PODUL DIN AVIGNON
13 September 2019
Oraşul în lume. Ce se întâmplă în viaţa culturală a marilor oraşe
17 September 2019

PORTRET: Marco Polo şi fascinaţia sa pentru călătorie

Duminică, 15 septembrie, se împlinesc 765 de ani de la naşterea lui Marco Polo, celebru comerciant şi explorator veneţian. El este cunoscut prin relatările sale despre o călătorie în China care mai apoi a fost istoristă în volumul „Diversitatea Lumii”, „Milionul” sau „Cartea Minunilor” ori „Călătoriile lui Marco Polo”, remarcabilă poveste de călătorie a Evului Mediu și prima astfel de lucrare care dezvăluia Europei lumea fascinantă a Chinei și a Asiei.

Marco Polo s-a născut, cel mai probabil, la 15 septembrie 1254, la Veneția, Republica Veneția – sau conform altor opinii, pe Insula Korcula, pe teritoriul actual al Croaţiei – , într-o familie de negustori bogaţi, descendenţi ai unei familii din Dalmația, o zonă aflată de-a lungul Mării Adriatice.

Familia Polo făcea comerţ cu bunuri rare – mătase, pietre preţioase şi condimente -, toate foarte scumpe.

În anii copilăriei, a fost ajutat să descifreze tainele negustoriei, iar mai târziu a studiat domeniile vaselor de marfă şi evaluarea mărfurilor.

Tatăl său era mai mereu plecat în călătorii, iar mama sa a murit când el era adolescent, astfel că, pentru o perioadă, a fost crescut de unchiul şi mătuşa sa.

Tânărul Marco a fost pasionat de lectura unor lucrări ale autorilor clasici şi a învăţat limba franceză.

Şi-a întâlnit tatăl şi celălalt unchi, pentru prima dată, când a împlinit 15 ani, la revenirea acestora dintr-o călătorie începută în anul 1960, în Asia Centrală, de unde aduceau, în Europa, blănuri scumpe.

Se spune că Marco Polo era un tânăr chipeş, bun comerciant, cu un spirit de observaţie remarcabil.

În următorii doi ani, fraţii Polo au rămas acasă, timp în care Nicolo a observat că tânărul Marco era fascinat de poveştile lui din călătorie şi devenea din ce în ce mai interesat de activitatea de comerciant. El începuse deja să lucreze ca negustor şi era foarte interesat de bogăţiile care puteau fi aduse din Orientul Îndepărtat.

În anul 1271, realizează prima călătorie, pentru a găsi noi pieţe de comerţ în Orient, alături de tatăl şi de unchiul său – şi de doi călugări creştini -, pornind către Ierusalim pentru a aduce ulei din candela sfântă pentru conducătorul mongol – mama lui fiind creştină a cultului nestorian – , apoi călătoria continuă pe Drumul Mătăsii, pentru ca în anul 1275, să ajungă în China, aflată la acea vreme sub stăpânire mongolă.

Odată ajunși acolo, tânărul avea să înveţe foarte multe despre cultura și tradițiile întâlnite pe tot parcursul călătoriei sale. A explorat multe locuri până a ajuns la Cathay, în China, unde, alături de rudele sale, a fost primit la curtea regală a lui Kublai Khan (1214-1294), nepotul de fiu al lui Genghis Han și întemeietorul dinastiei Yuan (1280-1368).

Khan a fost atât de impresionat de inteligența și umilința tânărului, încât Marco a fost numit emisar străin în India și în Birmania.

Ca parte a acestei însărcinări, Marco a călătorit foarte mult în interiorul Chinei, aflând lucruri care practic fuseseră necunoscute pentru orice alt euroepan.

A devenit membru în consiliul intim al lui Kublai Khan şi a fost reprezentatul acestuia în oraşul Yangzhou timp de trei ani. Marco a fost foarte impresionat de noul oraş al Hanului şi de palatul acestuia – cel mai mare, spunea el, dintre toate câte erau în lume.

Marco Polo avea să povestească ulterior cât de surprins a fost de numărul mare de oameni – China fiind mult mai populată decât Europa – , de bogăţiile întâlnite aici – jad, mătase, blănuri, mirodenii, arme -,  de casele neobişnuite, rotunde – iurtele – , de alimentaţia diferită – în care foloseau mult produsele lactate – , de sistemul complex de livrare a mesajelor, de folosirea cărbunelui şi a banilor de hârtie, toate lucruri noi şi foarte interesante pentru tânărul Marco.

A cunoscut direct sau din povestirile altora deşertul Gobi, fluviul Huanghe, regiunea Pekinului, Tibetul, Siberia şi chiar îndepărtatul Ocean Arctic. A auzit şi de o insulă cu palate acoperite de aur, Zipangu (Japonia de astăzi), dar nu a ajuns până acolo.

După 17 ani petrecuţi la curtea lui Khan – în care au adunat o bogăţie impresionantă (pietre preţioase şi aur) -, Marco Polo a decis să se întoarcă acasă, în Veneția. Doar că, în afara imperiului mongol, Polo nu mai beneficia de protecţie, iar la trecerea prin regatul Trebizond (Turcia), guvernul local le-a furat 4.000 de monede bizantine. În cele din urmă, ei ajung acasă în anul 1295, ca oameni (totuşi) bogaţi, după ce au folosit un şiretlic, ascunderea pietrelor preţioase în căptuşeala hainelor.

Se întorc la Veneția pe mare, urmând ruta maritimă care ocolea Asia pe la sud, cu popasuri în insula Sumatra (cinci luni), apoi insulele Nicobar și Andaman, Ceylon și țărmurile sudice ale Iranului, până la Ormuz.

Kublai Kahn a murit în timpul întoarcerii lui la Veneţia, Imperiul mongol s-a prăbuşit, iar grupuri tribale au preluat rutele prospere cunoscute ca Drumul Mătăsii, tăind astfel orice conexiune între Est şi Vest.

Marco și-a găsit, însă, ţara de origine în război cu Republica Genoa, un alt stat puternic la acea vreme, cu tendinţe expansioniste şi s-a implicat în dispută, fiind chiar comandant pe un  vas de război. A căzut, însă, prizonier şi a fost întemniţat.

În perioada în care s-a aflat în închisoare, a relatat cu lux de amănunte,  călătoriile sale unui coleg de celulă, Rusticiano (Rusticello) din Pisa, cunoscut ca scriitor al unor poveşti de dragoste.

Astfel, povestirile lui Marco Polo au căpătat o formă literară şi au constituit volumul „Marvels”, așa cum a fost denumit inițial, care avea menirea de a fi un ghid destinat negustorilor europeni care intenţionau să dezvolte afaceri în Orient. Textul avea să ia ulterior numele de „Călătoriile lui Marco Polo” şi explica în detaliu modul cum a explorat Marco atât de multe țări de-a lungul drumului spre China și înapoi.

Marco Polo vorbea dialectul venețian al limbii italiene, iar pisanul Rusticiano pe cel toscan, italiana cea mai pură și cea mai melodioasă; era însă un om cult și a pus pe hârtie istoriile lui Marco Polo într-o franceză dacă nu perfectă, măcar acceptabilă.

Manuscrisul original al „Descrierii lumii” este în franceza veche și s-a păstrat la Biblioteca Națională din Paris, fiind publicat abia în 1824, însă Marco Polo și-a repetat, probabil, în timpul vieţii, de mai multe ori povestirile, care au fost așternute pe hârtie și traduse în numeroase limbi. Se cunosc astăzi circa 80 de manuscrise, textele lor fiind diferite în ceea ce privește amănuntele.

Aflăm astfel că diferitele limbi vorbite în atât de multe ţări pe care Marco Polo le-a străbătut, au constituit unele dintre cele mai mari bariere în calea comunicării, că multe mile de călătorie au fost acoperite de călăreți, de cele mai multe ori în condiții extreme, iar întâlnirea cu triburile de barbari au însemnat tot atâtea provocări.

În anul 1299, genovezii l-au eliberat, Marco Polo se întoarce la Veneţia şi apelează la talentul său de comerciant pentru a dezvolta afaceri, iar în anul 1300, s-a căsătorit cu Donata Badoer, o nobilă veneţiană, cei doi având trei copii.

Multe lucruri despre ultima perioadă a vieţii nu se cunosc, se ştie doar că a dezvoltat afaceri înfloritoare, făcând negoţ cu Egiptul, Siria şi alte ţări aflate în zona Mării Egee.

La 8 ianuarie 1324, Marco Polo a murit, la vârsta de 70 de ani, fiind înmormântat în basilica San Lorenzo. El a lăsat în urmă o moștenire considerabilă pentru soţie şi cele trei fiice – Fantina, Bellela şi Moretta, un compendiu extins, preţios, al călătoriilor sale, dar şi o afirmaţie – făcută pe patul de moarte –  care i-a pus pe contemporanii săi pe gânduri: „Am spus doar jumătate din ceea ce am văzut!”

Marco Polo nu a fost primul european care a călătorit în această zonă a lumii, dar a fost cel mai important. Călugărul franciscan Giovanni da Pian del Carpini a ajuns în China în anul 1240, unde a obţinut o audienţă la Marele Han al mongolilor, apoi alţi emisari catolici i-au urmat, incluzându-l pe William de Rubruck, care, se spune, a plecat în anul 1250 să-i converteasca pe mongoli la creştinism. Au urmat tatăl şi unchiul lui Marco Polo, Nicola si Matteo Polo, în 1260, care la revenirea în Europa i-au adus Papei o scrisoare a conducătorului mongol, care îi solicita 100 de misionari care să meargă în Asia şi să-i creştineze pe mongoli.

Sigur, despre Marco Polo au existat şi păreri conform cărora celebrul explorator nu ar fi ajuns niciodată în China şi în Orientul Îndepărtat, opinii avansate în anul 2011 de către arheologi italieni, care au realizat mai multe cercetări, în cadrul unui proiect arheologic realizat în Japonia. Ei cred că este mult mai probabil ca aventurierul veneţian să fi preluat poveşti despre China, Japonia sau Imperiul Mongol de la comercianţii persani, cu care s-a întâlnit pe malul Mării Negre, deci la mii de kilometri de Orient. Apoi el le-ar fi pus cap la cap, împreună cu alte informaţii, şi a scris una dintre primele volume de călătorie, „Descrierea lumii”, care a devenit cea mai bine vândută carte din acea perioadă.

Au existat oameni care au afirmat că Marco Polo nici măcar nu ar fi plecat vreodată din Veneţia şi au accentuat că nu se poate vorbi de o călătorie a sa în China, din moment ce în relatările sale nu se regăsesc niciun fel de informaţii despre Zidul Chinezesc sau despre tipar, extrem de folosit atunci de chinezi. Mai mult, în nicio relatare a sa nu se aminteşte nici măcar o denumire de localitate din Mongolia, China sau din orice altă zonă din Asia.

Cei mai mulți istorici sunt convinși, însă, de veridicitatea documentelor datorită naturii detaliate a povestirilor, care au fost dovedite prin înregistrări arheologice, istorice și geografice.

Pe de altă parte, alţi specialişti afirmă că Marco Polo nu a călătorit doar în China şi Asia, o nouă hartă incredibilă putând dezvălui faptul că Marco Polo a fost, de fapt, primul european care a descoperit America cu mai mult de două secole înainte de Cristofor Columb (1492). O hartă desenată pe piele de oaie, desenată, se pare, pe baza povestirilor lui Marco Polo, arată ceea ce pare a fi strâmtoarea Bering, Alaska, Insulele Aleutine și coasta de vest a Americii de Nord, iar “Harta cu nava” – care ar trebui să rescrie istoria – provine dintr-un tezaur de 14 documente care tocmai au fost studiate în profunzime pentru prima dată. Ele au fost găsite în anul 1930 într-un portbagaj al unei maşini care a aparținut unui imigrant italian care s-a stabilit în San Jose, California.

Pentru omagierea celebrului lor concetățean, venețienii au denumit aeroportul lor internațional „Aeroportul din Veneția–Marco Polo”, iar bancnotele cu valoare nominală de 1.000 de lire italiene au purtat timp îndelungat chipul său. De asemenea, personajul Marco Polo a devenit, de-a lungul anilor, eroul a numeroase cărți, filme, producţii de televiziune sau chiar jocuri pe calculator.

Două sute de ani mai târziu după Marco Polo, Cristofor Columb a fost următorul explorator important care i-a urmat. Acesta ţinea întotdeauna la el o copie a „Călătoriilor lui Marco Polo”, tradusă în latină, când a plecat spre Lumea Nouă, ba chiar Columb chiar plănuia să-i calce pe urme, dorind să-l întâlnească pe împăratul mongol…

RADOR – de Razvan Moceanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *