Timpul prezent în literatură – invitată scriitoarea Irina Georgescu Groza
8 februarie 2019
Astăzi şi mîine la Drept de autor cu Iulian Bocai şi Valeriu Gherghel
9 februarie 2019

O carte pe zi: Nepovestitele trăiri ale templierilor români

Realizator Valentin Protopopescu

Sâmbătă, 9.02.2019, în emisiunea Răsfăţ matinal

Adrian Voicu, Nepovestitele trăiri ale templierilor români, Editura ALLFA, Bucureşti

Pastişa, ironia şi pamfletul sînt ingredientele prozei umoristice de calitate. A pleca de la o realitate dată pentru a o transfigura ironist nu este chiar apanajul oricui. Este nevoie de inteligenţă, rafinament şi subtilitate pentru ca această întreprindere să aibă succes. Uneori, e nevoie şi de predecesori de calibru, de modele convingătoare. Din punctul meu de vedere, Adrian Voicu le are pe toate.

În romanul său, Nepovestitele trăiri ale templierilor români, apărut la Editura ALLFA din Bucureşti, scriitorul pomenit se autodepăşeşte, făcînd un adevărat spectacol umoristic, dar unul desfăşurat pe o vastă scenă geografică şi istorică. Plecînd de la monumentala pastişă de stiluri şi portrete literare construită de Ioan Groşan în O sută de ani de zile la Porţile Orientului, Adrian Voicu se desfăşoară la o amplitudine asemănătoare. Ironia, polemica rizibilă, critica acidă, distanţarea umoristică de modelul istoric, toate acestea se regăsesc în rîndurile sale. Doar că derizoriul în care autorul duce secvenţa istorică este simpatic, subtil, reprezentabil prin empatie şi demn să fie memorat prin spectaculosul întîmplărilor pe care se construieşte.

Cum este posibilă o asemenea abordare? Să ascultăm mărturia foarte sobră a prozatorului: „Întotdeauna mi-am dorit să trăiesc în perioada cavalerilor, iar pe templieri i-am iubit de-a dreptul. Cred că, urmărind teoria sufletului veşnic călător prin trupuri efemere, sufletul meu păstrează în adîncurile sale o parte foarte vie adusă tocmai din acele vremuri”. Fără îndoială că Adrian Voicu crede în ceea ce spune. El este îndrăgostit, aidoma unui Don Quijote al prezentului, de farmecul cavalerismului, iar a sa Dulcinee del Toboso este tocmai epoca templieră. De aceea, artistul îşi plasează aventurile şi personajele într-o vreme cînd Ordinul Templului domina Europa şi Orientul Apropiat. Berilă, Pişta Massy şi Kremvurşt von Schlitz îşi poartă odiseea şi încîlcitele acţiuni complotiste din Siebenburgen până la Târgul de Floci şi de la Bizanţ până în Egipt şi Siria. Umorul lor este atît unul de limbaj, cît şi unul care derivă din bizareria împrejurărilor în care se luptă să supravieţuiască. Un mare roman ironist, dar unul care ia în serios istoria medie europeană şi o românizează pe rupte.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *