JACHIE, biopic cu stilistică de documentar, ce dinamitează clișeele- de Michaela Platon

Nu
e deloc simplu să încadrezi temporal atât de strict un film (4 zile după
asasinarea lui JFK), să ai un subiect despre care s-a scris şi vorbit enorm
(moartea “celui mai puternic om al planetei”), iar perspectiva din care este
narat să fie aceea a unei singure persoane! Dar chilianului Pablo Larrain (care
a făcut şi Neruda) i-a ieşit, şi încă într-un aşa fel, încât si-a adjudecat 3
Oscaruri, Leul de Aur 2 BAFTA si sumedenie de alte premii.

Dramatic
(cum altminteri, când e vorba de un asasinat!!), acest biopic încearcă să ofere
viziunea celei care a fost părtaşă la tragicele evenimente, reuşind o punere în
pagina cinematografică pe de o parte- delicată şi atentă, pe de alta- intensă
şi tensionată, unicul scop vădit fiind un “restitution” faţă de cea care a fost
timp de doar doi ani prima doamnă a Americii.

Ingenios
structurată sub forma unui interviu ce prilejuieşte rememorări, pelicula este o
împletire de planuri, flashback-uri şi “documente” filmate, ceea ce imprimă
dinamism şi dă dimensiunea globală a dramei personajului interpretat
excepţional de Natalie Portman, ce străluceşte într-un mod indubitabil într-un
rol dificil, în care întruchipează femeia aparent fragilă care în acea situaţie
extremă dovedeşte o tărie şi o luciditate ce au devenit legendare. Şi chiar
dacă în mod voit scenariul nu abordează în nici un fel subiecte care să arunce
umbre asupra căsniciei celor doi Kennedy, filmul nu escamotează totul, lăsând
loc pentru “cealaltă” realitate, şi ea binecunoscută încă de atunci.

După
cum arată şi titlul, producţia este dedicată Jaquelinei, cea destinată să
rămână posterităţii doar în calitatea ei de primă doamnă, mamă şi fashion icon,
dar care a întors ochii tuturor dinspre tragedia lor ca familie, înspre
tragedia naţiunii americane, pentru care ceremonia conducerii pe ultimul drum a
lui JFK trebuia să devină un eveniment care să îl celebreze pe preşedinte. Şi
mă miră că deşi copiii apar aidoma cu pozele şi filmele de la înmormântare,
lipseşte poza legendară a micului John salutând sicriul tatălui dispărut.

Excepţional
filmat de Stephan Fontaine, Jackie o pune în valoare pe Natalie Portman care
monopolizează ecranul, şi scoate la iveală o altă faţetă a talentului ei deja
oscarizat, portretizând fără a idealiza o primă doamnă care sub aparenta
delicateţe şi vulnerabilitate ascunde o femeie hotarâtă, curajoasă şi
puternică, ceea ce se va vedea şi din felul în care îşi va manageria ea viaţa
după JFK, episodul din pelicula lui Larrain marcând momentul din care ea pare
să preia controlul, dinamitând cliché-ul arhicunoscut.

Dincolo
de comentariul subtil pe care îl propune, filmul reuşeşte să ne livreze cu
tonul potrivit o istorie adevărată, deopotrivă tragică şi învăluită (încă) în
mister, devoaland – poate pentru prima dată- identitatea reală a celei mai
faimoase prime doamne a Americii, punând-o ca pe un tablou în ramă şi
oferindu-ni-l să îl privim. Iar ceea ce vedem este un model autentic pe care
scenariul de excepţie al lui Noah Oppenheim îl valorifică atent dar ferm,
partenerii de distribuţie ai lui Natalie fiind deopotrivă la nivelul rolurilor
lor. Billy Crudup este reporterul care o intervievează pe Jackie, această găselniţă
salvandu-ne de planul linear al scriptului, interpretarea lui cu un meta limbaj
copios dându-ne de înţeles de ce ne place atât de tare acest actor carismatic,
din păcate prea puţin şi prea rar pus în valoare.

Filmat
cu toată stilistica documentarului ce păstrează şi învie atmosfera anilor 60’,
Jackie oferă privitorului personajul recompus fără menajamente din cele două
faţete, cea privată şi cea oficială, aflate într-o dinamică pe rând
coplesitoare şi emoţională, şi justifica pe deplin Oscarul pentru cea mai bună
actriţă în rol principal pe care l-a primit Natalie Portman, nouă prilejuindu-ne
pe Netflix o vizionare de calitate a unui
biopic ce redă evenimentelor acestora istorice şi o altă perspectivă.

Regia: Pablo Larrain

Scenariul: Noah Oppenheim

Distributie: Natalie Portman, John
Hurt, Peter Sarsgaard, Max Casella, Billy Crudup, Beth Grant, Julie Judd