Globul din Times Square, o tradiţie ce datează din 1907
31 December 2016
Bilet de îmbarcare spre… Bistriţa Năsăud şi apoi către Cuba, la Havana…
1 January 2017

ILUSTRATE DIN CUBA – La Guantanamera

Guantanamera este una dintre cele mai cunoscute piese muzicale cubaneze pe plan internațional. Paternitatea acesteia i-a fost atribuită în mod oficial lui José Fernández Díaz, mai bine cunoscut sub numele de Joseíto  Fernández. La început, acest cântec a fost doar un refren, la care se adăugau strofe improvizate, având 10 versuri de câte opt silabe. Joseíto a cântat-o pentru prima dată la radio în 1935 iar în 1943 a fost angajat în exclusivitate, de către o firmă de săpunuri, să o interpreteze în programul de radio „El suceso del día” (Evenimentul zilei) al vechiului post CMQ. În cadrul acestui program li se prezentau ascultătorilor întâmplări din aşa numita cronică roşie. Un poet improviza strofele care descriau evenimentul iar Joseíto le cânta introducând cunoscutul refren „Guantanamera, guajira guantanamera”.

Programul s-a difuzat timp de paisprezece ani, având o înaltă cotă de audienţă. Cântecul se asculta în întreaga Cubă, de la cele mai somptuoase reşedinţe ale burgheziei până la cele mai umile cămine.

* * *

În anul 1942, Joseito Fernández înscrie bine cunoscutele versuri de muzica populară „Guantanamera, guajira guantanamera” în Registrul de Proprietate din Cuba, declarându-le ale sale. Această asumare a calităţii de autor a stârnit totuşi o amplă polemică deoarece, în 1993 şi mulţi ani după moartea lui Joseíto, cunoscutul tresero Herminio García Wilson, originar din Guantánamo şi poreclit El Diablo Wilson – datorită măiestriei cu care cânta la tres, [un tip de chitară cubaneză,  Nota trad.] s-a declarat autor al primelor patru măsuri ale acestui cântec. A relatat  întreaga poveste în fața unei instanţe iar muzicienii care l-au însoţit în acea zi au confirmat-o.

Povesteşte  Wilson că făcea repetiţie într-o seară împreună cu colegii săi şi în acel moment a trecut o fată pe lângă ei iar unul dintre muzicienii lui i-a făcut un compliment; şi, cum pe vremea aceea nu se obişnuia să faci complimente femeilor pe stradă, fata i-a răspuns foarte supărată iar muzicianul el a reacţionat spunând: „Dar cine s-o fi crezând această guajira guantanamera ?” – adică, în traducere, „această ţărăncuţă din Guantánamo ?” [nota trad.]

* * *

Pe de altă parte, pusă sub semnul întrebării a fost şi data când a fost creată Guantanamera. La un post din provincia Guantánamo,  prin intermediul programului „El reclamo del Diablo”, s-au făcut publice discrepanţele din declaraţiile lui Joseíto Fernández care, în interviurile acordate presei, a declarat date diferite de apariţie a acestei piese. Unii muzicologi au fost de părere că Guantanamera era un cântec de provenienţă populară pe care Joseíto şi l-a însuşit. Alţii însă, au considerat că lucrurile stăteau altfel, că era vorba despre o creaţie guajira-son, scrisă în măsuri de două pătrimi. Faptul că nici o mărturie literară nu îi dovedeşte similitudinea cu altă melodie îi confirmă originalitatea, chiar dacă are cadenţe asemănătoare cu genuri muzicale ca punto, guajira şi son-ul. Cu toate acestea, după mai multe polemici şi relatări, hotărârea juriului, care avea să fie apoi ratificată de către Curtea Supremă a Republicii Cuba, a fost în favoarea lui Joseíto Fernández, cel care a popularizat  Guantanamera.

Joseíto Fernández  a definit această guajira-son ca fiind o melodie ce admitea orice tip de  versuri; Compoziţiile de câte patru sau zece versuri puteau în egală măsură cere milă pentru un muncitor rămas fără loc de muncă  sau felicita o tânără la cea dea cincisprezecea aniversare[1]. Şi avea dreptate Joseíto cu privire la posibilităţile oferite de această melodie. Compozitorul şi muzicianul spaniol Julian Orbón a fost cel care în anii cincizeci a creat o nouă versiune, punând  Guantanamera pe versurile lui Jose Martí „Versos Sencillos” (Versuri simple) poezie a cărei metrică se potrivea cu acele coplas de opt măsuri pe care le interpreta Joseíto Fernández.

* * * 

Se spune că un alt muzician, cubanez de această dată, Héctor Angulo, fiind la New York în calitate de profesor, le-a prezentat studenţilor săi versiunea muzicianului Julian Orbón. Aceste acorduri au fost auzite de cântăreţul şi compozitorul nord american de muzică folk Pete Seeger, care în 1963 a cântat-o la celebra Carnegie Hall, în Statele Unite, pe versurile lui José Martí, potrivite perfect pentru o copla de 8 măsuri. Pentru Joseíto a fost întotdeauna o mare onoare ca versurile lui Martí  să facă parte din cântecul lui. Autorul însuşi a ajuns să o cânte în această versiune şi o făcea introducând noi strofe ale lui Marti şi suprimând altele, spre deosebire de versiunea lui Seeger, care include întotdeauna aceleaşi versuri.

* * *

Înregistrarea melodiei Guantanamera făcută de Trío The Sandpipers o propulsează definitiv către piaţa internaţională: se situează între primele cinci albume cel mai bine vândute în Statele Unite şi Anglia. Adaptată la diverse formate şi orchestraţii, Guantanamera a cunoscut mai mult de 150 de versiuni. Solişti vocali şi instrumentişti de prestigiu, din diferite ţări ale lumii, şi-au însuşit această melodie, printre alţii, Richard Clayderman, Plácido Domingo, José Feliciano, Tito Puente, Julio Iglesias, Marco Antonio Muñís, Los 5 (cinco) Latinos Marco. Pentru cubanezi este o mândrie că acest cântec a depăşit granițele acestui mic arhipelag, pe versurile lui José Martí, Eroul naţional al Cubei. Astăzi melodia este o prezenţă în repertoriul celor mai reprezentativi muzicienilor cubanezi iar copiii cubanezi o cântă de la cele mai fragede vârste. Savoarea atât de cubaneză pe care o are Guantanamera îi conferă unicitate. Acest cântec a devenit ambasador al culturii cubaneze ajungând, pentru publicul de pe cele mai diverse latitudini, punct de referinţă pentru Cuba şi revoluţia ei.

 

Realizat de Esther Reyes Corría – RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai – Direcția Relaţii internaţionale)

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *