem.

De atunci, ”Prisaca” a mai apărut și în
alte ediții, dar niciuna la fel de interesantă ca aceasta din 1967.

Realizator Roxana Păsculescu