Azi la Radio România Cultural: InterActiv – Ce sfaturi sunt de urmat?
22 March 2019
Mission impossible: Fallout- un action ce reinventează atributele epice ale francizei- de Michaela Platon
25 March 2019

O victorie a socialismului, de Dan Manolache

      Nu privind să-ţi aminteşti

      Ci amintindu-ţi să priveşti!

                O dedicaţie, poate uşor stutipidă, pe care o găsim pe spatele unor fotografii îngălbenite de vreme…Astăzi amintirile mă poartă spre o zi de noiembrie a anului 1986. Pe strada Barbu Văcărescu trecea el, Ceauşescu… S-a oprit, a dat câteva „indicaţii”, a ridicat mâna ţintind un punct imaginar. Cei care îl însoţeau notau, priveau către aceeaşi zare şi… tăceau.

               Urmarea? Bisericuţa Doamna Oltea a dispărut într-o singură zi. În scurt timp casele aflate pe partea dreaptă a străzii s-au transformat în …moloz.

               Nu era, din păcate, un eveniment neobişnuit. Bucureştiul era, de multă vreme, cu consecvenţă şi răutate desfigurat.

              Totul a început imediat după cutremur, la 22 martie 1977. Atunci Comitetul Central hotăra „edificarea” în Capitală a unui nou „centru politico- administrativ”. Până la „edificare”, „ctitorul” s-a pus pe…. demolat. Au dispărut peste 9.000 de clădiri, mulţi oameni s-au îmbolnăvit sau chiar s-au sinucis. Cei mai mulţi însă au înjurat şi s-au resemnat… Cutremurul provocat de partid nu alegea… De pildă din Mănăstirea Mihai vodă, ce adăpostea sediul Arhivelor Naţionale, a rămas doar biserica, mutată vreo 300 de metri şi ascunsă în spatele unor blocuri, la fel ca şi Schitul Maicilor. Alte case ale lui Dumnezeu au fost mai puţin norocoase, Mănăstirea Văcăreşti, bisericile Spirea veche, Albă-Postăvari sau Izvorul Tămăduirii au rămas doar în amintire.

              Se mai înregistra astfel o victorie a socialismului eternizată printr-un bulevard care pare că nu duce nicăieri şi o uriaşă construcţie botezată sfidător, Casa Poporului. Ea poate fi văzută de departe… Este o clădire intrată în Cartea recordurilor, a doua în lume ca suprafaţă, după Pentgon si a treia ca volum după hangarul de asamblare a rachetelor de la Cape Canaveral şi piramida lui Quetzalcuatl.

             Să o privim şi să ne amintim, odată în plus, cum a fost comunismul. Să ne amintim cum au fost odată cartierul Uranus şi Dealul Spirii, cum arătau monumentele şi casele oamenilor pe care buldozerele le-au îngrămătit în…..fotografii. 

             Să o privim, să ne amintim! Va fi, poate, un leac pentru vindecarea…. nostalgiilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *