ILUSTRATE DIN CUBA

Gran Teatro de La Habana „Alicia Alonso” (o adevărată bijuterie arhitecturală), găzduieşte sediul Baletului Naţional al Cubei, Teatrul Naţional Liric şi Baletul Spaniol, fiind astfel una dintre principalele instituţii culturale ale Havanei.

* * *

Despre Gran Teatro de La Habana se poate spune că îmbină bogăţia cu eleganţa, cortina, mobilierul şi decoraţiunile sale fiind egalate cu greu de cele mai cunoscute teatre din marile capitale ale Europei. Din anul 2015, titulaturii sale i s-a adăugat şi numele Aliciei Alonso, considerată una dintre cele mai importante personalităţi ale baletului clasic din America Latină şi una dintre cele mai renumite balerine ale secolului XX. Iar o sculptură a sa în bronz, realizată de artistul plastic José Villa Soberón, poate fi admirată din ianuarie 2018, de cei ce aleg să treacă pragul Marelui Teatru din Havana.

* * *

Născută la 21 decembrie 1920, Alicia Alonso (distinsă cu titlul de „Primă balerină absolută”) a înfiinţat în anul 1948 la Havana, Baletul „Alicia Alonso”, ce a devenit ulterior Baletul Naţional din Cuba. În 1998, domnia sa a primit Premiul Naţional pentru Dans, acordat pentru prima dată de către Consiliul Naţional al Artelor Scenice al Ministerului Culturii din Cuba şi de Asociaţia Artiştilor Interpreţi ai Uniunii Scriitorilor şi Artiştilor din Cuba. Această distincţie s-a  alăturat altor peste 60 de titluri şi decoraţii ce i-au fost înmânate  nu doar în ţara sa natală, ci şi în Spania, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Uruguay sau Vietnam. De asemenea, UNESCO a acordat Aliciei Alonso în 1999, Medalia „Pablo Picasso” pentru contribuţia sa în domeniul dansului, în 2002 titlul de „Ambasadoare a Bunăvoinţei” iar în iulie 2017 (la Segovia, în Spania), i-a fost oferit titlul de Ambasadoare Mondială a Dansului. (Nota redactorului)

Gran Teatro de la Habana „Alicia Alonso”

Dacă vă număraţi printre aceia care, atunci când se duc într-o ţară, în vizită, preferă să îi străbată străzile pe jos, Havana poate fi una din destinaţiile captivante, un loc unde vă puteţi bucura de peisajul şi de frumuseţea arhitecturii sale. O plimbare prin partea veche a oraşului un vă va lăsa indiferenţi.

* * *

În Paseo del Prado, unul dintre locurile cele mai emblematice ale capitalei cubaneze, poate fi admirată clădirea maiestuoasă a ceea ce se cheamă Gran Teatro de La Habana (adică Marele Teatru din Havana), considerat astăzi cea mai veche instituţie teatrală din America Latină, ce încă îşi mai desfăşoară activitatea. Acest locaş de cultură a fost deschis pe data 18 februarie 1838, fiind însă inaugurat oficial în 15 aprilie acelaşi an, sub numele de Gran Teatro de Tacón (Marele Teatro Tacon) în onoarea căpitanului general Miguel de Tacón y Rosique, cel care a fost guvernatorul Cubei în perioada 1834 – 1838.

Teatrul Tacón a fost opera arhitectului Antonio Mayo, care l-a conceput într-un stil eclectic. La începuturile sale, cu 90 de loji,  mai mult de 20 de rânduri şi cu o capacitate care îi permite să primească în jur de 2.000 de spectatori, acest teatru a devenit prin excelenţă, teatrul aristocraţiei creole.  El a fost inaugurat cu punerea în scena a piesei „Don Juan de Austria”. Cât despre rolul principal, acesta i-a revenit unui renumit actor cubanez pe nume Francisco Covarrubias, considerat un fel de părinte al teatrului naţional cubanez şi iniţiator al costumbrismului în literatura cubaneză.

* * *

 

Referindu-ne la costumbrism, trebuie să amintim aici că el este un curent artistic spaniol, care a început să se manifeste în literatură şi în pictură pe la mijlocul secolului XIX, mai precis în jurul anului 1830, acordând o importanță specială redării obiceiurilor tipice ale unei ţări sau regiuni. (Nota tr.)

* * *

Teatrul Tacón a fost admirat încă de la început pentru somptuozitatea sălii sale de spectacole, dar şi pentru notorietatea artiştilor care i-au urcat pe scenă. Despre el, se spune că la vremea sa, ar fi fost cel mai mare şi mai luxos de pe continentul american, iar prin calitățile sale tehnice, se putea număra ca fiind al treilea din lume, după Scala din Milano şi Opera din Viena.

Încă de la înfiinţarea sa, pe scena Teatrului Tacón au urcat cele mai prestigioase personalităţi artistice şi companii de balet, de teatru dar şi de operă din străinătate, între acestea numărându-se balerinele Fanny Elssler şi Ana Pávlova, actriţele Sarah Bernhardt şi Eleonora Duse, tenorul Enrico Caruso şi renumitul mim francez Marcel Marceau.

* * *

 

În 1906, Societatea de Binefacere a Comunității Originare din Galicia a cumpărat teatrul originar, care a fost demolat împreună cu întregul grup de clădiri în care era situat. Între anii 1907 şi 1915 s-a trecut la ridicare actualei clădiri, pentru a găzdui aici, sediul Centrului Galician din Havana. Iar arhitectul ales în urma unui concurs, a fost belgianul Paul Belau. Clădirea înălţată în stil neo-baroc, a avut ca model edificiile barocului european, motiv pentru care există o mare bogăţie de statui şi sculpturi în piatră. Astfel, la faţada sa principală, sunt patru grupuri statuare din marmură albă reprezentând alegorii ale Binefacerii, Educaţiei, Muzicii şi Teatrului, lucrări ale lui Giuseppe Moretti. Şi un putem trece mai departe, fără a vă spune că, de-a lungul existenței sale, acest edificiu cultural a avut şi alte nume, cum ar fi Teatru Naţional, Teatrul Estrada Palma şi Teatrul García Lorca.

* * *

Începând cu anul 1985, din inițiativa Aliciei Alonso, întreaga clădire a fost redenumită Marele Teatru din Havana (Gran Teatro de La Habana). În prezent este sediul Baletului Naţional din Cuba şi găzduieşte renumitele sale spectacole, sub îndrumarea celei care poartă titlul de „Primă balerină absolută”. În plus, este, în acelaşi timp şi locul în care se desfăşoară Festivalul Internațional de Balet din Havana, un adevărat eveniment în lumea dansului, la care participă balerini ai unor renumite companii de balet, ca de exemplu: Royal Ballet din Londra,  Scala din Milano, New York City Ballet şi Baletul Teatrului Colón din Argentina.

Între 2013 şi 2015 Gran Teatro de La Habana a fost supus unor reparații capitale, fiind restaurate faţadele, holurile, lojile, acoperişul şi scena. Lucrările de reconstrucţie au cuprins întregul imobil. Teatrul a fost dotat cu mobilier nou, cortine, sistem de climatizare şi acustică, mecanică scenică, săli de repetiţie pentru balerini şi orchestră, un studio de înregistrări, precum şi mai mult de 20 de cabine şi toalete. În final, rezultatul a fost pe măsura investiţiilor, Gran Teatro de La Habana transformându-se în prezent într-unul unul dintre cei mai somptuoşi exponenţi arhitectonici ai capitalei cubaneze.

* * *

În luna septembrie a anului 2015, Consiliul de Stat al Republicii Cuba a hotărât, în mod excepţional, în semn de recunoştinţă pentru contribuţia adusă de Alicia Alonso la cultura cubaneză şi universală, pentru dragostea ei faţă de ţară şi fidelitatea faţă de revoluţia cubaneză, ca teatrului numit Gran Teatro de La Habana să i se adauge şi numele ei, acesta devenind astfel Gran Teatro de La Habana „Alicia Alonso”.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)