A murit istoricul Neagu Djuvara
25 January 2018
Istoricul Neagu Djuvara a primit Premiul de Excelență la Gala Radio România Cultural din anul 2016, când împlinea 100 de ani
25 January 2018

Neagu Djuvara despre Regele Mihai şi Monarhie

G.P:  Care este percepţia dumneavoastră despre regele Mihai în istoria României ?

N.D: Păi eu consider că a fost un om extrem de cumpătat şi de înţelept în felul cum a condus lucrurile fiindcă nu s-a dat pe mâna comuniştilor, a rămas pe tron cu toate că erau comuniştii la putere, dar fără să se compromită cu ei. Eu găsesc că regele Mihai s-a comportat cât se poate de corect în situaţia în care se afla, asta este părerea mea, el ca rege şi-a făcut absolut datoria şi de altfel este acceptat chiar în occident de pildă când a fost la Londra ca ultimul rege care a mai apucat o responsabilitate în război, primarul Londrei i-a făcut un panegiric al lui Mihai, impresionant, el şi-a făcut absolut tot ce putea să facă cu slăbiciunea pe care o avea ca putere în România, a făcut tot ce a putut să facă pentru a salva onoarea ţării şi a dinastiei.

G.P: Credeţi că a fost vreun moment când regele Mihai a greşit din punct de vedere politic ?

N.D: Nu, tocmai, nu văd nici o hotărâre a lui sau a atitudinii pe care să o fi luat care să fie contrară intereselor ţării, nu văd, nu văd.

G.P: Referitor la momentul 23 august 1944, ştiu că aţi spus de mai multe ori că v-aţi gândit vreme îndelungată dacă a fost o decizie bună sau o decizie rea a regelui Mihai acţiunea de atunci, acum sunteţi sigur că a luat o decizie corectă pentru România ?

N.D: E clar că era soluţia de luat fiindcă mareşalul Antonescu a făcut o politică cu totul greşită, adică el era normal să înceapă războiul ca să recucerim Basarabia, dar ar fi trebuit să facă cum a făcut omologul său din Finlanda mareşalul Mannerheim care a intrat în război împreună cu Germania până a restabilit graniţele ţării cum trebuia şi pe urmă s-au oprit, nu au continuat nu nemţii, pe când noi am comis greşeala, adică Antonescu a făcut greşeala că a continuat războiul alături germani până la Stalingrad ceea ce era o mare greşeală că o mică ţară ca noi nu trebuia să se pună rău în mod definitiv cu un vecin atât de mare ca Rusia, deci plecarea alături de germani până la Stalingrad a fost o mare eroare politică de care este vinovat mareşalul Antonescu şi aici fac o paranteză ca să vă spun un lucru care o să vă mire sau şocheze, mareşalul Antonescu nu era român, Antonescu era arnăut, era un albanez din România şi avea toate calităţile şi toate cusururile albanezului, adică foarte purtat către război, aşa sunt albanezii, e interesant asta fiindcă nu s-a scris nicăieri despre lucrul ăsta, deci el de fapt din punct de vedere etnic nu era român neaoş, era un albanez din România, era arnăut.

G.P: Apoi a venit momentul ca regele să plece în exil, a fost forţat să plece în exil şi dumneavoastră aţi fost plecat în exil, aţi luat legătura în această perioadă sau există puncte comune în perioada de exil ?

N.D: Eu nu am stat decât foarte puţin în Franţa, am plecat în Africa şi în Africa am plecat pentru doi ani şi am stat 23 de ani, deci nu am luat legătură cu regele decât când m-am întors din Africa după 23 de ani şi m-am dus la Versoix să-l văd şi să-i spun că, mă rog, să-i fac un fel de supuşenie că sunt alături de maiestatea sa, dar în acelaşi timp am îndrăznit să-l întreb de ce nu l-a graţiat pe Antonescu, pentru că Antonescu a fost executat la noi, a fost omorât, deci l-am întrebat pe rege de ce nu l-a graţiat şi mi-a spus că el nu putea să ia nici o hotărâre fără să întrebe pe delegatul american şi pe delegatul englez de la Bucureşti şi că aceştia doi l-ar fi trimis la Nuremberg la judecată cum au fost judecaţi toţi criminalii de război şi Antonescu ar fi fost considerat acolo ca un criminal de război. Antonescu a luat nişte măsuri absolut inumane.

G.P: Ce v-a povestit majestatea sa regele Mihai despre exil când aţi fost să-l vizitaţi la Versoix ?

N.D: Am stat puţin de vorbă cu dânsul dar el mi-a vorbit mai mult de copilăria lui, de faptul că de pildă că taică-su s-a purtat cu el foarte urât ca să zic aşa, de pildă, chiar în luna pe an când putea să stea cu maică-sa lângă Florenţa la Fiesole, stătea acolo cu un ofiţer român lângă el şi ăla de pildă dacă cumva regina Elena vroia să meargă a doua zi la Roma ca să vadă o operă sau ceva aşa, trebuia să-i ceară voie lui Carol la Bucureşti, da asta mi-a spus-o regele Mihai pentru că chiar acolo era supravegheat de Carol. Carol s-a purtat ca un câine cu ei, antipatic, nu-mi place de regele Carol, bineînţeles că săracul copil nu spunea nimic, dar el o iubea pe maică-sa şi faptul că maică-sa era persecutată de regele Carol, el a păstrat un fel de pică pe taică-su, cu toate că s-a purtat foarte elegant, nu i-a făcut nici un rău lui Carol pe urmă, nu, dar în sufletul lui nu l-a iubit fiindcă l-a îndepărtat de maică-sa, adică nu l-a lăsat alături de maică-sa.

G.P: În ce măsură credeţi că astăzi mai este de actualitate ideea de monarhie în România ?

N.D: De ce n-ar fi, fiindcă văd că în Europa de astăzi, ţări foarte echilibrate şi cu guverne stabile sunt ţările cu monarhie cum sunt ţările din Scandinavia, cum e Marea Britanie, cum e Spania, care Spania avut atâtea tulburări şi război civil, s.a.m.d, de când are din nou un suveran e linişte şi e ordine la ei ţară.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *