Astăzi se sărbătorește în toată lumea Harry Potter Book Night
7 February 2019
Vocile memoriei: Lucian Pintilie evocat la UNATC ”I.L.Caragiale”
7 February 2019

PORTRET: Charles Dickens – un titan al literaturii universale

Joi, 7 februarie, se împlinesc 207 ani de la naşterea lui Charles Dickens, unul dintre cei mai mari prozatori englezi şi cel mai important scriitor al perioadei victoriene. Dickens a rămas în istorie prin scrierile sale pline de sensibilitate, dedicate, mai ales, claselor sociale defavorizate, şi prin capacitatea sa de nestăvilit, de a crea, mereu, noi şi noi personaje originale. Sentimental exagerat sau creator, pe alocuri, grotesc, el rămâne un scriitor emblematic, un autor ieşit din comun, un scriitor atât de prolific, încât nume ale personajelor sale au fost introduse, ca adjective, în dicţionarul limbii engleze, pentru a defini diferite tipuri de caractere, însuşi termenul „dickensian” ajungând să decsrie cel mai agravat stadiu de sărăcie…

Charles John Huffam Dickens s-a născut la 7 februarie 1812, la Portsmouth, Hampshire, Marea Britanie, fiind al doilea din cei 10 copii ai lui John, funcţionar naval la Navy Pay Office, şi al Elizabethei, casnică.

În anul 1815, micul Charles vede pentru prima oară Londra, când John este transferat la Somerset House. Petrece aici doi ani, până când are loc un nou transfer al tatălui său, la Chatham, unde, după cum va mărturisi mai târziu, Dickens va  petrece  cea  mai  frumoasă  perioadă  din  copilăria  lui.

A primit o educaţie aleasă, la o şcoală privată, timpul liber fiind petrecut în compania romanelor de aventuri ale lui Tobias Smollett și Henry Fielding.

În anul 1822, familia se mută la Londra, după ce tatăl său primeşte o funcţie importantă. Însă, lipsa de chibzuinţă a părintelui său avea să-i transforme cei mai frumoşi ani, ai copilăriei, într-un coşmar.

În anul 1824, John este încarcerat pentru insolvabilitate la Marshalsea, fiind urmat, la scurtă vreme şi de mama sa.

În faţa acestei situaţii, Charles abandonează şcoala şi se angajează la o fabrică de cremă de pantofi, unde va lipi etichete, în condiţii de lucru mizerabile. La doar 12 ani, micuţul încerca astfel să plătească din datoriile familiei.

La câteva luni de la încarcerarea tatălui său, familia primeşte o moştenire din partea bunicii dinspre tată, suma de 450 de lire fiind suficientă pentru a acoperi datoriile existente.

În anul 1827, Charles devine funcţionar al firmei Ellis şi Blackmore, unde este iniţiat în tainele juridice, iar în 1829 ajunge grefier.

În anul 1830, la doar 18 ani, Dickens avea să întâlnească marea dragoste, pe nume Maria Beadnell, însă părinţii acesteia nu erau de acord cu relaţia, astfel încât fata este trimisă la Paris, pentru definitivarea studiilor. Charles a văzut în acest moment care sunt limitele împlinirii sentimentelor sale în funcţie de clasa socială. În fapt, întreaga sa copilărie şi adolescenţă, extrem de nefericite, aveau să reprezeinte cea mai potrivită experienţă pentru opera sa ulterioară, una absolut remarcabilă.

În anul 1833, ajunge jurnalist pe probleme politice, talentul său ieşit din comun fiind remarcat mai ales în urma relatărilor despre activitatea parlamentară şi campaniile electorale din Marea Britanie. Dickens scria articole în publicaţiile Monthly Magazine, Morning Chronicle și London Evening Chronicle.

Reportajele sale vor fi reunite, în anul 1936, sub titlul „Schițe de Boz” („Sketches by Boz), Boz fiind pseudonimul său literar.

În 1836, se căsătoreşte cu fiica directorului publicaţiei la care lucra, Catherine Hogarth, cu care nu va avea o căsnicie fericită, îmsă cei doi au avut nu mai puţin de 10 copii – 7 băieţi şi 3 fete -, dintre care doi vor muri în tinereţe.

Tot în 1836, Charles Dickens publică primul său roman, „The Pickwick Papers” şi acceptă postul de editor la revista Bentley’s Miscellany, care avea să îi publice primul roman în 20 de numere lunare.

Între 1837 şi 1839, Dickens publică, în foileton, „Oliver Twist”, care a fost iniţial o schiţă din seria „Mudfog” publicată în primele numere din Bentley’s Miscellany. Primele două fascicule lunare, care descriu naşterea şi copilăria lui Oliver într-un azil, au fost parte a unor atacuri radicale şi melodramatice la adresa Legii privind săracii din anul 1834.

Fiind, în egală măsură, roman picaresc, melodramă şi basm, „Oliver Twist” este al doilea roman publicat de autor la editura lui Richard Bentley, devenind una din cele mai cunoscute opere ale romancierului şi unul din primele exemple de roman social. Creaţia, care analizează relele societății engleze din secolul al XIX-lea – sărăcia, exploatarea minorilor, criminalitatea urbană și ipocrizia societății victoriene – a fost sursă pentru adaptări pentru teatru, cinema și comedii muzicale, cele mai cunoscute filme fiind „Aventurile lui Oliver Twist”, de David Lean, în 1948, „Oliver !”, de Carol Redd, în 1969 – câștigător a cinci Premii Oscar -, un film de desene animate inspirat de roman, creat, în 1988, de Walt Disney Pictures și „Oliver Twist”, regizat de Roman Polanski din 2005.

Scrierile sale cunosc un succes nebănuit, iar Dickens este invitat, în anul 1842, în SUA, unde vizitează chiar Casa Albă şi se întâlneşte cu preşedintele american John Tyler. Peste Ocean avea să susţină mai multe discursuri, iar tema sa favorită, abolirea sclaviei, stârnea rumoare, într-un spaţiu geografic în care oprimarea pe criterii sociale era la ordinea zilei.

Experienţa sa americană va sta la baza volumului său „Note din America“ (1942), în care autorul mărturiseşte: „Este oare în interesul vreunui om să fure, să joace, să-şi ruineze sănătatea şi facultăţile mintale prin beţie, să mintă, să-şi calce jurământul, să urască, să caute cu sete răzbunare, sau să ucidă? Nu. Toate acestea duc la pierzanie. Şi de ce merg oamenii pe căile acestea? Pentru că pornirile de acest fel fac parte din păcatele omenirii. Ştergeţi voi, prieteni ai sclaviei, din lista păcatelor omeneşti, pofta brutală, cruzimea şi abuzul de putere (cea mai greu de înfrânt dintre ispitele pământeşti) şi abia după ce aţi făcut asta, dar nu înainte, să stăm să ne întrebăm dacă este în interesul stăpânilor să-şi biciuiască şi să-şi betegească sclavii, asupra vieţii şi mădularelor cărora ei au un control absolut“.

În anul 1843, la un an distanţă de la vizita în SUA, Dickens scrie „A Christmas Carol“ („Colind de Crăciun”), una dintre cele mai impresionante scrieri ale sale, în care este relatată convertirea unui zgârcit notoriu într-un om darnic, după ce acesta este vizitat de trei spirite ale Crăciunului, care prezic că va muri chiar anul următor şi că nimeni nu va plânge după el. Unii comentatori l-au numit pe Dickens „inventatorul Crăciunului”, datorită povestirii sale, el fiind pus la originea amplorii culturale nebănuite pe care a luat-o sărbătoarea de-a lungul timpului.

Dickens a investit o parte a drepturilor sale de autor într-un ziar radical nou, Daily News, iar în chiar primul număr, în ianuarie 1846, a scris un articol în care pleda pentru educație, libertate religioasă, egalitate în fața legii.

În anul 1844, Dickens publică „Viaţa şi aventurile lui Martin Chuzzlewit”, iar patru ani mai târziu apare „Dombey şi Fiul”.

În anul 1849, Dickens publică o carte în care relata pildele Mântuitorului din Evanghelii într-o manieră uşor de înţeles pentru copii, sub titlul „Viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos“. În prologul cărţii, Dickens scria următoarele: „Dragii mei copii, ţin foarte mult să ştiţi şi voi câte ceva despre viaţa lui Iisus Hristos. Toată lumea trebuie să afle despre El. Nu a trăit niciodată cineva care să fi fost atât de bun, atât de blând, atât de îngăduitor şi atât de îndurerat de soarta tuturor celor care făceau fapte rele, care sufereau de vreo boală sau alte chinuri, cum a fost El. Şi întrucât El sălăşluieşte acum în ceruri, unde nădăjduim să ajungem cu toţii, ca să ne întâlnim laolaltă după moarte şi să fim de-a pururi fericiţi acolo împreună, pentru că nici nu vă închipuiţi ce loc bun şi minunat sunt cerurile!“.

În anul 1850, a apărut celebrul roman „David Copperfield” (titlu original „The Personal History, Experience, and Observation of David Copperfield”), cea mai autobiografică creaţie literară a lui Dickens, relatarea lui David despre necazurile copilăriei, munca grea în depozitul tatălui vitreg, pregătirea ca ziarist şi reporter parlamentar oglindind propria experienţă de viaţă a autorului.

În anul 1851, Catherine Dickens suferă o cădere nervoasă, tatăl lui, John Dickens moare şi, în același an, la doar 8 luni, moare și Dora, ultimul copil al soţilor Dickens.

În 1853, Charles Dickens publică „Casa umbrelor” („Black House”), o satiră în care ţinta este sfera publică – Parlamentul, aristocraţia provincială şi chiar actele de binefacere creştină – toate acestea fiind caricaturizate, fiind văzute ca muribunde şi oportuniste. Viaţa publică este puternic afectată de complicitatea dintre clase, putere, bani şi lege, toate acestea alterând evoluţia personală a oamenilor – afirmă autorul.

În anul 1858, Dickens şi Catherine divorţează, însă el îşi va respecta obligaţiile financiare legate de educaţia şi creşterea copiilor săi, iar ea va rămâne să locuiască la reşedinţa familiei, „Gad’s Hill”.

În 1860, apare cea mai cunoscută şi importantă lucrare a sa, „Marile speranţe” („Great Expectations”), subiectul avându-l în prim-plan pe Pip, nepot al unui fierar, care părăseşte satul natal, pentru a ajunge la Londra unde dorea să devină gentleman. „Marile speranţe” se prezintă ca un basm politic despre „bani murdari”, ca explorare a memoriei şi a scrisului şi ca zugrăvire tulburătoare a problemei identităţii.

În acelaşi an, fiica sa, Kate, se căsătorește, iar zece zile mai târziu, un alt fiu al său, Alfred, pleca la Domnul.

Din anul 1864, Charles Dickens a început să fie prezent la lecturile şi întâlnirile publice cu scopuri de binefacere, în acelaşi an publicând romanul „Prietenul nostru comun” şi povestirea „Testamentul doamnei Lirriper”.

La 9 iunie 1865, Charles trece printr-un moment de cumpănă: la revenirea din Franţa, trenul în care se afla a deraiat pe podul Staplehurst, iar vagonul în care se afla a fost singurul care a rămas pe pod, celelalte prăbuşindu-se împreună cu locomotiva. Dickens s-a implicat în transportarea răniţilor, iar întâmplarea a devenit subiectul unei poveşti cu stafii, „Omul-semnal“, în care personajul principal are o premoniţie în privinţa modului în care va muri.

La 9 iunie 1870, Dickens a trecut la Domnul, în locuinţa sa din Gad’s Hill Place, Kent, la doar 58 de ani, în urma unui atac de cord cauzat de oboseala excesivă, fiind înmormântat în Colțul poeților din Catedrala Westminster.

Prin testament, Dickens nu şi-a dorit să fie recunoscut drept o personalitate importantă, dorind ca, după moarte, să fie apreciat doar prin intermediul scrierilor sale. Nu a dorit publicitate, nu a dorit să i se ridice statui, demonstrându-şi modestia şi raportându-se mereu la locul şi statutul de la care a plecat în viaţă, sărăcia şi greutăţile pe care le-a înfruntat în copilărie.

Creaţiile sale au rămas celebre peste ani, iar scrierile sale s-au aflat la originea a nu mai puţin de 180 de ecranizări şi seriale.

RADOR – Razvan Moceanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *