Azi la Radio Romania Cultural: InterActiv – Anorexia și bulimia
23 November 2018
CALL ME BY YOUR NAME – cronica unei iubiri nepereche- de Michaela Platon
26 November 2018

Ionel, de Dan Manolache

“ Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri….!”  Orice asemănare cu cu realitatea românească de astăzi nu este, din păcate, întâmplătoare. Cuvintele au fost rostite însă cu multe zeci de ani în urmă şi aparţin marelui om politic Ion I. C. Brătianu, care adăuga altele la fel de pline de sens: “Politica este ceva grav, ceva grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale”.

      Acest mare om politic, după mulţi istorici şi analişti cel mai mare om politic pe care l-a dat România, paradoxal poate, a rămas în istorie cu un diminutiv, Ionel Brătianu. Asta deşi, în timpul vieţii, doar bătrânul Pherekyde, fost colaborator şi prieten al tatălui său, îşi permitea să-I spună Ionel, Alexandru Constantinescu îl numea “şefule” iar toţi ceilalţi liberali i se adresau cu apelativul “domnule preşedinte”.

         Ionel Brătianu a studiat la Paris devenind inginer. A lucrat la CFR, în serviciul condus de Anghel Saligny până în 1895 când a intrat în politică devenind deputat.

           A urmat o carieră cu totul excepţională. A fost liderul necontestat al PNL din 1909, în repetate rânduri ministru, prim ministru vreme de 12 ani. A dominat, putem spune, politica românească până la moartea sa produsă la 24 noiembrie 1927 la orele 6.45. S-a stins în urma unei afecţiuni banale astăzi, laringită infecţiosă.

           Ionel Brătianu a condus guvernul României înainte şi în vremea Primului Război Mondial, delegaţia ţării noastre la Conferinţa de Pace de la Paris, de la care s-a retras atunci când a considerat că este atinsă “integritatea drepturilor noastre entice”. A contribuit apoi, prin programul de reforme al partidului său, la consolidarea României Mari. Acuzat de de lene şi indolenţă de către adversari sau de cei care îl cunoşteau mai puţin, a direcţionat de fapt, cu mână de fier, politica românească provocând şi alte reacţii dure din partea opozanţilor. Se afirma de pildă despre Coroană că ar fi devenit vasală Brătienilor, Nicolae Iorga vorbea despre victoria dinastiei de la Argeş asupra celei de Hohenzolern- Sigmaringen, iar Octavian Goga credea că Ionel Brătianu era un “ om vinovat, meschin dictator oriental” şi va fi “ pedepsit de Istorie”.

          Istoria însă, în ceea ce-l priveşte, a avut alte unităţi de măsură….

          Sunt convins că Ionel Brătianu, nu doar privit în comparaţie cu realităţi strâmbe, ci prin ceea ce a insemnat cu adevărat, pentru istoria României, nu merită doar statuia din centrul Bucureştiului ci mai mult, merită un loc în inima noastră.

          Aşadar, în prag de Centenar al României Întregite, îi aducem un cuvenit omagiu.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *