Iliana și Florin Gheorghiu – canon spiritual la Târgu Jiu

Iliana Gheorghiu este membră a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Târgu Jiu, încă de la înființarea acesteia. Absolventă a Facultații de Arte Plastice, Decorative și Design a Academiei Naționale de Artă „George Enescu” din Iași, secția de Arta Murală (promoția 2002), își susține, ulterior, teza de master în Arte plastice la aceeași facultate și, din 2007, este doctorand în Arte vizuale. Participă la workshop-uri, conferințe, seminarii, competiții profesionale și la numeroase expoziții de grup (la Târgu Jiu, Târgu Cărbunești, Horezu, Râmnicu Vâlcea, Hunedoara, Craiova, București, Baia Mare, Iași și Pousauge – Franța) sau personale (Târgu Jiu, Mangalia, Geldrop – Olanda, Roche sur Yon, Paris – Franța) și tabere de creație (Curtișoara, Rânca, Corfu – Grecia, Pulkau – Austria).

Florin Gheorghiu este un artist vizual care a absolvit în 2002 Universitatea de Arte Plastice din Iași. Este profesor de arte la o școală din Târgu Jiu. A fost vicepreședinte al filialei locale a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Este specializat în artă religioasă, concentrându-se pe punctul de întâlnire dintre artă, teologie și viața tradițională românească. Florin pictează pe lemn, sticlă și frescă în stil tradițional bizantin. De asemenea, creează obiecte de cult prin tehnica sculpturii în lemn, folosind simboluri și modele pline de semnificații în tradiția românească. De asemenea a participat la numeroase tabere de creație artistică (România, Austria, Grecia, Bulgaria) și și-a expus lucrările în muzee, galerii de artă din Târgu Jiu, București, Râmnicu Vâlcea, Bârlad etc.

Suntem la Târgu-Jiu, în atelierul soților Iliana și Florin Gheorghiu. Ce înseamnă noțiunea de atelier pentru dumneavoastră, Iliana Gheorghiu?

Înseamnă spațiul unde toate gândurile, tot ce am învățat o viață, se compun, se recompun în diferite opere de artă. Aici sunt multe căutări, multe gânduri, după poveștile de seară, după basmele citite, idei și multe vise.

Cum ați descrie atmosfera creativă a atelierului, cu totul și cu totul special, de aici, din Târgu-Jiu, Florin Gheorghiu?

Sunt mai multe ateliere într-unul singur. Putem vedea și lucrări apropiate de spațiul spiritual, dar și lucrări laice. Există și sculptură, și pictură, și iconografie în doar câțiva metri pătrați. Foarte multă lume care ne-au trecut pragul, dincolo de faptul că s-a minunat, mulți au fost impresionați de volumul de lucrări ce parcă se duelează între ele: grafică, xilogravură, prelucrarea lemnului și pictură pe pânză a soției. Iată că, până la urmă, cele două stiluri, al meu și al soției mele, își dau mâna și împreună formează un tot unitar, formează o armonie între elementele de limbaj plastic și transmit privitorului lucruri pe care atât Ina, cât și eu le-am trăit împreună, le-am concertat, fără să le fi regizat într-un mod cu totul și cu totul special. Până la urmă, bagajul științific al artei pe care îl avem noi, și aici mă refer la toate lecțiile și învățăturile dobândite în anii Academiei de Arte „George Enescu” de la Iași, nu au făcut decât să ne întărească în credința de a lucra, să avem un demers artistic în tandem, să fim conștienți că asta este misiunea noastră.

Un moldovean și o olteancă, ambii cu studii la Iași, s-au stabilit în spațiul gorjenesc. Care a fost parcursul artistic și cum ați ajuns în atelierul din Târgu Jiu, Florin Gheorghiu?

E foarte învolburat parcursul meu până să ajung la Târgu Jiu, împreună cu fosta mea colegă de bancă de la cursurile de istorie a artei a domnului D.N. Zaharia, unde împreună consemnam notițe din istoria artei universale. Atunci ne-am dat seama că putem să învățăm împreună și armonia asta pe fond profesional ne-a sudat, iar colaborarea noastră s-a definit în timp. După 5 ani de studii am hotărât să părăsesc Iașiul meu natal și să vin la Târgu Jiu, mânat, în primul rând, de sentimentele de dragoste, de iubire față de Iliana.

Cum vă completați artistic, Iliana Gheorghiu?

Ne completăm foarte bine și ideile și speranțele. Eu mai cer părerea lui Florin și îmi mai dă câte o idee. De ceva timp îi punem și pe copii să intervină cu o idee, sau chiar îi lăsăm pe ei întâi să înceapă o pânză și apoi vin ideile.

Cum vă definiți ca artist? Ce credeți că vă individualizează, Iliana Gheorghiu?

Până nu demult făceam o artă abstractă, o artă bazată pe dripping, o artă a visului, a gestului. După ce am făcut cei doi copii, am reînceput să citim basmele, poveștile noastre de când eram noi copii și atunci m-am întors către arta asta naivă, a copilului, bazată pe poveștile și basmele citite. De acolo mă inspir, de acolo mi-au venit toate ideile.

Florin Gheorghiu, ce v-a atras spre împodobirea icoanei cu această abordare sculpturală care are originea în arhitectura populară românească și cum ajungeți la produsul finit?

Era prin anul 2005. Făceam masteratul cu domnul Jeno Bartoș la Universitatea de Arte din Iași și tot eporam diverse teme pe care ni le dădea ori dumnealui, ori domnul profesor Dimitrie Gavrilean. Una dintre temele de studiu a fost legată de mitologia românească. În paralel cu suportul acesta teoretic, partea practică o făceam în biserici împreună cu soția, ajutându-l pe tatăl Ilianei, domnul Gheorghe Plăveț. Tot mergând prin bisericile din Oltenia de sub munte am descoperit o ramă în care era o fotografie din perioada interbelică. Asta mi-a trezit interesul, m-a atras genul ăsta de sculptură tradițională și imediat am început să explorez zona de sculptură decorativă neoromânească. Eu lucram în limbajul specific lemnului prin tehnica xilogravurii pe care, bineînțeles, nu am abandonat-o. Încă iubesc xilogravura, iubesc tehnicile de grafică și cred că suportul meu științific legat de tehnicile de gravură m-a făcut să mă apropii și să am o conexiune cu sculptura. În ceea ce privește partea de icoană pot să spun că aici e un lucru pe care l-am inovat, nu la nivel de sculptură, ci faptul că am împodobit icoana cu sculptura tradițională românească de sorginte folclorică.

Florin Gheorghiu, cum se transformă o bucată de lemn într-o icoană? Orice lemn se pretează?

Nu. Povestea lemnului pot să vă spun că am trăit-o din momentul în care drujba l-a tăiat din pădure. Undeva acum vreo 15 ani, mergând prin Mehedinți, pe marginea drumului am întâlnit niște țărani care tocmai tăiau niște copaci. Am oprit. Eram curios. Am început să le pun întrebări și i-am întrebat dacă sunt dispuși să-mi dea un arbore. Nu a fost nimic planificat. Ei au fost de acord să-mi dea un arbore pentru icoane. Știm cu toții că lemnul este un material cald, primitor. Eu îi dau timp 5-6 ani să se usuce în liniște. Și am reușit să-mi fac o arhivă de lemn.

Ce tipuri de lemn folosiți?

În primul rând folosesc teiul și pluta. Aceste două structuri de lemn sunt cu o capilaritate mărită ceea ce îmi permite să le și sculptez ușor, iar teiul este și lemnul suport pentru iconă. Mi-a venit ușor să lucrez, să prelucrez, să îl modelez și să incizez în el atât simboluri de soriginte folclorică, precum și religioase.

Lucrările religioase sunt canonice sau mai apropiate de arta populară, Iliana Gheorghiu?

Sunt canonice. Am studiat asta în facultate cu Dimitrie Gavrilean, cu profesorul nostru de suflet. Ne-a învățat totul de la prepararea lemnului, până la pusul foiței. Ne-a vorbit despre canoane și ne-a sfătuit să ne ducem la Biblie atunci când avem neclarități.

Am văzut că lucrați și iconă pe sticlă. Sunt tehnici complet diferite?

Da. Icoana pe lemn este tipic bizantină, iar cea pe sticlă este un pic naivă, pentru că icoana pe sticlă tipică de la Nicula era cea făcută de meșterii populari. Mie-mi plăcea un pic decorativismul ăsta, dar parcă mai mult îmi place cea bizantină sau neo-bizantină.

Iliana Gheorghiu sunteți și profesori. Cum ați caracteriza învățământul din zilele noastre?

S-a cam diluat. S-a cam superficializat. Facem tot ce putem, ne ținem de programă, încercăm să atragem copiii și îi invităm să ne plimbăm prin toată istoria artei.

Florin Gheorghiu, ce înseamnă succes artistic pentru familia dumneavoastră?

Nu pot să spun că l-am cunoscut. Succesul nostru în primul rând vine din împlinirea sufletească pe care ne-o conferă apropierea de sfinți. Foarte mulți pictori iconari spun că se lucrează într-un anumit canon spiritual. E adevărat. Dincolo de asta mai gândesc la faptul că vom lăsa în urmă ceva ce o să dea contur identității culturale din arealul Gorjului. De câțiva ani ne bucură invitațiile pe care le primim de la diverse muzee din țară: Muzeul Olteniei de la Craiova, Muzeul Crișurilor de la Oradea, de asemenea muzeele de la Deva, Vâlcea, Timișoara, și nu în ultimul rând relația specială pe care o avem cu Muzeul Satului de la București, un muzeu care ne consideră artiști ce au o anumită identitate vis-a-vis de spectrul acesta al icoanei bizantine.

Care credeți că este rolul artistului în zilele noastre, Iliana Gheorghiu?

De a aduce bucurie în suflete. Cum zicea și Degas: „Arta nu e ceea ce se vede, ci ceea ce se simte.”

Un proiect inedit la care ați lucrat a fost înfrumusețarea pereților secției de pediatrie a spitalului din Târgu Jiu. Cum a fost experiența și ce impact a avut această inițiativă, Florin Gheorghiu?

A fost o premieră pentru noi. Am pregătit tematica aceasta a lumii copiilor, lumea colorată a personajelor și într-adevăr feedback-ul a fost pe măsură. Chiar în timp ce lucram mulți copii din spital ne-au spus că își găsesc vindecare și bucurie fiind acompaniați pe timpul tratamentului de aceste picturi. A fost un lucru benefic pentru orice persoană care se află în patimă și suferință.

Iliana Gheorghiu, în afară de artă mai aveți și alte pasiuni?

Arta a rămas singura pasiune, singura căutare. Mai suntem atrași de călătorii. Ne place să vedem și de acolo să ne inspirăm.

Florin Gheorghiu….

Avem și prieteni foarte buni în Ungaria care apreciează foarte mult ceea ce facem, iar prin lucrările noastre, atât prin icoane, cât și prin diverse obiecte de pictură realizate de Ina le trezim interes față de zona asta a Gorjului. Unii au început să se documenteze, să afle despre Brâncusi și ne bucurăm că și noi, prin arta noastră devenim atât mesagerii unei culturi locale, cât și a artei bizantine și a artei reînviată a icoanei împodobite cu sculptură folclorică.

CONCURS

O icoană cu Sfântul Nicodim de la Tismana, semnată de soții Gheorghiu va fi câștigată prin tragere la sorți de unul dintre cei care vor răspunde corect la întrebarea: În ce oraș se află atelierul soților Iliana și Florin Gheorghiu? Asteptăm răspunsurile dumneavoastră, până pe 25 decembrie, pe adresa de email: atelier.radio.romania.cultural@gmail.com