Bilet de îmbarcare spre… China, la Lhasa
31 May 2020
Bilet de îmbarcare spre… Cuba, La Giraldilla
6 June 2020

MITURILE TIBETULUI

În cazul locuitorilor din Tibet, care încearcă să-şi păstreze identitatea culturală, memoria colectivă are o mare importanţă. Povestirile fantastice cu iz de basm despre începuturile istoriei Tibetului, circulă de mii de ani. Într-o primă fază ele au fost transmise pe cale orală, apoi au ajuns să fie scrise sub forma unor cronici. De rezistat au rezistat însă doar pentru că nişte călugări au avut imaginaţia de a le zidi spre păstrare în pereţii de stâncă ai templelor Dunhuang din Turkmenistanul de est. Descoperite după mulţi ani, ele reprezintă astăzi o nepreţuită sursă de informaţii cu privire la strămoşii actualilor tibetani.

Oraşul Chatang şi Lacul Lhamo sunt două obiective turistice ce se află în topul acelora care doresc să afle cât mai multe despre cultura tibetană. Lhamo este considerat lacul sfânt al tuturor budiştilor. Se spune că pe suprafaţa sa apar anumite imagini profetice, de care de-a lungul timpului s-au folosit şi continuă să se folosească Dalai Lama şi călugării.

Un alt lac sfânt din Tibet mai este şi Namco, „lacul ceresc”, aflat la circa 190 km nord-vest de Lhasa. O legendă (confirmată de călugării şi călugăriţele ce meditau pe mal) ne povesteşte despre apele acestuia (care strălucesc în diverse nuanţe de bleumarin şi turcoaz), că sunt locuite de un balaur ce-l părăseşte uneori, urcând direct spre cer.

Miturile Tibetului, numeroase dar şi deosebit de interesante, se dezvăluie încet celor ce vor să le cunoască.

* * *

În urmă cu mulţi ani, se spune că peste Tibetul de astăzi domneau, acoperiţi de zăpadă, Munţii Himalaya. La poalele lor se întindeau păşuni înflorite şi păduri dese. Acestea au fost timpuri fericite, când pământul era mănos şi toate vieţuitoarele trăiau într-o armonie perfectă, încât cu toţii credeau că poporul de aici este, cu siguranţă ales. Scrierile datate din secolul IV îen., ne relatează că strămoşii tibetanilor nu au fost oameni. Ei s-au născut din legătura dintre Chenrezig (o maimuţă roşie, reîncarnarea compasiunii) şi Sinamo (reîncarnarea feminină a dragostei materne). Ei au avut şase copii, care au reprezentat începutul celor şase clanuri tibetane: Se, Mu, Dong, Tong, Dru şi Ra. Aceste evenimente s-au petrecut pe Muntele Gongpori (unul din munţii sacri ai tibetanilor), ce se ridică deasupra oraşului Chatang.

Aproape de vârf, la peste 4.000 de metri de nivelul mării, se află o peşteră – Peştera Maimuţei – unde, potrivit tradiţiei, a trăit şi locuit legendara pereche. Iar povestea nu se opreşte. Vârful menţionat păstrează încă o taină, locul sfânt denumit Bego, ceea ce înseamnă „uşă spre valea secretă”, Gongpori. Această denumire a fost dată porţii de la intrarea spre raiul secret, care va fi deschisă cândva, în viitor, de un Lama. Prin urmare, nu fără motiv întemeiat, Văile Yarlung şi Kyongju sunt considerate leagănul culturii tibetane.

Turiştii care doresc să ajungă în această regiune, trebuie să ştie că au neapărat nevoie pentru a obţine permisele de liberă trecere, de un ghid autorizat.

* * *

Chatang este situat la est de Lhasa, pe malurile râului Yarlung Tsangpo. Aici poate fi văzut „Cartierul tibetan tradiţional”, care adăposteşte şi câteva mânăstiri. Una dintre ele este Mânăstirea Ganden (ce datează din secolul al XVIII-lea), de pe acoperişul căreia se poate admira panorama întregii regiune. Urmează Mânăstirea Narci, unde poate fi văzută figura lui Buddha, iar de pe unul din dealurile din apropiere se poate zări prima mănăstire de femei din zonă, Mânăstirea Sanarsansha (din secolul al XIV-lea), transformată ulterior în reşedinţă a Sectei Căciulilor Galbene.

O altă legendă tibetană ne relatează despre primul rege al Tibetului, Nyari Gampo, că ar fi coborât din cer direct în Valea Yarlung, pe un fir magic (sau potrivit unei alte versiuni, chiar pe o rază de lumină). Imediat el a fost văzut de către 12 magi, care, miraţi de fenomenul la care au asistat, au decis să-l proclame rege. Ca o recunoaştere a puterilor magice sale, ei l-au purtat pe umeri, punându-l pe un tron din lemn, după acre i-au pus numele de „Puternicul de pe tron purtat pe umeri” (adică Nyari Gampo). Aceste evenimente s-ar fi întâmplat cu aproximativ 2.000 de ani în urmă. Povestea continuă prin a na mai spune că în acelaşi fel au procedat şi urmaşii acelui rege car, după moarte, se întorceau înapoi în cer tot printr-un fir magic. Abia cel de-al optulea rege din Yarlung, care a fost ucis mişeleşte, a fost înmormântat într-un gorgan din Valea Cheonggye. De atunci, următorii conducători ai Tibetului nu au mai beneficiat de puterile magice ale înaintaşilor lor.

Principala atracţie a Văii Yarlung este o fortăreaţă, aflată la 12 km distanţă, spre sud, de Chatang. Considerată a fi una dintre cele mai vechi construcţii tibetane, ea datează de peste 2.000 de ani. Din păcate ea a fost distrusă aproape în totalitate în anii revoluţiei culturale, fiind apoi reconstruită în 1982. Interiorul fortăreţei este uimitor de frumos. Aici pot fi văzute statuile regilor Nyari Gampo şi Songtsän Gampo (la etajul inferior), precum şi portretul lui Chenrezig (la următorul nivel). Există de asemenea picturi ce prezintă evenimentele legendare din istoria Tibetului, printre care şi coborârea din ceruri a primului rege şi trimiterea tot din cer, a scrierilor budiste. Cei dornici şi cu condiţie fizică, pot urca în vârful turnului, unde se spune că se refugia să mediteze Nyari Gampo.

* * *

Turiştii care vor să vadă şi mormintele regale, trebuie să ştie că ele se găsesc în valea râului Cheonggye (la poalele Muntelui Murari). Din cele peste 20, din câte se bănuieşte că ar fi existat, au rezistat timpului doar câteva. Însă acestea merită efortul să ajungeţi la ele: au peste 200 de metri lungime şi 30 metri înălţime. Aici au fost înmormântaţi cei mai mari regi din Dinastia Yarlung. Şi. Aşa cum spune legenda, în morminte pe lângă cel mort şi unele obiecte scumpe, au mai fost introduşi şi sfetnicii de încredere, zidiţi pentru a-i ţine astfel tovărăşie regelui şi după moarte. Cel mai înalt mormânt este „Mormântul Roşu”, unde odihneşte regele Songtsän Gampo.

Pentru a nu fi şocaţi de anumite imagini cu care v-aţi putea întâlni în drumul prin Valea Yarlung, este bine să fiţi informaţi dinainte cu un ritual aparte de înmormântare practicat de tibetani, denumit „înmormântarea celestă”. Aceasta constă în abandonarea pe stânci, a trupurilor celor decedaţi, pentru a fi devorate de vulturi. Oficialităţile chineze depun eforturi pentru ca turiştii să nu intre în contact cu un asemenea eveniment macabru. Pentru tibetani însă, ritualul are o mare însemnătate spirituală. Ei consideră că moartea nu este altceva decât o fază a vieţii, după care sufletul se întoarce pe meleagurile sale. Dacă trupul se descompune repede, persoana respectivă are mai multe şanse ca sufletul să i se reîncarneze într-un alt corp. Locul ceremoniei este înconjurat de steaguri de rugăciune. Călugării ce participă, mai întâi se roagă, aprind ierburi, apoi cu cuţitele şi toporiştile străpung corpul neînsufleţit, îi zdrobesc craniul, după care părăsesc locul, lăsând cale liberă vulturilor. După circa două ore, din rămăşiţele pământeşti ale celui decedat, nu mai rămâne nimic.

VASILESCU GABRIELA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *