PORTRET: Giorgio Armani – creatorul revoluţionar al designului relaxat, inventatorul luxului discret

Miercuri, 11 iulie, celebrul designer al modei italiene, Giorgio Armani, împlineşte 84 de ani. Caracterizat ca fiind un tip aproape prezidenţial, înţelept, senin şi confortabil în rolul său de eminenţă cenuşie a modei din Milano, sau mai pe scurt un aristocrat al modei italiene, Armani a uimit prin stilul pe care l-a creat, acesta fiind adoptat de multe celebrităţi ale cinematografiei mondiale, şi nu numai. Considerat mult prea revoluţionar la intrarea sa în branşă, modest în viaţa de zi cu zi şi împătimit de muncă, Armani a devenit întruchiparea bunului gust, un creator autentic de tendinţe în modă şi exponentul combinaţiei ideale dintre lux şi discret.

Giorgio Armani s-a născut la 11 iulie 1934, la Piacenza, unde a crescut alături de fratele său mai mare Sergio şi de sora mai mică Rosanna, părinţii săi fiind Maria Raimondi şi Ugo Armani, un manager naval de origine armeană, cu certe înclinaţii fasciste.

A avut parte de o copilărie marcată de sărăcie şi de ororile celui de-Al Doilea Război Mondial.

Armani şi-a început studiile primare la şcoala publică locală, dezvoltând o pasiune pentru teatru şi cinema, iar pentru studiile secundare a fost admis la Liceo Scientifico Respighi, tot din Piacenza, unde a început să aspire la o carieră în medicină, mai ales după ce a citit cartea lui A. J. Cronin’s, „Citadela”, al cărei subiect era tocmai aventura unui tânăr, într-un ţinut straniu şi mutilat, pe care îl aştepta postul lui, primul din cariera sa medicală.

A studiat apoi medicina, la Universitatea din Milano, însă, după trei ani, în 1953, a renunţat la studii pentru a parcurge stagiul militar obligatoriu. Având în vedere istoricul său medical, a fost repartizat la Spitalul Militar din Verona, unde participa şi la spectacolele de la Amfiteatrul din oraş.

După eliberarea din armată, a lucrat între anii 1954 şi 1960 la un butic – „La Rinascente” din Milano, ca asistent de fotograf şi designer de vitrine, iar mai apoi ca vânzător de haine bărbăteşti.

Treptat, sora sa ma mică, Rosanna, care lucra ca model, dar şi experienţa de la ultima sa slujbă, au început să îl atragă către cercurile modei milaneze.

În anul 1964, s-a angajat la Nino Cerutti, la o companie care producea haine pentru bărbaţi – Hitman, unde, fără nicio pregătire de specialitate, a creat linia vestimentară cu acelaşi nume.

În 1970, încurajat de prietenul său Sergio Galeotti, îşi începe cariera de freelancer în designul vestimentar, iar în perioada 1973-1974, la vestitul Sala Bianca Fashion Show din Florenţa, Armani şi-a uimit şi încântat audienţa prezentând jachete masculine ce tratau pielea drept un material ca oricare altul (jachetele non-liniare „bomber” – aşa-numitele „geci de pilot”).  În 1974, cei doi au fondat compania Giorgio Armani SPA, moment care a coincis cu lansarea primei colecţii pentru bărbaţi, stilul reprezentativ pentru casa de modă fiind o reinterpretare a costumului business tradiţional.

Un an mai târziu a apărut şi prima colecţie pentru femei, care însă nu a fost bine primită de public, din cauza ideilor revoluţionare ale lui Armani – croiala naturală şi o paletă de culori cu care publicul nu era obişnuit.

Deşi foarte popular în Europa, Armani a avut nevoie de un sprijin consistent pentru promovarea sa pe piaţa nord-americană. Acesta a venit odată cu pelicula „American Gigolo”, în care Richard Gere i-a popularizat din plin creaţiile vestimentare şi a atras atenţia americanilor pentru produsele designerului italian.

În 1981 este lansată linia sport numită Emporio Armani, apoi apare linia Armani Jeans, iar în 1987, Armani creeză linia destinată femeilor obişnuite – Mani.

În anul 1982 a fost primul designer care a apărut pe coperta revistei Times, după Christian Dior în 1940.

În 1996, Armani lansează pe piaţă apa de toaletă pentru bărbaţi Acqua di Gio, urmată de Armani Mania şi Sensi (2002) şi Black Code, cunoscută astăzi şi ca Armani Code pentru bărbaţi (2004).

În anul 1998 Armani a ptruns şi pe piaţa chineză, deschizând un magazin nu foarte spaţios la Beijing, acesta fiind urmat de cel de-al doilea, deschis la Shanghai în 2004, pentru ca în anul 2011, numărul de magazine marca Armani din China să se ridice la 40.

În 2001, „Forbes” l-a numit cel mai de succes designer italian, estimându-i averea la 1,5 miliarde de dolari. A primit acelaşi titlu cinci ani mai târziu, averea lui fiind estimată la 4,1 miliarde de dolari, pentru ca, în 2012, averea designerul italian să ajungă la circa 7 miliarde de dolari.

În 2009, Armani şi-a deschis primul restaurant în Statele Unite ale Americii, la New York – „Armani Ristorante”.

În plan personal, Armani este cunoscut ca fiind un workaholic şi de multe ori un arogant cu cei din jur, manifestându-şi nu de puţine ori antipatia pe care o resimte faţă alţi designeri italieni, cum este cazul lui Versace sau al lui Valentino. În anul 1996 a fost acuzat de corupţie, alături de alţi fashion-designeri precum Ferre.

A fost distins cu numeroase premii şi titluri, între care premiul Bambi decernat anual de Hubert Burda Media – în anii 1998 şi 2009, Ofiţer al Legiunii de Onoare – în 2008, Doctor Onorific al Colegiului Regal de Artă din Londra – în 1991, sau premiul Consiliului Designerilor de Modă din America – în 1987.

Tot Armani este şi autorul unor acte umanitare remarcabile care i-au adus, în anul 2006, titlul de Ambasador al Bunăvoinţei acordat de Înaltul Comitet al ONU pentru Refugiaţi.

Cu doar câteva zile înainte de împlinirea a 83 de ani, Armani declara, într-un interviu, că are un plan secret pentru succesiunea la celebra casă de modă, care, însă, va fi făcut cunoscut doar după dispariţia sa.

În zilele noastre Armani înseamnă hoteluri, cafenele, ceasuri, telefoane mobile, parfumuri, realizări proprii sau în parteneriat cu alte companii, înseamnă peste 3.000 de magazine şi 9.000 de angajaţi în toată lumea şi vânzări anuale de peste un miliard de dolari, averea sa fiind cuantificată de către americanii de la Forbes la circa 8,3 miliarde de dolari. De asemenea, Armani, simbolul unui spirit creativ remarcabil, născut din ideea de a îmbrăca femeile în costume masculine, s-a tradus, până în prezent, într-un tip de eleganţă rafinată, simplă, creată din cele mai scumpe materiale, decorate cu pietre şi cristale, iar parfumurile sale, create pentru stiluri de viaţă tinereşti, se remarcă prin lux şi delicateţe.

Deşi nu a avut în spate o istorie foarte lungă, designerii italieni au reuşit să devină faimoşi în întreaga lume, mai ales prin folosirea celor mai bune materiale, a croielilor impecabile realizate în mici ateliere de familie, realizări care au dus la „acapararea” a circa 30% din producţia de vestimentaţie din întreaga Europă. În tot acest context, Armani – altfel un personaj discret atât în profesie cât şi în viaţa privată – a decis să revină la stilul vechi mediteranean, să ofere prin creaţiile sale sobrietate, forţă, disciplină, iar costumele Armani par perfecte, fiindcă pur şi simplu se aranjează după trupurile celor care le poartă şi sunt special create pentru omul modern.

Sursa: RADOR (de Răzvan Moceanu)