PAN - Copilăria eternă din cartea legendară, într-o feerie cinematografică eclatantă- de Michaela Platon

Mă
îndoiesc că există cineva care să nu ştie povestea lui Peter Pan, mai ales că
au fost realizate mai multe ecranizări după piesa de teatru initiala din 1904 a
scoţianului J.M. Barrie, care facea prima mențiune a lui Peter Pan într-un capitol din The Little White Bird , un
roman pentru adulţi scris în 1902.

Chiar
dacă pare greu de crezut, dar primul film despre simbolul copilăriei eterne a
fost...mut! Era în 1924 cand regizorul irlandez Herbert Brenon făcea un cadou
nepreţuit americanilor, înainte de Anul Nou: Peter Pan, un film care şoca prin
folosirea efectelor speciale, mai ales pentru personajul Tinker Bell,
interpretat de Anna May Wong, o actriţă chinezo-americană, fapt care a stârnit
controverse la acea vreme.

Au
trecut anii au apărut si alte versiuni, cele mai cunoscute fiind peliculele
realizate de Walt Disney, P.J. Hogan şi cea pe care eu o apreciez ca fiind cea
mai reuşită, a lui Steven Spielberg - Hook-
cu un Peter Pan adult, interpretat de Robin Williams, cu Captain Hook
jucat de Dustin Hoffman, cu Julia Roberts in rolui lui Tinkerbell (pe platou i
se spunea Tinkerhell din cauza firii ei dificile) şi inspectorul Good, în
pielea căruia a intrat Phil Collins. Deşi atunci Steven Spielberg nu a fost
mulţumit de felul în care a ieşit filmul, după dispariţia lui Williams
regizorul a declarat că şi-a revăzut creaţia şi a plâns ore întregi.

Şi
iată-ne în 2015, cu o altă viziune regizorală, aparţinând tânărului ginere al faimosului
muzician indian, Ravi Shankar- Joe Wright, cunoscut pentru Atonement, Pride
& Prejudice şi Hanna, filme care au atras deopotrivă atenţia publicului şi
criticii. Iar felul în care orchestrează această temă clasică de-acum, este si spectaculos si inovator, viziunea lui
matură și imaginativă trecând povestea primordială într-o altă dimensiune. Peter Pan devine un erou și pentru regatul
zânelor pe care îl salvează, dar și pentru copiii din orfelinatul în care el
însuși crescuse. Imaginea institutionalizării este la fel de grotescă, de
gregară si de dură ca în majoritatea abordărilor, contrastul universului interior
curat, nepervertit la rău și la urât al orfanilor, revendicându-se direct de la
marile scrieri ale lui Dickens, Malot,
Andersen, Hugo chiar.

Natura
în filmul lui Wright este feerică, fabulosul pândind din fiecare cadru, în acelaşi
mod fascinant pe care ni-l propunea James Cameron în Avatar, evident păstrând proporţia. În esenţă însă atmosfera
este de poveste, personajele principale sunt bine conturate, actorii care le
dau viață având partituri demne de admirat: Hugh Jackman este un pirat nemilos
care trăieste infuzându-se cu praful magic obţinut din cristale din insula zânelor, iar Rooney Mara este Tiger Lily, o nativă războinică
hotărâtă să îşi dea viaţa pentru apărarea tărâmului minunat.

Deşi
în piesa originală Peter Pan are şi trăsături negative de caracter- este
lăudăros şi încrezut – de data asta tânărului actor Levi Miller (a doua
descoperire a lui Joe Wright după Saoirse Ronan), care la 5 ani a câştigat un
premiu pentru interpretarea lui Peter Pan, i s-a cerut să joace naiv, ghiduş,
demn, curajos şi cu spirit de sacrificiu. Privindu-l aseară mi-am adus aminte
de Bastian, personaj principal in filmul Neverending Story: aceeaşi dorinţă de
a crede într-o lume bună, prietenoasă, în care binele învinge!

Clar
această nouă versiune este una sofisticată, abundând în efecte, costume haute
couture, muzică spectaculos reinterpretată, de te întrebi la un moment dat: oare
n-o fi şi Baz Luhrmann implicat?

Începutul
dickensian din orfelinatul londonez e întrerupt de asaltul piraţilor care îşi
duc victimele în Neverland, iar primirea în Ţara de Nicăieri se face pe versiunea
a capella a piesei Smells Like Teen Spirit, de se răsuceşte Kurt Cobain de
plăcere, acolo unde o fi el! După numai câteva momente de respiro e servit al
doilea aranjament muzical după celebra Blitzkrieg Bop, a celor de la Ramones.
Aşa că, acesta e motivul pentru care am crezut că Joe Wright l-a sunat pe Baz -
maestrul coverurilor de senzație- să îi ceară o mana de ajutor.

La o
mai atentă analiză poţi să remarci umorul britanic, asemănător cu al
scriitorului Roald Dahl (cel care a scris multe cărţi adorate de copii, printre
care Charlie and the Chocolate Factory şi Matilda, ambele ecranizate), un umor care nu are nimic malefic! De fapt,
tânărul regizor a declarat că această versiune a lui Peter Pan îi este dedicată
fiului său, Zubin. Şi ca în cazul desenelor animate din anii 50 şi 60 nu vezi
urme ale violenţei, membre rupte, intestine scoase, capete tăiate, cadre
sângeroase, ci prafuri colorate care rămân în locul celor împuşcaţi, iar scenele
de luptă sunt acrobatice şi vesele! Feeria domneşte peste tot, fie ca e vorba
de apariţia crocodililor uriaşi sau a păsărilor care amintesc de fauna din
Croods sau Flinstones, iar personajele nu mai sunt ca în descrierile lui J.M.
Barrie; Hook (Garrett Hedlund) aduce cu Indiana Jones mai mult decât cu Han
Solo, Tiger Lily trebuia să facă parte din populaţia nativă a Americii de Nord
şi după multe petiţii catre Warner, costumele flamboaiante ale actriţei Rooney
Mara au fost cele care faceau trimiteri cromatice si de forma la îmbrăcămintea indienilor, în plus faţa îi
este vopsită cu nuanţe de roşu, ca să închidă gura cârcotaşilor.

Avem
si sirene in film, care scot sunete ca delfinii şi sunt jucate de aceeaşi actriţă/ model
international, Cara Delevingne, doar machiajul diferenţiandu-le. Vasele de război zboară de ai
senzaţia că eşti în Wonderland şi nu în Neverland, totul este o armonie a
plutirii si o feerie pentru ochi; numai vocea tunătoare a lui Blackbeard (Hugh
Jackman) te face să tresari, pentru ca apoi să ţi se umezească ochii, când îl
întreabă cu durere în glas pe Peter: ai venit să mă omori?

Creatoarea
de modă Jacqueline Durran, cu care Joe colaborează de la Pride & Prejudice,
are un rol important în conturarea personajelor şi completează spectacolul
vizual orchestrat de Wright. Să nu uităm că ea a primit Oscarul la categoria
„Costume Design” pentru Anna Karenina, după alte două nominalizări obţinute tot
pe baza colaborării cu acelaşi regizor şi aceeaşi actriţă- Keira Knightley. Si
e bine stiut faptul că aceste costume realizate pentru producţii cinematografice de asemenea
anvergură, contribuie alături de distribuţie, scenariu, decoruri şi regie la
conturarea unor imagini cinematografice iconice, transpunând cu mult mai multă
acurateţe elementul temporal şi cultural în scenariu, şi reconturând de multe
ori povestea primordială.

Regizor:
Joe Wright

Scenariu:
Jason Fuchs, J.M. Barrie

Cu:
Levi Miller, Rooney Mara,Hugh Jackman, Garrett Hedlund, Amanda Seyfried, Cara
Delevingne, Adeel Akhtar