Inspiraţie şi estetică în educaţie
5 January 2018
Furtul secolului! de Dan Manolache
13 January 2018

Între pagini colorate

 

Cu puţin timp înainte de Crăciun 2017 a fost lansat la Cercul Militar Naţional, Albumul autobiografic –Michaela Nica-Crăciun, album apărut la Editura Papirus Media.

În cele 256 de pagini, color şi alb-negru parcurgem opera de o viaţă a interesantei artiste.

Tehnoredactarea şi grafic-designul îi aparţin lui Cristian Balint. Fotografiile, în mare parte sunt realizate de Daniel Crăciun, artist vizual, fiul creatoarei.

Gândul de pornire în conceperea albumului a fost unul generos; în paginile lui, autoarea lucrărilor de artă a încercat cuprinderea unui număr cât mai semnificativ de opere de-ale sale.

Semnalăm ca decizie pozitivă, faptul că în introducerea albumului, biografia artistei se poate citi în limbile română, franceză şi engleză. Apoi, capitolele se succed respectând cronologia evenimentelor.

Primul capitol cu lucrări ne trimite în perioada 1950-1960 când interesul plasticienei se îndrepta şi către grafică şi litografie. Portretele, nudurile, peisajele şi balerinele realizate în cărbune, creion negru, creioane colorate ori pastel fac o legătura firească cu pictura din acelaşi deceniu.

Pe fiecare pagină în parte, imaginile cu diversele lucrări ale artistei apar alături de texte considerate importante pentru înţelegeerea operelor prezentate. Aici, cronologia nu a mai hotărât în mod decisiv împletirea dintre imagine şi text. În cadrul aceluiaşi capitol, dacă numărul şi relevanţa lucrărilor a cerut-o, aflăm subcapitole dedicate nudului ori peisajului. Uneori, materialul documentar pentru picturile în ulei, evident colorate, s-a păstrat cu fotografii alb-negru şi ele se regăsesc prin urmare, în această formă în paginile albumului.

Pentru perioada 1959-1979, aşadar pentru circa 20 de ani, numărul semnificativ de lucrări în pasteluri, ceracolor şi culori de apă a determinat-o pe Michaela Nica- Crăciun să decidă apariţia unor astfel de capitole.

Deceniul 8 al secolului al XX-lea ne arată o artistă îndrăgostită de tehnica uleiului, fie pe pânză, fie pe carton care nu renunţă însă, nici la alte tehnici pentru a se putea exprima plastic şi expresiv,cât mai complet.

La pagina 103, poate un pic cam târziu –descoperim că pictoriţa Michaela Nica-Crăciun, în perioada 1970-1985 a creat şi artă decorativă, în mod deosebit tapiserie. O perioadă de 15 ani nu este deloc de neglijat în viaţa artistei.

Dorinţa de a face acest album exhaustiv –sunt sigură că a creat ceva probleme autoarei şi tuturor celor implicaţi. Cronologia este într-un anumit fel reluată pentru a introduce în paginile albumului şi lucrările artistei aflate în colecţii particulare.

Important este că albumul surprinde opera artistei până la momentul actual.

Imaginile după lucrările de artă sunt numeroase. Mai mici ori mai mari ca dimensiune, acestea reuşesc să convingă cititorul de calităţile artistice ale Michaelei Nica-Crăciun.

În comparaţie însă, cu zona dedicată vizualului, scrierile au un corp de literă cam mic, făcând destul de dificilă lectura.

Fotografiile cu artista la diverse evenimente expoziţionale sunt aşezate la finalul albumului. Interesante, acestea ne plasează în timp şi dau un parfum deosebit documentării.

Salutăm cu deosebită căldură apariţia acestui album autobiografic, Michaela Nica-Crăciun care este o cărămidă importantă în mai marele edificiu al artelor plastice româneşti contemporane.

Roxana Păsculescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *