Frumos și instructiv
29 May 2020
Știința, pe înțelesul copiilor
5 June 2020

PAN – Copilăria eternă din cartea legendară, într-o feerie cinematografică eclatantă- de Michaela Platon

Mă îndoiesc că există cineva care să nu ştie povestea lui Peter Pan, mai ales că au fost realizate mai multe ecranizări după piesa de teatru initiala din 1904 a scoţianului J.M. Barrie, care facea prima mențiune a lui  Peter Pan  într-un capitol din The Little White Bird , un roman pentru adulţi scris în 1902.

Chiar dacă pare greu de crezut, dar primul film despre simbolul copilăriei eterne a fost…mut! Era în 1924 cand regizorul irlandez Herbert Brenon făcea un cadou nepreţuit americanilor, înainte de Anul Nou: Peter Pan, un film care şoca prin folosirea efectelor speciale, mai ales pentru personajul Tinker Bell, interpretat de Anna May Wong, o actriţă chinezo-americană, fapt care a stârnit controverse  la acea vreme.

Au trecut anii au apărut si alte versiuni, cele mai cunoscute fiind peliculele realizate de Walt Disney, P.J. Hogan şi cea pe care eu o apreciez ca fiind cea mai reuşită, a lui Steven Spielberg – Hook-  cu un Peter Pan adult, interpretat de Robin Williams, cu Captain Hook jucat de Dustin Hoffman, cu Julia Roberts in rolui lui Tinkerbell (pe platou i se spunea Tinkerhell din cauza firii ei dificile) şi inspectorul Good, în pielea căruia a intrat Phil Collins. Deşi atunci Steven Spielberg nu a fost mulţumit de felul în care a ieşit filmul, după dispariţia lui Williams regizorul a declarat că şi-a revăzut creaţia şi a plâns ore întregi.

Şi iată-ne în 2015, cu o altă viziune regizorală, aparţinând tânărului ginere al faimosului muzician indian, Ravi Shankar- Joe Wright, cunoscut pentru Atonement, Pride & Prejudice şi Hanna, filme care au atras deopotrivă atenţia publicului şi criticii. Iar felul în care orchestrează această temă clasică de-acum,  este si spectaculos si inovator, viziunea lui matură și imaginativă trecând povestea primordială într-o altă dimensiune.  Peter Pan devine un erou și pentru regatul zânelor pe care îl salvează, dar și pentru copiii din orfelinatul în care el însuși crescuse. Imaginea institutionalizării este la fel de grotescă, de gregară si de dură ca în majoritatea abordărilor, contrastul universului interior curat, nepervertit la rău și la urât al orfanilor, revendicându-se direct de la marile  scrieri ale lui Dickens, Malot, Andersen, Hugo chiar.

Natura în filmul lui Wright este feerică, fabulosul pândind din fiecare cadru, în acelaşi mod fascinant pe care ni-l propunea James Cameron în Avatar,  evident păstrând proporţia. În esenţă însă atmosfera este de poveste, personajele principale sunt bine conturate, actorii care le dau viață având partituri demne de admirat: Hugh Jackman este un pirat nemilos care trăieste infuzându-se cu praful magic obţinut din cristale din insula zânelor,  iar Rooney Mara este Tiger Lily, o nativă războinică hotărâtă să îşi dea viaţa pentru apărarea tărâmului minunat. 

Deşi în piesa originală Peter Pan are şi trăsături negative de caracter- este lăudăros şi încrezut – de data asta tânărului actor Levi Miller (a doua descoperire a lui Joe Wright după Saoirse Ronan), care la 5 ani a câştigat un premiu pentru interpretarea lui Peter Pan, i s-a cerut să joace naiv, ghiduş, demn, curajos şi cu spirit de sacrificiu. Privindu-l aseară mi-am adus aminte de Bastian, personaj principal in filmul Neverending Story: aceeaşi dorinţă de a crede într-o lume bună, prietenoasă, în care binele învinge!

Clar această nouă versiune este una sofisticată, abundând în efecte, costume haute couture, muzică spectaculos reinterpretată, de te întrebi la un moment dat: oare n-o fi şi Baz Luhrmann implicat?

Începutul dickensian din orfelinatul londonez e întrerupt de asaltul piraţilor care îşi duc victimele în Neverland, iar primirea în Ţara de Nicăieri se face pe versiunea a capella a piesei Smells Like Teen Spirit, de se răsuceşte Kurt Cobain de plăcere, acolo unde o fi el! După numai câteva momente de respiro e servit al doilea aranjament muzical după celebra Blitzkrieg Bop, a celor de la Ramones. Aşa că, acesta e motivul pentru care am crezut că Joe Wright l-a sunat pe Baz – maestrul coverurilor de senzație- să îi ceară o mana de ajutor.

La o mai atentă analiză poţi să remarci umorul britanic, asemănător cu al scriitorului Roald Dahl (cel care a scris multe cărţi adorate de copii, printre care Charlie and the Chocolate Factory şi Matilda, ambele ecranizate),  un umor care nu are nimic malefic! De fapt, tânărul regizor a declarat că această versiune a lui Peter Pan îi este dedicată fiului său, Zubin. Şi ca în cazul desenelor animate din anii 50 şi 60 nu vezi urme ale violenţei, membre rupte, intestine scoase, capete tăiate, cadre sângeroase, ci prafuri colorate care rămân în locul celor împuşcaţi, iar scenele de luptă sunt acrobatice şi vesele! Feeria domneşte peste tot, fie ca e vorba de apariţia crocodililor uriaşi sau a păsărilor care amintesc de fauna din Croods sau Flinstones, iar personajele nu mai sunt ca în descrierile lui J.M. Barrie; Hook (Garrett Hedlund) aduce cu Indiana Jones mai mult decât cu Han Solo, Tiger Lily trebuia să facă parte din populaţia nativă a Americii de Nord şi după multe petiţii catre Warner, costumele flamboaiante ale actriţei Rooney Mara au fost cele care faceau trimiteri cromatice si de forma  la îmbrăcămintea indienilor, în plus faţa îi este vopsită cu nuanţe de roşu, ca să închidă gura cârcotaşilor.  

Avem si sirene in film, care scot sunete ca delfinii şi sunt  jucate de aceeaşi actriţă/ model international, Cara Delevingne, doar machiajul  diferenţiandu-le. Vasele de război zboară de ai senzaţia că eşti în Wonderland şi nu în Neverland, totul este o armonie a plutirii si o feerie pentru ochi; numai vocea tunătoare a lui Blackbeard (Hugh Jackman) te face să tresari, pentru ca apoi să ţi se umezească ochii, când îl întreabă cu durere în glas pe Peter: ai venit să mă omori?

Creatoarea de modă Jacqueline Durran, cu care Joe colaborează de la Pride & Prejudice, are un rol important în conturarea personajelor şi completează spectacolul vizual orchestrat de Wright. Să nu uităm că ea a primit Oscarul la categoria „Costume Design” pentru Anna Karenina, după alte două nominalizări obţinute tot pe baza colaborării cu acelaşi regizor şi aceeaşi actriţă- Keira Knightley. Si e  bine stiut faptul  că aceste costume realizate pentru  producţii cinematografice de asemenea anvergură, contribuie alături de distribuţie, scenariu, decoruri şi regie la conturarea unor imagini cinematografice iconice, transpunând cu mult mai multă acurateţe elementul temporal şi cultural în scenariu, şi reconturând de multe ori povestea primordială.

Regizor: Joe Wright

Scenariu: Jason Fuchs, J.M. Barrie

Cu: Levi Miller, Rooney Mara,Hugh Jackman, Garrett Hedlund, Amanda Seyfried, Cara Delevingne, Adeel Akhtar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *