Ipoteza paleoastronautică, respectabilă (I): Victor Kernbach (1923-1995)
19 April 2017
Controverse esențiale: Evoluționism – Antievoluționism (p1)
17 May 2017

Ipoteza paleoastronautică, respectabilă (II): Victor Kernbach (1923-1995)

În acest episod, să redescoperim o carte (poate, chiar cartea) de referință pentru paleoastronautică, scrisă de un autor român: Enigmele miturilor astrale, a lui Victor Kernbach.

Sunt rare situațiile în care teorii neconforme cu preistoria ”liniștită” a umanității sunt expuse argumentat de autori cu pregătire profesională nedisputabilă. Astfel, trecutul fabulos al umanității, implicând chiar originea acesteia, și mai devreme în timp, originea sistemului solar, a Pământului și a vieții pe Pământ, sunt puse în discuție în chei prea puțin ”ortodoxe” în aprecierile conformiste.

Foarte pe scurt – mituri și izvoare istorice esențiale, incontestabile, reinterpretate, ar indica prezența pe Terra, în trecutul îndepărtat conform măsurii umane, a unor civilizații evoluate, capabile de remarcabile realizări tehnice, inclusiv zborul atmosferic și spațial.

Victor Kernbach, care a fost un cercetător și cunoscător în profunzime a resurselor mitologice ale umanității, a observat că ”pentru unii cercetători, mitul era invenție epică sau alegorie, sau pur si simplu literatură, pentru alții nu era decât transmiterea memorială a faptelor protoistorice asa cum s-au condensat empiric în conștiinta primordială”. Adept, desigur, al ultimei categorii, Victor Kernbach refuză varianta mitului ca invenție din nimic a vreunui ”vrăjitor paleolitic sau chiar preot arhaic”.

Interesantă este și privirea dilemelor abordării credibile a miturilor din perspectiva grupurilor ideologice. În mod remarcabil, toate curentele reprezentative au refuzat – și refuză, încă! – dar din motive diferite, indiciile solide, dacă nu chiar dovezile care sprijină ipoteza paleoastronautică. A avut loc, susține Victor Kernbach, manipularea mitului în scopuri politice.

Astfel, materialiștii atei ai secolelor XIX-XX s-au străduit să ofere explicații bazate pe atitudinea primitivilor față de forțele naturii, urmată de personificări îmbogățite de imaginație. Orice, în afara recunoașterii existenței, în protoistorie, a unor zei veniți din cer – ființe descrise în toate mitologiile, dar care ar fi încurcat iremediabil ideologia estică, atee. Este de notat că, în lipsa cunoștințelor, inclusiv tehnice, pasul identificării ”zeilor” cu personaje aparținând unor civilizații avansate nu a putut fi făcut, până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Chiar și în plină perioadă spațială, când reinterpretarea ”tehnologică” a miturilor ar fi servit materialismul, a prevalat decizia libertății de expresie paleoastronautică, dar nu până la includerea acesteia în vreun curent principal științific sau ideologic. Este remarcabilă, și ar merita o discuție separată, probabila decizie a coabitării politicului cu instituțiile de cult religios, chiar și în perioadele de maximă presiune ideologică! Șansa lovirii, poate iremediabile, a religiei cu ”muniția paleoastronautică” și armele propagandei totalitare nu a fost fructificată; dintr-un motiv sau altul, nici revoluția socialistă – și de altfel, nici vreo altă revoluție – nu a mers până la rescrierea protoistoriei.

Revenind la Enigmele miturilor astrale, parcurgem, între altele, interesantul subcapitol dedicat calendarelor rituale străvechi; patru dintre acestea – egiptean, asirian, indian și mayaș, comparate cu atenție și coroborate cu informații atribuite unor învățați antici, indică, în înțelegerea autorului, un grup de împrejurări și fenomene din istoria Terrei și civilizației. Miticul Potop, simbol al unor evenimente catastrofice, prezent în toate tradițiile majore, dar refuzat de știința istoriei, s-ar fi produs cu circa 12000 de ani înainte de Hristos. Scufundarea Atlantidei, menționată și datată de Platon, epoca arcadiană a cerului lipsit de Lună, evocată de Ovidiu, sunt alte exemple de împrejurări desconsiderate istoric, dar care devin plauzibile prin coroborarea cu uimitoarele calandare ale civilizațiilor străvechi. Victor Kernbach a avansat argumente pertinente în sprijinul ipotezei unei reinițializări a civilizației, marcate de Potop.

Să observăm – cartea pe care v-o propun spre redescoperire a apărut în 1971. De atunci, în urma cercetărilor cu instrumente din ce în ce mai evoluate, au fost evidențiate noi indicii în favoarea marilor civilizații dispărute. Astfel, cartografierea fundurilor mărilor și oceanelor oferă, datorită și eforturilor cercetătorilor independenți, resurse pasionante pentru completarea tabloului protoistoriei. Vom reveni, într-un episod dedicat, asupra acestei categorii de observații.

”Miturile și unele monumente de artă străveche oferă destule dovezi că într-un timp anteistoric relația dintre Pământ și Cosmos nu era o simplă idee metaforică, ci un fapt” – scria Victor Kernbach. Toate marile culturi, tradiții, conțin referiri semnificative atât la călătoriile frecvente ale zeilor pe Pământ, cât și ale unor oameni în spațiu. Enclave culturale și rasiale rămase nealterate de presiunea colonială poartă, de asemenea, peste timp, susțineri uimitoare. Autorul menționează originea stelară, revendicată de mai multe populații de pe glob. Remarcabile ar fi precizările din conținutul transmis, care nu pot fi puse pe seama fanteziei metaforice. Rămâne, însă, cercetătorului inteligent și onest dificultatea reconstituirii împrejurărilor care au generat faptele. Unul dintre cele mai citate exemple este al populației ainu, rămasă azi numai în insula Hokkaido a arhipelagului japonez.

Oameni din populația Ainu

Oamenii ainu vorbesc o limbă aparte, au trăsături europene și afirmă că strămoșii lor ar fi sosit odinioară din cer. Este uluitoare asemănarea cu un mit al eschimoșilor, atât de îndepărtați geografic, în care se susține că neamul lor ar fi fost adus din cer, de păsări metalice. Să fie acestea indiciile unui demers demografic protoistoric? Mai există exemple inexplicabile de populații izolate, cu caracteristici rasiale diferite de ale populațiilor înconjurătoare, dominante. Este de menționat că de la vechii ainu au rămas vestigiile culturii Yōmon; un exemplar din ceramica miniaturală a fost prezentat în primul episod al acestei serii.

În ipoteza călătoriilor pământenilor ca pasageri ai unor astronave străine, sunt menționate referințe tulburătoare. Profetul biblic Iezechil ar descrie cu luciditate, în termenii pe care îi avea disponibili, întâlnirile inițiatice, vehiculele, sistemele și zborul.

Viziunea profetului Iezechil în reprezentări: de epocă, respecitv modernă

Întocmai cum se poate interpreta apocrifa Cartea lui Enoch. Deși acesta din urmă este personaj biblic, Cartea lui Enoch precum și Cartea Jubileelor au fost lăsate în afara corpului canonic. Cititorii interesați pot găsi aceste texte și imagina eventualele motive ale marginalizării acestor resurse, poate prea documentare. Să reamintim, în treacăt, și Zborul lui Etana, prezentat succint în finalul episodului precedent.

De la stânga: Zborul lui Etana purtat de vultur; zeul Ahura-Mazda, înaripat – artefacte babiloniene;  …incizii pe piatră – artefact aztec

Războaiele cerești sau – în ipoteza avansată de Victor Kernbach – Conflictele spațiale, sunt relatate în miturile culturilor străvechi. Interpretarea simbolică în cheia conflictului între bine și rău putea fi credibilă până în urmă cu 50-60 de ani. Azi, însă, omul instruit și interesat nu poate face abstracție de asemănările războaielor cerești cu scenele de luptă aeropurtată. Uimitoare ar fi și examinarea tehnică a mijloacelor puse în joc – incompatibile cu tot ce știm că a posedat în trecut omenirea.

Să rezistăm tentației de a atinge delicatele subiecte ale identităților și motivațiilor beligeranțior protoistorici, avansând doar observația că oamenii timpului par să fi fost doar spectatori sau masă de manevră în acele conflicte.

Victor Kernbach ne-a lăsat în cartea sa, Enigmele miturilor astrale, referințe multiple la miticele încleștări aeropurtate. Lucrări precum Mahabharata și Ramayana, Popol Vuh, Apocalipsul lui Ioan Teologul, Theogonia lui Hesiod oferă analogii evidente azi. De pildă, în Theogonia, cronizii ”se ridicară în fața titanilor într-o bătălie cumplită”. Zevs ”venea din cer și din Olimp aruncând fără răgaz fulgerul, și din mâna sa vânjoasă pătratele de trasnete zburau, însoțite de tunete și fulgere, făcând să se învârtească văpaia divină…” Victor Kernbach remarca, pe bună dreptate, imposibilitatea explicării prin imaginație, printre altele, a trăsnetului pătrat, imposibil de asociat cu vreo manifestare electrică a naturii.

„Luptele zeilor” pe tăblițe de lut sumeriene

Nici un rezumat al acestui subiect nu poate trece peste capitolul ”Bătălia” din epopeea sanscrită Ramayana. „Pentru a isprăvi cu acest monstru, îi spuse Matali (lui Rama), fă să țâșnească din arcul tău săgeata Strămoșului”… „Rama luă din tolba sa o săgeată pe care o păstra de la preafericitul Rishi Agastya și o ținuse pentru împrejurarea supremă. Săgeata aceasta avea adunată în ea energia tuturor ființelor, strălucea ca soarele”… „Cele două oști crezură că venise sfârșitul lumii. Zdruncinarea văzduhului le-a prăbușit. Pământul s-a cutremurat până în măruntaiele lui de foc. Multe stele s-au desprins de pe cer. Cu pieptul crăpat, uriașul Ravana murise”. Imaginile sunt copleșitoare, episodul e cinematografic, aproape că estompează ”amănuntul” cunoașterii în timpurile mitice despre miezul incandescent al Terrei.

Dar și basmele românești, în care Făt-Frumos înfruntă Zmeul (acesta din urmă, locuitor al unui alt tărâm) descriu un arsenal demn de Transformers: conversia combatanților într-o roată de fier, respectiv de plumb, ciocnirea distructivă a acestora și o a doua transformare în „două flăcări mari, una roșie, alta vânătă” care urcă în înaltul cerului, unde continuă lupta.

Bineînțeles că am citat doar o parte infimă din exemplificarea și referințele, probabil exhaustive, cuprinse de Victor Kernbach în Enigmele miturilor astrale.

Cât despre tema călătoriilor, locurilor, obiectelor, înfruntărilor sau fenomenelor considerate fantastice din basmul românesc – într-un episod viitor al exercițiului nostru de imaginație.

redactor: Florin VASILIU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *