PORTRET: Liviu Ciulei – un modernist de substanţă al culturii româneşti

Motto: „Odată cu dispariţia lui Liviu Ciulei se închide un ciclu fenomenal al teatrului şi filmului românesc. Epoca de mari transformări spre valoarea unui teatru universal. Ciulei a impus o şcoală care are la bază cunoaşterea profundă a realităţilor umane transpuse în teatru şi a creat un stil inconfundabil al operei sale, dându-i definiţia de realism magic” – Ion Caramitru despre Liviu Ciulei

Duminică, 7 iulie, se împlinesc 96 de ani de la naşterea lui Liviu Ciulei, actor, regizor de teatru şi film, scenarist, profesor şi arhitect, o personalitate artistică exponenţială, care timp de peste jumătate de veac a marcat cinematografia, teatrul, lumea culturală românească, în general, mai ales prin îndrăzneala şi inovaţia lui artistică.

Liviu Ciulei s-a născut la 7 iulie 1923, la Bucureşti

A studiat teatrul, la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti, absolvit în anul 1946, apoi arhitectura, absolvită trei ani mai târziu.

În anul 1945 a debutat ca actor, la Teatrul Mic, în piesa „Încătușarea”, după „Animal Kingdom”, scrisă de Philip Barry, iar în 1946 a debutat la Teatrul Odeon din Capitală, jucând în rolul lui Puck în „Visul unei nopţi de vară”.

A debutat ca actor de film în 1951, în producţia „În sat la noi”, urmat de roluri în peliculele „Nepoții gornistului” (1953), „Răsare soarele” (1954) şi „Alarmă în munți” (1955).

În anul 1952 estre scenaristul filmului „Mitrea Cocor”, în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regizori Victor Iliu și Marietta Sadova, un an mai târziu realizează scenariul peliculei „Nepoții gornistului”, în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regia Dinu Negreanu, în 1954 contribuie, din aceeaşi postură, la realizarea creaţiei „Răsare soarele”, în colaborare cu Mircea Bodianu și Paul Bortnovschi, regia Dinu Negreanu şi, în 1957, este scenarist al filmului „Pasărea furtunii”, în regia aceluiaşi Dinu Negreanu.

Tot în anul 1957 debutează în regia de film, cu prodcţia „Erupția”, apoi, s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, unde a debutat şi ca regizor de teatru, în acelaşi an – 1957 -, punând în scenă „Omul care aduce ploaia”, de Richard Nash.

În anul 1959 participă, în calitate de actor şi regizor, la premiera filmului „Valurile Dunării”, cel de-al doilea film semnat de Liviu Ciulei. Acesta spune povestea a trei oameni care sunt nevoiţi să călătorească pe un şlep încărcat cu armament, pe Dunăre, în august 1944, printre minele puse de hitlerişti. Filmul este o poveste de dragoste, cu momente de tensiune, şi a fost recompensat cu Globul de Cristal la Festivalul de Film de la Karlovy Vary, în 1960.

Ulterior a primit alte roluri în peliculele „Soldați fără uniformă” (1960) şi „Cerul n-are gratii” (1962).

În anul 1961, publicul şi critica de specialitate i-au recunoscut talentul excepţional, după punerea în scenă total originală a piesei „Cum vă place”, după Shakespeare.

A montat, tot la Bulandra, piese de mare succes, printre care „Azilul de noapte”, de Maxim Gorki (1958), „Sfânta Ioana” de George Bernard Shaw (1958), „Intrigă şi iubire”, de Friedrich Schiller (1965), „Opera de trei parale”, de Bertolt Brecht (1969), „Leonce şi Lena”, de Georg Buchner (1970), „Play Strindberg” de Friedrich Durenmatt (1971), „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale sau „Elisabeta I”, după Paul Foster.

În anul 1964 regizează capodopera „Pădurea spânzuraților”, o ecranizare după romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, film în care are şi un rol în distribuţie.

Despre scena finală din „Pădurea spânzuraţilor”, Liviu Ciulei spunea, după o proiecţie a lungmetrajului, că este cea mai bună pe care a filmat-o vreodată. Astfel scena în care Apostol Bologa ia ultima masă, alături de iubita sa, Ilona, este esenţială pentru că în ea „e vorba de bărbat, femeie, vin, sare”, afirma Ciulei. „Am zis că trebuie să facem ultima scenă într-un fel, pentru că vreau să iau premiul la Cannes. Atunci, toată lumea a zis «A înnebunit Ciulei»”, povestea acesta. Un an mai târziu, juriul prestigiosului festival de la Cannes îi acorda lui Ciulei premiul pentru regie…

Din păcate, după proiectul „Pădurea spânzuraţilor”, activitatea sa în regia de film a fost lăsată pe plan secund, fiindcă lui Ciulei „nu i-a plăcut sau nu i-a convenit nicio propunere”, după cum afirma.

Cariera sa actoricească a continuat cu filmele „Facerea lumii” – pentru care a semnat şi scenariul -, în regia lui Gheorghe Vitanidis, şi „Decolarea” (1971), „Dragostea începe vineri” (1972), „Dimitrie Cantemir” şi „Ceața” (1973), „Mastodontul” (1975) şi „Falansterul” (1979), iar în 1982, semna regia spectacolului de teatru TV „O scrisoare pierdută”.

Elogiat de prestigioasa publicaţie Newsweek drept „una dintre cele mai îndrăzneţe şi provocatoare figuri ale scenei internaţionale”, în anul 1963, Liviu Ciulei a fost numit director artistic al Teatrului Bulandra, funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1974, până când cenzura comunistă l-a îndepărtat în urma scandalului iscat după premiera piesei „Revizorul”, montată de Lucian Pintilie, care a primit interdicţie, după doar câteva spectacole.

Trebuie spus că în perioada în care s-a aflat la conducerea instituţiei, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală naţională a vremii, recunoscută ca atare şi pe plan internaţional, mai ales că acolo au lucrat marii regizori David Esrig, Lucian Pintilie și Radu Penciulescu.

Problemele cu regimul comunist nu aveau să se oprească, Liviu Ciulei primind plângeri „la partid” chiar din partea unor colegi din lumea teatrului.

În anul în care a fost îndepărtat de la conducerea Teatrului Bulandra, Ciulei debuta în SUA, cu un spectacol montat la Arena Stage din Washington.

În anul 1980, el a părăsit România, și a lucrat în țări din Europa, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia.

A devenit director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota, Statele Unite, iar începând cu anul 1986, a început să predea teatru la Columbia University și New York University în New York City.

La Guthrie Theatre, Ciulei a regizat piesele „As You Like It”, de William Shakespeare, „Eve of Retirement”, de Thomas Bernhard şi „The Tempest” de William Shakespeare (toate în anul 1981), „Peer Gynt”, de Henrik Ibsen şi „Requiem for a Nun”, de William Faulkner (ambele în 1982), „Threepenny Opera”, de Bertolt Brecht şi Kurt Weill (1983), „Twelfth Night”, de William Shakespeare şi „Three Sisters”, de Anton Cehov (ambele în 1984), „A Midsummer Night’s Dream”, de William Shakespeare (1985), „The Bacchae”, de Euripide (1987) şi „The Broken Jug” de Heinrich von Kleist (1994).

După evenimentele din anul 1989, a revenit în România, regizând o serie de piese celebre. Tot după anul 1990, a devenit Director de Onoare al Teatrului Bulandra.

După cum aminteam, Liviu Ciulei a absolvit şi Arhitectura, iar această abilitate i-a adus un sprijin major în realizarea scenografiilor unor spectacole, dar şi sprijinirea, cu idei îndrăzneţe, a unor proiecte cum au fost reconstrucția auditoriului Teatrului Bulandra, a sălillor teatrelor din Târgu Mureș și Pitești.

Regizorul Liviu Ciulei are meritul de a fi descoperit şi talente autentice, care au debutat sub bagheta sa inspirată: Irina Petrescu şi Lazăr Vrabie (în filmul „Valurile Dunării”), Gina Patrichi, Ana Szeles şi Mariana Mihuţ (în „Pădurea spânzuraţilor)” sau Margareta Pâslaru, actriţă în spectacolul „Opera de trei parale”, fiind doar câteva dintre aceste exemple.

Cariera sa excepţională include peste 20 de filme, la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde a fost regizor, scenograf (a peste 125 de spectacole) sau actor, producţiile la care a luat parte fiind recompensate cu numeroase şi remarcabile premii şi distincţii.

Asfel, în anul 1964, el a primit Ordinul Muncii clasa a II-a, în 1967 – Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, apoi cele două distincţii de exvcepţie deja amintite – 1965 – Premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, pentru filmul „Pădurea spânzuraților”, 1969 – Globul de Cristal, la Karlovy Vary, pentru filmul „Valurile Dunării”. Au urmat Premiul UNITER – în 1996, Premiul de Excelență al UNITER, în 2001, Premiul de Excelență în cinematografia română, 2002 şi calitatea de Membru de onoare al Ordinului Arhitecților, în anul 2006.

Liviu Ciulei a fost căsătorit, mai întâi, cu actrița Clody Berthola, apoi cu scenografa Ioana Gǎrdescu și, mai apoi, cu jurnalista Helga Reiter, al cărei fiu, regizorul Thomas Ciulei, a devenit fiul său adoptiv.

Însă marea iubire ale lui Liviu Ciulei a fost marea actriţă Clody Bertola, pe care a cunoscut-o în 1945. După o primă căsătorie care a eşuat, Clody Bertola s-a căsătorit cu Liviu Ciulei, iar amănuntul că ea era cu 10 ani mai mare nu a contat. Împreună au format, în 1947, prima trupă a teatrului Odeon, iar povestea lor de dragoste a fost marcată de succese profesionale remarcabile dar şi de repercusiunile regimului comunist. Ruptura dintre cei doi s-a datorat slăbiciunii lui Ciulei pentru o altă femeie, „care, de fapt, nu a contat deloc în viaţa lui”, după cum avea să mărturisească, peste ani, Clody Bertola.

Liviu Ciulei a murit la 25 octombrie 2011, la vârsta de 88 de ani, la München, în Germania.

RADOR - Razvan Moceanu