MANUELA HĂRĂBOR- „Pădureanca” minunată a lui Nicolae Mărgineanu
30 September 2018
Românii în lume – Matei Vişniec
30 September 2018

PORTRET: Ion Vova – 101 ani de la naştere. O viaţă dedicată Radioului

Motto: „Nu sunt o conştiinţă, dar sunt un depozit de istorie; le-am trăit pe toate şi vrând, nevrând le-am trecut prin propria conştiinţă !” – Ion Vova

Duminică, 30 septembrie, se împlinesc 101 de ani de la naşterea maestrului Ion Vova, actor, realizator de emisiuni şi regizor artistic la Radiodifuziunea Română, peste şase decenii din existenţa sa împletindu-se cu destinul Teatrului Naţional Radiofonic, cu istoria Societăţii Române de Radiodifuziune, pentru care a realizat peste 1000 de emisiuni. El şi-a legat indisolubil numele de teatrul la microfon, de emisiunile educative pentru copii şi de programele de divertisment „Ora veselă”, realizând şi producţii de teatru muzical, spectacole de estradă, colaborând cu numeroase generaţii de actori şi punând în undă titluri aflate azi în valoroasa „Fonotecă de aur” a Radio România.

Vladimir Stelian Ionescu, pe numele său real, s-a născut la 30 septembrie 1917, la Berlin, unde mama sa, Aglaia Mihăilescu-Toscani, studia canto.

La acel moment, radioul era doar o fantezie a începutului de secol, concretizată abia în 1928, când, la 1 noiembrie, avea loc prima transmisiune a Radiodifuziunii Române.

Ambii părinţi erau artişti, tatăl era tenor, iar mama era şi ea cântăreaţă, dar şi actriţă de teatru (a jucat chiar sub conducerea lui Max Reinhardt) şi de film (a turnat în studiourile UFA).

În anul 1922, a venit în ţară, împreună cu mama sa, care s-a recăsătorit tot cu un tenor.

În liceu – a frecventat cursurile de la „Mihai Viteazul” -, tânărul Vladimir Ionescu purta uniformă kaki și număr de culoare galbenă, era cercetaș și mergea la toate spectacolele de teatru.

Nu a fost admis, apoi, la Școala de Aviație de la Mediaș şi, în plus, s-a îndrăgostit platonic de o tânără pe nume Julieta.

În anul 1943, a absolvit Academia de Muzică şi Artă Dramatică, secţia de Actorie – avându-i în comisia de admitere pe Lucia Sturdza Bulandra, Marioara Voiculescu, Maria Filotti, sau Ion Manolescu – , fiind coleg de generaţie cu marele Radu Beligan.

Imediat după absolvire, apare pe scenă la compania Luciei Sturdza Bulandra, în Thérčse Raquin, după Émile Zola, în care interpreta rolul Crivet, la Teatrul Nostru, în stagiunea 1946–1947. În acele timpuri, tulburi, teatrele particulare începeau să se desființeze.

La Compania particulară Birlic, Ion Vova se număra deja printre actorii de succes, impresionând prin veridicitatea interpretării personajelor.

A fost actor şi la alte companii particulare – aparţinând lui Sică Alexandrescu şi Dina Cocea – , dar şi la Teatrul Naţional din Bucureşti.

La 15 decembrie 1951, se petrece prima sa colaborare cu Radiodifuziunea, înregistrarea cu „D’ale carnavalului”, în studioul de la Sf. Sava, realizându-se în regia de studio a lui Ion Vova.

În anul 1952, Ion Vova – pseudonimul de scenă ales de maestru, atribuit de marea actriţă  Lucia Sturdza Bulandra – a fost angajat ca regizor la Societatea Română de Radiodifuziune, la solicitarea lui Mihai Zirra.

„După înfiinţarea postului naţional de radio, regizorul Victor Ion Popa a pus bazele secţiei de teatru radiofonic. El cunoştea bine şi teatrul radiofonic din străinătate. La francezi era sub o formă mai mult de conversaţie, la germani era un teatru bazat pe efecte sonore, iar la ruşi era un teatru exclusiv muzical. El a găsit, pentru teatrul românesc, o modalitate prin care să păstreze dramatismul teatrului în interpretare“, spunea, peste ani, maestrul Vova.

În anul 1955 s-a aflat în distribuţia peliculei „Directorul nostru”, o comedie în regia lui Jean Georgescu, care i-a avut pe afiş pe Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic şi Radu Beligan.

Maestrul Ion Vova şi-a legat numele de teatrul la microfon, de emisiunile educative pentru copii şi de programele de divertisment „Ora veselă”, realizând, de asemenea, producţii de teatru muzical, spectacole de estradă, colaborând cu numeroase generaţii de actori şi punând în undă titluri aflate azi în Fonoteca de aur a Teatrului Naţional Radiofonic.

Ion Vova a promovat la radio multe nume importante de actori, cum sunt Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Constantin, Nae Lăzărescu.

A realizat mai multe emisiuni radiofonice, pintre acestea aflându-se „Prietena noastră, cartea”, „Părinţi şi copii”, „Do-re-mi”, „Legendele Olimpului”, „Teatru la microfon”, „Unda veselă”, „Satira şi umorul” şi „Noapte bună, copii !”.

Printre piesele regizate la radio de excepţionalul artist se regăsesc „Revizorul”, de Nikolai Gogol – în 1953, „Volpone”, de Ben Jonson (regia de studio şi actor) – în 1956, „Cei doi tineri din Verona” (1953; apare şi ca actor), „Regele Lear” (1954), „Nevestele vesele din Windsor” (1956) – toate de William Shakespeare, „Justiţie” (1969), „Diplomaţie” (1969), „Începem” (1979), „Om cu noroc” (1983) – toate de Ion Luca Caragiale, „Minunile Sfântului Sisoe”, de George Topârceanu – în 1969, „Comisarul e băiat de treabă”, de Georges Courteline – în 1972, „Nu priviţi la îngeri”, de Tome Arsovski – în 1977, „Boemii” (1995), „Scene din viața lumii mari”, după Gogol – în 2000, sau „Tartuffe” – în 2004 şi 2009.

În 1977 a ieşit la pensie, însă aceasta a fost doar „o chestie birocratică“, el continuând să colaboreze cu Redacţia Teatru a Radioului.

Puţini ştiu că Ion Vova a fost și un neobosit animator sportiv, a înființat zeci de cluburi de tenis în București și i-a îndrumat către sport pe actorii cu care a lucrat.

În anul 2007, la Editura Casa Radio a apărut volumul „Ion Vova cel… cumplit” (convorbiri), autor Octavian Iordăchescu, în seria Repere XXI.

Ion Vova a primit numeroase premii şi distincţii, precum Premiul Asociaţiei Umoriştilor din România – în 1991 – pentru activitate creatoare în domeniul emisiunilor de comedie, Premiul Asociaţiei oamenilor de ştiinţă, scenarii ştiinţifice – în 1994, Premiul UNCER – creaţii radiofonice în Fonoteca de aur – 1999, Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic, acordat la Gala UNITER pentru stagiunea 1999 – 2000, Titlul de excelenţă al Culturii Române – în 2001 şi Diploma de fidelitate faţă de Radio România – 50 ani – în anul 2002.

În 30 septembrie 2007, Ion Vova împlinea 90 de ani, iar în cinstea sa a fost organizată Săptămâna „Ion Vova” la Radio România, prin emisiuni şi spectacole difuzate pe posturile Cultural şi Actualităţi, între 29 septembrie şi 6 octombrie.

La 4 octombrie 2010, Teatrul Naţional Radiofonic a organizat o întâlnire de suflet cu maestrul Ion Vova care, la data de 30 septembrie, împlinise 93 de ani. Evenimentul aniversar a prilejuit audiţia un spectacol de referinţă din cariera sa regizorală, „Minunile Sfântului Sisoe”, de George Topârceanu, o bijuterie a genului comic, în regia maestrului Ion Vova.

A fost nelipsit de la Radio până la vârsta de 93 de ani, până la începutul lunii noiembrie 2010, manifestând o vitalitate ieşită din comun. Se ştie că până la 87 de ani, a venit la Radio numai cu bicicleta, iar după aceea, mașina de serviciu a redacției l-a adus în fiecare dimineață, pentru ca, la amiază, să plece singur, cu autobuzul.

După pensionare, a fost singurul om care intra în sediul Radiodifuziunii fără legitimație sau bon de vizitator, deși nu era angajatul Radioului. Venea la ora 10, niciodată mai devreme sau mai târziu, reușind să se afle întotdeauna exact în locul în care era căutat, iar la ora 13 pleca, discret, către casă.

Ion Vova a trecut la Domnul la 7 ianuarie 2011, corpul său neînsufleţit al maestrului fiind depus pentru câteva ore la Sala Radio – instituţia căreia i-a dedicat mare parte din viaţă – el fiind înhumat, apoi, la Cimitirul Iancu Nou.

În 14 februarie 2011, Radio România şi Teatrul Naţional Radiofonic au organizat audiţia compact discului închinat memoriei maestrului Ion Vova, personalitate marcantă a Societăţii Române de Radiodifuziune, regizor cu o carieră artistică prodigioasă, încununată de numeroase premii şi distincţii. Fragmente din spectacole radiofonice de succes vova 8dar şi din emisiuni de divertisment semnate Ion Vova au fost reascultate în spaţiul Clubului Ramada Majestic, acolo unde maestrul a fost nelipsit, pentru a se bucura, cu generozitate, de realizările colegilor săi.

Ion Vova a crescut la școala marilor actori, de a căror prietenie s-a bucurat întotdeauna și față de care avea o venerație profesională cum rar se poate întâlni. El a fost un artist pentru care proprietatea mijloacelor stilistice rămânea esențială, iar pentru genul comic, maestrul Ion Vova era neîntrecut, având un simț aparte pentru șarja comică de calitate, cu un spirit de observație aparte, care, în creaţiile artistice de la Radio se transpun într-un râs pe cât de natural, pe atât de magic.

Fonoteca de Aur a Radio România este îmbogăţită cu montările sale inegalabile din Moliere, Shakespeare, Ibsen, Shaw, Alecsandri, Caragiale, Muşatescu, prin intermediul cărora Ion Vova a devenit nemuritor. Creaţiile sale au încântat generaţii la rând şi continuă să fie şi astăzi de o actualitate artistică remarcabilă. Ion Vova este, aşadar, unul dintre pilonii de rezistenţă pe care s-a edificat, la noi, Radioul.

RADOR (de Răzvan Moceanu)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *